Băsescu, Boc și Stolojan sunt aproape de preluarea puteriiDesemnarea lui Theodor Stolojan drept candidat la funcția de prim ministru de către președintele Traian Băsescu este un gest normal, care validează votul de la 30 noiembrie în care noul prim-ministeriabil a fost candidatul partidului care a obținut cele mai multe mandate.
Nici coaliția pe cale de a fi formalizată, a PD-L cu PSD, nu este una absurdă și va deține cea mai solidă majoritate parlamentară de la FSN în 1990. Cu această majoritate, noua guvernare poate chiar modifica Constituția și mai ales introduce sistemul de vot majoritar uninominal care ar putea elimina PNL de pe scena politică.
Datorită acestui fapt am și schimbat editorialul în mijloc de săptămână, deoarece apelul nostru pentru un guvern PD-L – PNL – UDMR era complet depășit. Motivele eșecului formării acestei coaliții au devenit acum irelevante și nu mă voi ocupa de ele în acest articol.
Continui să cred că formula propusă de revista ACUM era cea mai logică și ar fi pus România pe calea normalității, către un guvern omogen din punct de vedere ideologic.
Și pentru că am pomenit de FSN este greu de evitat constatarea că cele două partide ce urmează să formeze noul guvern își au originea în vechiul partid “de mase” al lui Ion Iliescu și Petre Roman și adună împreună tot atâtea procente cât și fostul Front la 20 mai 1990.
Ar fi absurd însă să spunem că nimic nu s-a schimbat, fie și doar pentru faptul că PD-L este acum membru al Partidului Popular European, iar România este membră a Uniunii Europene.
Există însă câteva motive de neliniște. Unul dintre ele este rapiditatea cu care s-a trecut de la invective la o aparentă armonie (declarativ în interes național) între cele două partide, care au petrecut ultimii patru ani acuzându-se reciproc, PSD fiind inițiatorul procedurii de suspendare din funcție a președintelui Băsescu.
Dar în chestiuni mai de substanță se pune problema compatibilității ideologice (chiar dacă așa ceva în România e incipient). PSD are un electorat clar de stânga – rural, muncitoresc, pensionari săraci, în general oameni care nu sunt prea fericiți de schimbările petrecute în ultimii 18 ani.
PD-L are un electorat heterogen, predominant urban, în parte moștenit de la partea reformistă a fostului FSN, dar și dezamăgiții clasei de mijloc de la PNL și PNȚCD, precum și foști partizani ai PRM, seduși de discursul uneori justițiar al lui Traian Băsescu. În orice caz, acest electorat are interese în general diferite de cel al PSD și a beneficiat de schimbările ultimilor 18 ani.
Cum se vor reconcilia interesele acestor două mari grupuri de electorat? Ce se va întâmpla cu politica economică reformistă inițiată în 2004, mai ales prin introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor care a avut un asemenea impact benefic și împotriva căreia a pledat tot timpul PSD?
La ce se pot aștepta proprietarii tâlhăriți de stat în ultimii 65 de ani când PSD este ostil oricărei forme de retrocedare, iar PD-L are un bilanț în cel mai bun caz pestriț în domeniu?
Ce impact va avea revenirea PSD la guvernare, la numai patru ani după căderea de la putere a celei mai arogante administrații de după 1989, numită de Traian Băsescu “sistem ticăloșit”? Se va reveni la tratamentul odios aplicat mass mediei, care a determinat raportoarea pentru România a Parlamentului European, Emma Nicholson, să propună suspendarea negocierilor de aderare la UE în 2003?
Ce se va întâmpla cu timida relansare a luptei împotriva corupției din 2005, pusă în paranteză odată cu formarea guvernului minoritar PNL-UDMR susținut de PSD?
Nu trebuie să uităm că peste un an vor avea loc alegeri prezidențiale și dacă Theodor Stolojan nu are ambiții în acest domeniu, Traian Băsescu și Mircea Geoană, proaspăt reconciliați, foarte probabil nu vor rata acest scrutin, ca și, probabil, Călin Popescu Tăriceanu, degrevat în curând de orice responsabilitate guvernamentală.
Ceea ce înseamnă că întreg anul 2009 va fi un alt an electoral (îi iunie au loc alegeri europene) iar rezultatul scrutinului prezidențial ar putea schimba radical scena politică și arunca în incertitudine stabilitatea guvernului Stolojan (dacă acesta va fi într-adevăr învestit peste câteva zile).
Cred că toate aceste întrebări și îngrijorări sunt perfect legitime. Rămâne ca PSD să dovedească faptul că este un partid renovat, descotorosit de “bagajul” Iliescu – Năstase (ceea ce nu e de loc evident), iar PD-L să dovedească faptul că apartenența sa la PPE nu e doar un expedient politic și că partidul nu e doar un vehicul electoral pentru Traian Băsescu. PD-L trebuie să fie reprezentantul la guvernare al clasei de mijloc – clasa cea mai dinamică a societății – și să nu accepte derive populiste și demagogice din partea PSD.
Bogdan Petre, membru in conducerea Filialei PNL Sector 3 si fost candidat pentru Camera Deputatilor in sectorul 3 al Capitalei, remite urmatoarea declaratie de presa:
10 decembrie 2008
Comunicat de presa
Monstruoasa coalitie PD-L – PSD
Prin monstruoasa coalitie pe care a incheiat-o cu PSD, PD-L a demonstrat ca este capabil de orice compromis moral si politic pentru a pune mana pe putere.
PD-L si-a tradat si si-a mintit fara jena propriul electorat formand astazi alianta cu PSD.
Guvernand alaturi de PSD, PD-L va avea mari probleme in a-i convinge pe romani ca tara este pe mâini bune.
