– Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci……… zise Maestrul…
– Daca ai timp………. i-am raspuns.
– Maestrul a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea……….. Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Maestrul mi-a raspuns:
– Faptul cã se plictisesc de copilãrie, se grãbesc sã creascã…. iar apoi tânjesc iar sã fie copii……..; cã îsi pierd sãnãtatea pentru a face bani….., iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recãpãta sãnãtatea. Faptul cã se gândesc cu teamã la viitor si uitã prezentul si astfel nu trãiesc nici prezentul, nici viitorul………; cã trãiesc ca si cum nu ar muri niciodatã si mor ca si cum nu ar fi trãit.
Maestrul mi-a luat mâna si am stat tãcut un timp.
Apoi am întrebat:
– Prin calitatea pe care o ai, spune-mi: care ar fi câteva din lectiile de viatã pe care ai dori sã le învete copiii tãi?
Maestrul raspunde:
– Sã învete cã dureazã doar câteva secunde sã deschidã rãni profunde în inima celor pe care îi iubesc………. si cã dureazã mai multi ani pentru ca acestea sã se vindece; sã învete cã un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sã învete cã existã oameni care îi iubesc, dar pur si simplu încã nu stiu sã-si exprime sentimentele; sã învete cã doi oameni se pot uita la acelasi lucru si cã pot sã-l vadã în mod diferit; sã învete cã nu este suficient sã-i ierte pe ceilalti si cã, deasemenea, trebuie sã se ierte pe ei însisi.
– Multumesc pentru timpul acordat…. am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sã stie?
Maestrul m-a privit zâmbind si a spus:
– Doar faptul cã……….. Sunt aici, întotdeauna!!!