PD-L a demonstrat ca este un partid fara principii si fara scrupule, iar invocarea „crizei” pentru a forma monstruoasa coalitie nu este decata o alta demagogie ce loveste din plin alegatorii care au acordat cu toata increderea votul Partidului Democrat, dar si proprii membri ce au crezut cu naivitate ca sunt intr-un partid „de dreapta”.
Contact:
Bogdan Petre (0721440524)
Impartasesc ingrijorarile si analiza din articol. In intelegerea mea, alianta PLD-PSD-UDMR este mai potrivita electoratului decat PSD-PNL insa mai suspecta de stagnare (morala politica, legislativa, economica) decat PLD-PNL-UDMR.
In alianta curenta, as indrazni sa sper ca UDMR isi va demonstra, in sfarsit, vocatia europeana actionand ca turnesolul la coruptia de inalt nivel.
Tot din ce pricep eu, compozitia guvernului rezultand din selectiile noului premier, arbitrajul prezidential si negocieri, va fi cruciala pentru etapa viitoare a Romaniei presarata de crize.
In special ma gandesc la ministerul Justitiei si departamentele de procurori meniti pentru anti-coruptie.
Coalitia de care vorbiti nu este absurda si nici irationala. Este ODIOASA.
Cum putem numi o astfel de cardasie un gest normal? Ce fel de analist politic sunteti dle Clej?
Gestul las l-ar rastigni pe Traian Basescu la locul ce i se cade, in cloaca de stanga, de unde isi trage seva. Ar fi fost de mirare ca Romania sa iasa din mocirla dupa doua decenii. Viermii i-au mancat de mult radacinile. Restul se va usca de la sine timp de cativa ani.
Doamnă (domnule?) Carmen Sucaciu/Iulia (pentru cei care nu știu e o persoană care se ascunde sub anonimat și îi acuză pe alții de lașitate)
Spre deosebire de dumneavoastră eu nu-mi pot permite să-mi dau frâu sentimentelor (dacă le-aș avea) când vine vorba de politică.
Împreună cu Ștefan, cu alți redactori și cu câțiva cititori ai revistei ACUM am inițiat încă dinainte de alegeri pledoaria în favoarea unei coaliții PD-L – PNL – UDMR.
Acest editorial este cel puțin sceptic cu privire la această coaliție PD-L – PSD dar un analist politic demn de această calitate nu poate utiliza limbajul violent pe care-l utilizați (și nu numai cu această ocazie).
Domnule Bogdan Petre
“Monstruoasa coalitie PD-L – PSD” de care vorbiti nu exista inca si, dupa parerea mea, nici nu sunt sanse sa se formeze. Ar fi intr-adevar regretabil daca s-ar forma…. dar sa mai asteptam.
Exista cateva semnale clare in sprijinul celor de mai sus. Numirea d-lui Stolojan ca Prim Ministru, punerea sechestrului pe averea (casa ?) d-lui Mitrea, insistenta cu care Presedintele Basescu doreste numirea d-nei Monica Macovei la Justitie sau mentinerea la negocieri a UDMR – ului. Cred ca dl. redactor sef Mihai Palsu , intr-un Editorial din ziarul Ziua de saptamana aceasta, a intuit cel mai bine rezultatul negocierilor in curs pentru formarea Guvernului
In fraza din textul Dv., “ PD-L si-a tradat si si-a mintit fara jena propriul electorat formand astazi alianta cu PSD”, ar trebui sa inlocuiti, dupa mine, “PD-L” cu “PNL” si “astazi” cu “in ultimii doi ani.”
Sugerati in ultimul alineat ca PD-L nu ar fi un partid de dreapta. Cred ca aceasta este adevarat pentru PNL. Daca pe mine nu ma credeti, cititi va rog articolul d-lui Mihailescu (scuze daca nu este numele exact) din “Ziua” de azi, 11.12.2008, rubrica “Opinii” si veti vedea ce inseamna de fapt “noul FSN” (de stanga, desigur). Poate domnia sa va fi mai convingator decat mine…
Domnule Culetu,
Pe Bogdan Petre (cu care am fost coleg la BBC și pentru a cărui integritate și competență garantez, sunt puțini tineri politicieni în România ca el) îl înțeleg, că e angajat politic, dar pe dumneavoastră chiar nu vă înțeleg de ce reacționați cu atâta iritare de fiecare dată când cineva spune ceva de PD-L. Nici micobiștii PNL-iști nu sunt mai breji, pe alte forumuri (unde sunt calificat drept partizan al lui Băsescu), diabolizându-l pe Băsescu și PD-L.
Trebuie să înțelegeți, domnule Culetu, că în această afacere nu există o tabără a îngerilor și una a demonilor.
Decât să vă uitați cu obsesie către perioada 2007 – 2008, mai bine faceți gestul civic și inițiați în Constanța un protest pe lângă liderii PD-L ca să nu intre în această alianță.
Pe urmă presa din România nu e un punct de referință pentru revista ACUM, deci nici ce scrie ziarul Ziua.
În sfârșit cred că etichetele de dreapta și stânga sunt total irelevante în politica din România. Să fiu în locul dumneavoastră aș fi însă serios îngrijorat în urma deciziei Curții Constituționale care a respins contestația la rușinoasa lege a imobilelor naționalizate, unde PSD și PD-L au votat alături (și cu PRM și PC), sfidându-l chiar pe Traian Băsescu, care a retrimis legea în parlament, votând a doua oară pentru.
Acel vot nu e în niciun caz al unui partid de dreapta, miroase chiar a stânga radicală.
Așa încât, domnule Culetu, mai reflectați înainte să vă lansați în astfel de diatribe partizane.
Desemnarea lui Theodor Stolojan in functia de premier constituie bomboana pe coliva fesenista, reincropita din fostii pedeseristi si pedisti, azi pesedisti, respctiv pedelisti, la ordinul presedintelui Traian Basescu. In acest fel, seful statului si-a asigurat linistea de care avea atata nevoie,instituind puterea stangii peste tot si neavand a se teme de opozitia dreptei, in calculele sale liberalii urmand a impartasi soarta taranistilor, adica disparand in timp de pe scena politica.
Lupta acerba ce se duce in aceste zile pentru accederea la inaltele demnitati iti da frisoane,stiut fiind ca alesilor nostri putin le pasa de viata romanilor, acestia batandu-se pana la ultima picatura de sange pentru obtinerea unei functii gras renumerate, plus privilegiile ce ii scutesc de eventualele necazuri.
Si cum sa nu fi scarbit cand vezi cu cata impostura cei dornici de putere promit marea cu sarea, nefiind de fapt decat niste incompetenti, in multe cazuri migratori de la un partid la altul, ce s-au aciuat pe langa alte formatiuni politice cu care nu au nici o tangenta, doar pentru a fi siguri ca ajung in Parlament. Pentru asta, lepadandu-se fara scrupule de doctrina partidului in care au activat si sfidand cele mai elemenntare norme ale bunului simt.
Asadar, in contextul dat, in care structurile fundamentale ale tatului(Presedintie, Guvern, Parlament) sunt de aceeasi culoare politica (purpurie), iar clasa politica este reprezentata de niste oportunisti, manati in lupta de propriile interese si nicidecum de grija pentru propriul popor, exista toate sansele ca in Romania democratia si functionalitatea statului da drept sa fie serios compromise.
Domnule Tabacu,
Vă spun și dumneavoastră, cum i-am spus și domnului Culetu: nu cred că termenii de dreapta și stânga au o prea mare relevanță în România și nu cred că situația este chiar așa de alb/neagră cum o pictați.
Vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să faceți lobby pe lângă PNL să accepte participarea la o coaliție cu PD-L, iar Tăriceanu să înțeleagă că rezultatul din alegeri nu-i acordă niciun drept la ocuparea postului de prim ministru. În nicio țară a Uniunii Europene la ora actuală postul de premier nu e ocupat de liderul celui de-al treilea partid ca mărime în parlament.
Domnule Petru Clej,
Nu ma indoiesc de integritatea si competenta d-lui Bogdan Petre dar asta nu asigura adevarul celor exprimate de domnia sa. Eu analizez la rece ceea ce scrie cineva si replica mea este strict legata de ecoul respectiv. Ecoul d-lui Petre mi s-a parut prea subiectiv din moment ce vorbeste de “monstruoasa coalitie” ca existand deja…
In Constanta eu nu pot initia nici un fel de gest civic deoarece nu fac parte din nici o organizatie civica sau de alta natura. As fi un fel de “vox clamantis in deserto” . Ori asa ceva nu ma intereseaza.
Corect, presa nu este un punct de referinta, dar mi mi s-au parut foarte sugestive articolele la care am facut referire , pe care personal le consider foarte aproape de adevar.
Si eu sunt ingrijorat de decizia CC privind legea imobilelor nationalizate, chiar daca nu ma afecteaza in mod direct. Iata un punct unde suntem de aceeasi parte a baricadei. Deci nici PD-L nu este un inger daca a votat, asa cum ati specificat in ecoul Dv., alaturi de PSD.
Am spus intr-un ecou anterior ca fiecare din noi, intr-o doza mai mare sau mai mica, suntem partizanii unei idei sau alteia. Asa ca nu gasesc nimic rusinos sau nepotrivit in a–ti exprima simpatia pentru un partid sau altul, chiar daca nu esti membru (altfel pentru ce ne-am duce la vot).
As fi preferat ca dl. Bogdan Petre insusi sa aiba o replica la ecoul meu…
Domnule Culetu,
Repet, spre deosebire de dumneavoastră, Bogdan Petre a trimis un comunicat de presă, în calitate de activist PNL, pe care eu am socotit nimerit să-l transform în ecou.
Dumneavoastră sunteți un cititor al revistei ACUM, neangajat, nu-i așa, în propaganda PD-L, spre deosebire de domnul Petre care este vocea PNl în sectorul 3 (locul cu cea mai mică participare la vot de pe întreg teritoriul României, întâmplător).
Sunteți un cetățean și nu trebuie să faceți parte din vreo organizație ca să creeați un grup, dacă sunteți preocupat, și să strângeți de pildă semnături împotriva acestei coaliții. Așa se procedează într-o democrație, chiar dacă nu ești înscris în vreo organizație cu statut la tribunal, dar care de fapt nu face nimic, după moda butaforică românească.
În ce privește adevărul, e un termen pe care vi l-aș deconsilia în contextul scenei politice.
Aici la revista ACUM încercăm să ridicăm dezbaterea la alt nivel decât în tot restul presei și al blogurilor din România și încercăm să facem ceva concret, de unde și apelul trimis liderilor politici vizați.
In Romania, ca de altfel si in celelate tari foste-comuniste, termenii de dreapta si stanga au o cu totul alta semnificatie decat in tarile cu o indelungata traditie democratica. Cei la care m-am referit in materialul trimis „FSN redivivus” reprezinta esalonul doi, chiar trei al structurilor comuniste ,ce ne-au dominat destinele jumatate de secol, traumatizandu-ne constiintele si pervertindu-ne mentalitatea.
Asa ca, deocamdata, pentru noi notiunile de socialism, social-democratie,stanga, centru stanga sunt similare cu termenul generic de comunism, chiar daca unii dintre urmasii vechilor nomenclaturisti, grupati in FSN, s-au autodeclarat ulterior de dreapta, convertindu-se de fatada la democratie, secesionand in PD, rebotezat in ultima vreme PDL prin atragerea unor pseudoliberali probasescieni.Pe cand in statele occidentale cu o democratie consolidata termenii in discutie reprezinta doar niste nuante nesimnificative din punct de vedere politic, dar indispensabile desfasurarii jocului democratic.
Eu nu pot accepta o alianta PNL-PLD, pe considerente de incompatibilitate doctrinara, insusi Radu Berceanu declarand public in repetate randuri ca partidul sau (PD) este si va ramane un partid de stanga, ca sa nu mai vorbim de marturisirea lui Traian Basescu, potrivit careia este un comunist. In plus, sa nu uitam ca PD nu s-a manifestat niciodata ca un partid de sine statator,fiind lipsit de personalitate, participand insa la guvernare prin parazitarea altor formatiuni politice (PSDR, in Conventia Democrata si PNL , in Alianta Dreptate si Adevar), constituind un factor destabilzator, prin provocarea sistematica de crize politice.
Ceea ce se va intampla cu siguranta si in preconizata alianta cu PSD, daca va fi consfintita de Parlament, desi cele doua pertide se desprind dintr-un trunchi comun, astfel ca din punct de vedere doctrinar sunt perfect compatibile.
Aceasta este parerea mea, pe care mi-am exprimat-o si in paginile „Romaniei libere” ziar al carui colaborator extern am fost intre 1997 si 2004, an in care cotidianul a fost relansat, iar noua conducere s-a dispensat de serviciile mele (in perioada respectiva am publicat peste 200 de articole de politica interna si internationala la rubricile „Puncte de vedere” si „Mapamond”).
Stimate domnule Tabacu,
Chiar dacă ar fi exact așa cum spuneți dumenavoastră (sunteți însă la fel subiectiv și părtinitor ca și domnul Culetu) PD-L și PSD dețin fiecare câte o treime dintre mandate.
Concluzia absolut logică este că nu se poate face un guvern majoritar fără cel puțin unul dintre cele două partide.
Și cum în politică (ca și în general în viață) nu alegem între varianta bună și cea rea, ci între cea rea și ce mai puțin rea, un guvern PD-L – PNL – UDMR este varianta cea mai puțin proastă.
Eu vă înțeleg sentimentele, dar cu astfel de sentimente a intrat PNȚCD în irelevanță.
Domnule Culetu,
La ora la care vă scriu, există cel puţin două declarații ale unor lideri PDL care scot complet din ecuația guvernării Partidul Naţional Liberal, respectiv Stolojan: ”discuţia cu PNL privind participarea la constituirea viitorului guvern este încheiata” și Boc: ”zarurile au fost aruncate”.
Pe de altă parte, nu m-am înșelat afirmând că PDL și-a trădat propriul electorat făcând această alianță (sau ”parteneriat” cum a fost frumos botezat) fie pornind numai de la sondajul CURS recent potrivit căruia 64% dintre votanţii PDL optează pentru o colaborare la guvernare cu PNL, în vreme ce doar 34% cu PSD+PC.
Deși mulţi au criticat răspicat pe tot parcursul guvernării liberale „pactul” pe care PNL l-ar fi avut cu PSD, spun şi eu acum ferm: susţinerea pe care PNL a avut-o în toţi aceşi ani în Parlament din partea PSD este nimic faţă de „parteneriatul” dintre PSD şi PD-L de azi!
Cunoaşteţi la fel de bine ca şi mine că PNL nu a negat această susţinere parlamentară – oricum necesară – şi nici nu a dat dovadă de impostură în tot acest timp atacând PSD.
E adevărat că pretenţiile PNL au fost ridicate (funcţia de prim ministru) pentru guvernare, însă nu acesta a fost motivul pentru care PDL să abandoneze încă de la bun început negocierile.
În fine, îmi menţin părerea şi spun că PDL şi Traian Băsescu şi-a minţit pur şi simplu alegătorii în toţi aceşti ani! Noul FSN de azi este realitate şi o dezamăgire uriaşă pentru alegătorii PDL.
Ca membru al PNL care m-am străduit în ultimii ani să-mi conving cu greu până şi prietenii de impostura PD-L şi a preşedinteului Traian Băsescu, de intoxicările cu Patriciu, petroliberalii şamd, sincer spun că am o satisfacţie, măcar pentru a spune relaxat: „Acum vedeţi şi singuri!”.
D-le Petru Clej,
Sunt cateva motive care ma imping sa va comentez acest editorial, unele suscitate chiar de el, altele cu originea intr-o pozitie care, desi e larg impartisita de presa etichetata drept probasesciana, mie mi se pare ca reclama o serie de precizari pe care nimeni nu s-a grabit pana azi sa le faca.
Prin ce altceva, in afara unei autoetichetari si a afilierii la PPE, probeaza PDL faptul ca ar fi un partid de dreapta? Este arhicunoscut faptul ca partidul, succesor al FSN, ii este in integrum subordonat presedintelui Basescu, fapt ce incalca un principiu de baza al PPE, si anume principiul subsidiaritatii, care precizeaza ca problemele care se pot rezolva la un nivel secundar de decizie nu trebuie sa implice nivelul central. Intr-o alta chestiune definitorie pentru dreapta politica, si anume regimul proprietatii, este de asemenea arhicunoscuta consecventa cu care acest partid s-a opus restituirii proprietatii, de la constituirea lui pana la adopatarea ultimei legi privind soarta imobilelor nationalizate de regimul comunist.
Pronind de la aceste considerente, PDL este tot atat un partid de dreapta pe cat este de stanga PSD, alt succesor al FSN, primul nascut as zice. Sa ne mai amintim ca cele doua FSN-uri s-au judecat pentru dreptul de a-si anexa detestatele initiale la sigla noilor partide rezultate din schisma din 1993, proces castigat de PD, care, pentru o vreme, a functionat ca PD-FSN. In fine, la capatul unor absorbtii si fuziuni, intre care si una cu PNR-ul lui Virgil Magureanu, PD-FSN a devenit PD, iar in 2007, printr-o fuziune cu grupusculul liberal desprins din PNL, PD-L, membru al PPE (al carui principiul de baza, cel al subsidiaritatii, il ignora cu desavarsire).
In fine, PSD, celalalt termen al ecuatiei politice guvernamentale care se prefigureaza, este doctrinar un partid de stanga, o stanga a caviarului si-a limuzinelor, ceea ce nu distoneaza prea mult totusi cu ceea ce este stanga europeana astazi.
Ca o prima concluzie: analogia eventualului “parteneriat” PDL-PSD cu coalitia de guvernament din Germania este lipsita de fundament, la noi fiind mai degraba vorba de o reinhaitare a fostilor tovarasi postrevolutionari. Stiu ca va repugna aceasta exprimare “umorala”, dar nu e vina mea ca presa romaneasca nu s-a obosit sa conceptualizeze realitatea in care traim. Mi se pare insa ridicol sa aplicam concepte occidentale peste realitati romanesti care nu le acopera. E ca si cum am vorbi despre ulitele din suburbiile capitalei noastre in termeni de boulevards, avenues sau highways.
Referitor la apelul dvs. pentru un guvern PDL – PNL – UDMR, consider ca el a fost cel putin tardiv, daca nu de-a dreptul utopic, venind dupa ce PDL l-a nominalizat pe Theodor Stolojan pentru functia de prim ministru, situatie care – cum bine stiti – a subminat din start orice eventuale negocieri cu fruntasii liberali, pavand in schimb calea spre “parteneriatul” care e tocmai pe cale sa se coaca.
In fine, dar nu in ultimul rand, eu personal nu inteleg de ce analistii politici romani pleaca de judecata apodictica potrivit careia PDL este certamente preferabil altor partide (nu ma refer la cele nefrecventabile, de care – Har Domnului! – am scapat in noiembrie. Dincolo de faptul ca e un partid cu o pozitionare extrem de fluida pe esichier si cu o redutabila masinarie de propaganda, nu a facut pana acum proba competentei sau a bunei credinte politice. Niciodata nu a guvernat singur,iar atunci cand a fost cooptat in coalitii nu a facut decat sa-si capuseze politic partenerii, jucand o carte schizofrenica, astfel incat desi a beneficiat de toate privilegiile puterii a fost cel mai critic oponent al ei.
Pentru toate considerentele enuntate mai sus, in contextul dat, singura solutie de bun simt mi s-ar parea constitutirea unui guvern minoritar PDL-UDMR, care i-ar da partidului prezidential posibilitatea de a-si da in sfarsit masura competentei si de a-si asuma responsabilitatea decontarii politice, de la care s-a eschivat de fiecare data. Solutia ar fi mai stabila decat poate parea ea astazi, avand in vedere ca pe culoarele parlamentare ale PNL si PSD sunt suficient de multi alesi gata sa raspunda pozitiv la chemarile de sirena ale puterii. As paria chiar ca, in cateva luni, arcul guvernamental va avea oficial o majoritate confortabila, migratia politica fiind in sangele alesului roman.
Stimate(ă) „PRO-DOC”,
Se impun câteva precizări și corecții.
În primul rând nu am spus nicăieri că PD-L e un partid de dreapta și am atras în atâtea rânduri atenția asupra irelevanței etichetelor de „dreapta” și „stânga” pentru viața politică românească.
În al doilea rând, aici http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=ecouri&id=401 este explicată clar diferența între coaliția CDU/CSU – SPD din Germania și PD-L – PSD din România.
În al treilea rând, sunteți în eroare cu privire la timing-ul apelului pentru o coaliție PD-L – PNL – UDMR. Articolul a fost publicat de îndată ce au fost cunoscute rezultatele oficiale ale alegerilor din 30 noiembrie și retras în momentul în care PD-L și PSD au anunțat negocierile în vederea formării unei coaliții. De altfel, ideea coaliției PD-L – PNL – UDMR a fost avansată în editorialul DINAINTEA alegerilor http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=397.
În al patrulea rând, poate ideea unei coaliții PD-L – PNL – UDMR este utopică (deși este de departe cea mai normală potrivit standardelor politice din UE, dar în România anormalul e regula), dar ideea unui guvern minoritar PD-L – UDMR cu „mai racolăm sprijin parlamentar pe drum” este de o imoralitate stupefiantă și faptul că o avansați dovedește că:
a) îi urmăriți prea mult pe „analiștii” politici din România.
b) politicienii din România au un păcat, iar votanții șapte (sper să n-o luați personal).
Stimate d-le Clej,
Nominalizarea lui Theodor Stolojan drept candidat al PDL la functia de prim ministru a fost facuta mult inainte de startul campaniei electorale pentru parlamentare. La data respectiva, gestul a fost apreciat – si, zic eu, pe buna dreptate – drept o viitoare bariera in calea negocierii postelectorale a unei coalitii de guvernare cu PNL. Desigur, ar fi existat si posibilitatea ca presedintele sa faca o alta nominalizare, dar nimic, in afara unor speculatii ale presei, nu a indreptatit o asemenea asteptare, care, de altfel, a si fost contrazisa de realitate.
Cat priveste “ideea” de o “imoralitate stupefianta” a racolarilor politice si concluziile care ar deriva din ea, permiteti-mi sa va reamintesc ca, departe de a fi doar o idee, ea este o practica politica in Romania, care nu-i este catusi de putin straina nici partidului prezidential. Nu mai departe decat pentru alegerile din 30 noiembrie 2008, in colegiul la care am fost arondat PDL mi-a propus spre votare un ex PRM-ist (pentru Camera Deputatilor) si un ex FSN-ist (pentru Senat), ambii fiind racolati ad-hoc din demonizatul “322”.
Sunt totusi total de acord insa cu ultima dvs. afirmatie privind pacatosenia romanilor, fie ei alesi, fie alegatori.
Domnule Clej,
Imi cer scuze ca „semnez” sub nick name, dar in institutia in care lucrez e preferabil sa te abtii de la comentarii politice. Totul e sa si poti, ceea ce, evident, nu-mi reuseste, asa ca am recurs la aceasta solutie neeleganta. Ma simt totusi dator sa spun ca sub acest nick se ascunde un el, nu o ea.
Va multumesc pentru intelegere.
Nelegat de subiectul articolului.
La ACUM practicam totusi o forma de discriminare, vizibila mai ales in ceea ce priveste ecourile. Daca autorul unui ecou are o propunere argumentata (nu neaparat cu argumente logice sau corecte, ci doar argumentata) si in termeni urbani, ea este acceptata si publicata, chiar daca este sub pseudonim.
Sunt motive si motive pentru care unele persoane prefera pseudonimul. Va asigur ca facem diferenta, in special in cazuri in care autorul insusi ofera o explicatie.
In fine, preferam semnaturi autentice si gesturi curajoase. Vom fi oricand de partea celor care ar putea avea de suferit de pe urma relevarii unui adevar. Si, alaturi de noi, multi alti jurnalisti de buna credinta!
Stimate Pro DOC,
Și dumneavoastră dați dovadă de același microbism și partizanat politic ca și cei care s-au exprimat mai sus.
Faptul că Theodor Stolojan a fost desemnat (la fel ca și Tăriceanu și Geoană) candidatul partidului său la funcția de PM înainte de alegerile parlamentare este un pas înainte în democrația românească, deoarece publicul a putut să-l valideze prin votul său pentru această funcție, el nefiind scos din pălărie după scrutin ca Văcăroiu de Iliescu în 1992 sau Ciorbea de Constantinescu în 1996.
Cât despre practica racolării, ea a fost practicată într-adevăr cel mai mult de PD-L, dar după cum arată această statistică:
http://www.romaniacurata.ro/lista-candidatilor-migratori-prin-doua-partide-147.htm
nici celelalte două partide ale triunghiului „toxic” nu sunt niște îngerași din acest punct de vedere.
Cât privește propunerea guvernului PD-L – UDMR cu parlamentari racolați, ea este, repet, de o imoralitate stupefiantă, iar revista ACUM care pledează pentru principialitate în viața politică din România nu este interesată de astfel de expediente, vehiculate de „analiștii” politici și în blogosferă.
Am sugerat coaliția PD-L – PNL – UDMR, sperăm până în ultima clipă că rațiunea va prevala.
Și dacă se ajunge la alegeri repetate, nu-i nicio catastrofă.
D-le Clej,
Revin doar pentru o precizare. Nu am spus ca nu e laudabil faptul ca partidele si-au desemnat a priori candidatii la postul de prim ministru. De altfel, gestul a fost chiar necesar din punctul de vedere al strategiilor electorale, avand in vedere ca prin decuplarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare partidele ar fi ramas fara asa-zisele locomotive. Repet insa, prin nominalizarile facute, atat PDL cat si PNL au transmis un semnal clar ca nu sunt dispuse la concesiile si compromisurile cerute de incheierea unei ulterioare coalitii de guvernare.
La ora la care postez totul a devenit academic, căci „Marea Coaliţie” sau „Parteneriatul pentru România”(iată, Mircea Geoană foloseşte aceeaşi expresie ca mine) e pe cale de a fi definitivată.
Cât despre coaliţia minoritară PD-L – UDMR face aproape tot atâta sens ca un guvern condus de primarul Sibiului, de care era atât de mândru un editorialist de la Dilema Veche, dând ca avantaje întâlniri dintre Klaus Johannis şi Angela Merkel care ar vorbi în aceeaşi limbă!!!!!!!!!!
Dacă aveţi impresia că România este o excepţie („ca la noi la nimeni”) eu vă urez succes în reinventarea roţii democraţiei. Nu vă aşteptaţi însă ca Revista ACUM să vă ia capul în poală şi să vă mângâie pe creştet a consolare.
Dacă judecaţi aşa şi aveţi impresia că sunteţi neprihăniţi ca alegători şi că doar politicienii sunt de vină, vă înşelaţi, aşa cum s-a înşelat şi Brucan când a zis că vor trece 20 de ani până vor învăţa românii democraţia.
Noi la revista ACUM am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să avansăm o coaliţie PD-L – PNL – UDMR, am trimis acel apel chiar persoanelor vizate, dar nu am fost ascultaţi.
Şi cum să fim ascultaţi, într-o ţară în care în fruntea clasamentului ziariştilor sunt oameni precum Cristian Tudor Popescu, Dan Diaconescu, Ion Cristoiu şi Marius Tucă.
Am întrebat o persoană care a fost la negocierile PD-L – PSD pentru programul de guvernare, ceva care văd că nu preocupă presa: ce compatibilitate există între programele şi electoratele celor două partide şi i-am împărtăşit îngrijorarea noastră, acelora de la ACUM cu privire la viitorul chestiunii restituirii proprietăţilor din România, când la putere vor fi două partide care au dovedit în repetate rânduri că nu sunt interesate de interesele proprietarilor.
Ar trebui să învăţaţi comportamentul civic din Occident (şi de fapt nu numai de acolo) şi să vă bombardaţi senatorul sau deputatul cu doleanţele voastre.
Pentru numele lui Dumnezeu, încetaţi să mai justificaţi de ce un lucru NU poate fi realizat în România sau nu vă mai lamentaţi şi înghiţiţi-vă în tăcere soarta!
Domnule Bogdan Petre
Cred ca PNL s-a scos singur din ecuatia guvernarii cand a pretins ca Dl. Tariceanu sa fie noul Prim Ministru. Oricum, nu cred ca lucrurile sunt deja transate…
Iar vorbiti la trecut de alianta , sau “parteneriatul” cu PSD. Din cate stiu, pana acum nu s-a semnat niciun protocol de colaborare. Si, dupa mine, nici nu se va semna.
Nu cunosc motivul real al abandonarii negocierilor PD-L – PNL (nu am acces la informatii suplimentare fata de cele din mass media) dar impunerea primului ministru mi se pare cauza logica.
“Noul FSN”, cum il numiti, nu exista inca. Daca se va face, nu numai PD-L isi va pierde din electorat ci si Presedintele Basescu (ma refer la Prezidentialele de anul viitor).
Nu pot sa spun ca “acum vad si singur” ca “intoxicarile cu Patriciu, petroliberalii…” erau intr-adevar intoxicari. Aveti Dv. probe ca erau, intr-adevar , numai “intoxicari”? Ma indoiesc.
Nominalizările respective sunt perfect normale potrivit practicii încetățenite în Europa în care liderul unui partid este și candidatul său la funcția de prim ministru. Stolojan e nominal numărul 2 în PD-L, dar Emil Boc, președinte al partidului nu a avut niciodată ambiții la funcția de prim ministru.
Așadar, din nou un act normal, interpretat anormal în România, prin proces de intenție.
De aceea străinii nu înțeleg mai nimic din ce se întâmplă în România.
Câtă vreme va exista acest cult al anormalității și al respingerii principiilor, lucurile nu vor progresa în politica românească.
Domnule “Pro Doc”
Subscriu ideii Dv. ca singura solutie de bun simt este constituirea unui govern minoritar PDL – UDMR (din moment ce varianta mai buna, PD-L – PNL – UDMR, n-a mers). O varianta, intr-adevar, mai stabile decat pare. Si nu cred ca aceasta solutie va duce la o migratie politica masiva in sens oficial (adica cu acte in regula). Foarte multi alesi o vor face “de bunavoie si nesiliti de nimeni” (mai précis, din interes).
Domnule Bogdan Petre,
Ma alatur domnului Culetu in a indrazni sa va invit pentru o lamurire aditionala legata despre intoxicarile „Patriciu, petroliberalii”.
Indraznesc asta fiindca in ciuda prieteniilor politice stranse, declarate ale omului de afaceri cu PSD si PC, ar fi reconfortant daca s-ar putea cunoaste ca in Romania cineva cu minte orientata spre business face in mod onest avere in petrol fara coruptie, spalare de bani si conexiuni.
Stimate domnule Clej,
Degeaba sunt, in principiu, de acord cu dvs. ba chiar – scuzati-ma ca vi-o spun – degeaba aveti dreptate, cand realitatea din Romania sfideaza orice normalitate politica. Caror principii si carei normalitati de tip european ii corespunde impartirea prefecturilor intre cele doua partide care isi negociaza acum parteneriatul guvernamental? Potrivit asa zisei “legi a lui Dragnea” (e vorba despre fostul democrat Liviu Dragnea, in prezent vicepresedinte al PSD, urmarit penal de DNA), la impartirea prefecturilor intre PDL si PSD s-a convenit ca prefectul sa fie numit de partidul care a dat si presedintele consiliului judetean, in ultima instanta sa fie omul “baronului local”. Ce tara democratica isi mai permite astazi feudalizarea sau cartelizarea teritoriului? Cu riscul de a va irita, permiteti-mi sa repet ca in Romania se petrec lucruri care nu au nimic de-a face cu pattern-urile occidentale la care ne-ar placea sa ne raportam.
Mai mult chiar, noi nici macar nu ne mai fortam sa le maimutarim, ca pe niste forme fara fond. Si, din nefericire, ne lipsesc si jurnalistii inteligenti si de buna credinta, in priza nemijlocita cu realitatea NOASTRA si capabili sa o conceptualizeze asa cum este ea, nu cum ar trebui sa fie (intr-o proiectie idealizata).
Domnule Petru Clej,
In primul rand vreau sa va multumesc pentru gazduirea opiniilor mele la rubrica “ecouri” si pentru amabilitatea de le da un raspuns elegant polemic.
Sunt in mare masura de acord cu punctele dvs. de vedere, cu rezerva ca, in opinia mea, v-ati desprins un pic cam mult, dincolo chiar de distanta necesara, de “provincialismul” romanesc. De aceea, poate, pozitia dvs, desi absolut corecta politic, are pentru mine un aer don quixottesc.
Ceea ce face din Romania intr-adevar o exceptie (“ca la noi la nimeni”), este “monopolul pluralist” asupra promovarii indivizilor si, in consecinta, lipsa elitelor alternative, atat in clasa politica cat si in societatea civila (i.e. lumea academica, presa, formatori de opinie). Scuze pentru oximoronul pluralism monopolist (sau viceversa), dar nu eu sunt cel chemat sa surprinda in concepte adecvate actualitatea romaneasca.
Faptul ca la 30 noiembrie a votat doar un roman din 3, ca si faptul ca jurnalistii de succes din ziua de azi aduna cu greu 50 de mii de cititori, sau ca ratingul televiziunilor de stiri se scrie, de regula, cu o singura cifra intreaga, urmata eventual de o zecimala spune multe despre ticalosia politicilor nationale si despre dezgustul cu care li se raspunde. Faptul ca marketingul politic ne-a pus pe taraba aceeasi trandafiri fanati si aceeasi sageata tocita, ca si premierea publica a acelorasi jurnalisti care s-au compris in mod repetat in ultimii 19 ani e confirmarea blocarii politice a motorului de generare a alternativelor, primenirea continua a elitelor fiind chiar esenta unei societati deschise.
Pentru ca nu ma simt nici cel chemat sa adauge pagini noi la analizarea fenomenului romanesc al formelor fara fond, inchei urandu-va toate cele bune, atat dvs., cat si domnului Stefan Maier si tututor colaboratorilor acestui ziar electronic pe care il citesc cu placere. Sarbatori fericite!
P.S. Va promit ca nu ma voi mai lamenta aici si ca ma voi stradui fie sa plec din Ro, fie sa-mi inghit soarta. That’s it!
Domnule Pro DOC
Petrec în România destul timp că să nu fiu chiar aşa de distanţat de realitate cum vă imaginaţi.
Dar am detaşarea care îmi permite să nu fiu implicat politic partizan, aşa ca dumneavoastră sau ca domnul Culetu şi să văd nişte soluţii, care dumneavoastră vi se par don-quixotism, dar care în fapt nu sunt altceva decât bun simţ.
Am lansat acel apel în favoarea celei mai logice coaliţii cu putinţă, apel primit cu scepticism de unii cititori. Editorialul din 15 decembrie abordează această atitudine, ca şi refelxul acesta nenorocit de a justifica întotdeauna de ce ceva NU se poate face.
Foarte bine, aveţi ceea ce meritaţi, această coaliţie a pupatului unde s-a scuipat.
Revista ACUM nu va adopta o atitudine fatalistă şi, cum am promovat prin intermediului proaspătului senator PNL Raymond Luca ideea lui George Petrineanu RFG – România Fără Ghişee, vom continua să avansăm şi alte idei. Asta e clasa politică, ăsta e poporul (cu NIMIC mai bun decât politicienii pe care şi i-a ales liber şi nesilit de nimeni), cu ăştia defilăm.
Nu trebuie să emigraţi, ci doar să abandonaţi lamentaţiile şi atitudinea fatalistă. Şi pentru că eu nu doar arunc vorbe goale, vă dau un sfat concret: cereţi deputatului şi senatorului ales în colegiul uninominal pe raza căruia locuiţi să ţină audienţe săptămânal şi să facă bine să publice un newsletter periodic pe internet, aşa cum se întâmplă în Marea Britanie, mama scrutinului majoritar uninominal.
Antrenaţi în această acţiune şi cunoscuţii şi vecinii din cartier. Aşa se creează un curent de opinie şi se schimbă societatea de jos în sus, nu privind ore în şir la inepţiile debitate de jurnalişti ca Ion Cristoiu, Dan Diaconescu sau Cristian Tudor Popescu.
Am omis sa spun ca va voi urma sfatul, d-e Clej, si o voi bombarda pe PC-ista Daniela Popa (senatoarea mea) cu doleanta de a-mi restitui un imobil atribuit, pe nedrept, unor chiriasi cu mot. Pentru asta insa, ii voi da mai intai Rosinantei mele o tava cu jaratic.
Domnule Culetu și domnule Platon,
Nu PNL este de vină pentru că nu a intrat la guvernare. Este evident că PD-L a vrut de la bun început PSD. Așa cum negocierile cu PSD au durat 5 zile în principal pe motivul încăpățânării de a renunța la UDMR, la fel ar fi putut dura și cu PNL doar ca să renunțe, să spunem, la funcția de prim ministru.
Domnilor, îmi cereți să ofer ”probe” că “intoxicarile cu Patriciu, petroliberalii” șamd erau numai ”intoxicări” așa cum am spus. Eu le am, dar am și eu o mare rugăminte și curiozitate la dumneavoastră.
Sunt convins că sunteți printre cei care ați sancționat PNL prin votul dvs tocmai pentru că Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea, Raluca Turcan și alți politicieni ”de marcă” ai acestui partid v-au convins că PNL este un partid scăldat în petrolul lui Dinu Patriciu și cu banii Rompetrol în buzunar. Într-un cuvând, un partid corupt, cumpărat, murdar, care a trădat aspirațiile și idealurile electoratului.
Acum când PNL este scos din joc și în afara ”noului FSN” pur, creat din iubire și dragoste pentru popor, spuneți-mi vă rog cu ce ”dovezi” ați fost convinși dvs că într-adevăr ”Patriciu, petroliberalii” sunt pentru PNL o realitate?
Domnule Pro DOC,
Repet, dacă staţi cu braţele încrucişate, vă meritaţi soarta.
Domnule Bogdan Petre,
Raspunzand la o intrebare cu o alta intrebare si cerand „probe” de la altii pentru propriile afirmatii, mi se pare, fara suparare, cam intepat si inelegant.
Daca puteti aduce lamuriri suplimentare legate de afirmatiile dumneavoastra, aveti ocazia si spatiul aici sa o faceti.
Daca nu puteti avansa astfel de lamuriri, incercati sa fiti mai prudent in avansarea aici a teoriilor convenabile in propaganda din perspectiva activistului de partid.
Domnule Bogdan Petre
“…negocierile cu PSD au durat 5 zile”, dupa cum afirmati, pentru ca a obtinut cam acelasi procentaj la vot. Daca PNL ar fi vrut “negocieri de 5 zile” , ar fi trebuit de la inceput nici sa pomeneasca de postul de Prim Ministru (cel putin asa mi se pare logic din moment ce PNL a obtinut numai 18% din sufragi)i.
“Cine are probe sa faca un pas in fata”, ca sa folosesc o exprimare mai directa. Eu nu am probe nici de o parte nici de alta. Concluziile le-am tras din mass media,” citind printre randuri”…
Oricum, dl. Platon v-a raspuns mai bine ca mine in chestia “probelor” asa ca nu mai e nevoie de adaugat altceva.
Pe mine nu trebuie sa ma convinga altcineva cum sa votez. La urma urmei este o problema personala din moment ce votul este secret. Pentru a vota intr-un fel sau altul am stocat toate informatiile primite de-a lungul ultimilor 4 ani din mass media si am tras concluziile necesare…