Cine va fi desemnat premier: Tăriceanu, Stolojan sau Geoană?Partidul Democrat-Liberal (PD-L) va dispune de cele mai multe mandate în parlament, deși alianța Partidului Social Democrat cu Partidul Conservator (PSD – PC) a obținut cele mai multe voturi în alegerile parlamentare din 30 noiembrie.
Potrivit rezultatelor finale comunicate de Biroul Electoral Central, în urma numărării voturilor în toate cele 18104 secții de votare, situația în alegerile parlamentare din 30 noiembrie este următoarea (Camera Deputaților/Senat):
PD-L 32,36% 115 deputați/33,57% 51 senatori
PSD – PC 33,09% 114 deputați/34,16% 49 senatori
PNL 18,57% 65 deputați/18,74% 28 senatori
UDMR 6,17% 22 deputați/6,39% 9 senatori
Niciun alt partid (așa cum previzionam în precedentele articole) nu va trece pragul electoral de 5%.
PD-L s-a situat pe primul loc în 58 de colegii uninominale la Senat și 138 la Camera Deputaților, urmat de PSD cu 55 și 117, PNL cu 15 și 37 și UDMR cu 9 și 23.
Dat fiind că reprezentarea este proporțională pe ansamblu, este foarte probabil că mulți candidați PNL care nu s-au clasat pe primul loc în colegiul lor vor deveni deputați și senatori în detrimentul candidaților PDL, PSD și chiar UDMR clasați pe primul loc, acolo unde niciun candidat nu a obținut majoritatea absolută a voturilor exprimate.
Au obținut câte un mandat de deputat toate cele 18 minorități naționale (altele decât cea maghiară) care au candidat în alegeri.
Așadar, Senatul va avea 137 de locuri iar Camera Deputaților 334, în total fiind 471 de parlamentari, deci majoritatea necesară învestirii viitorului guvern este de 236.
Dacă rezultatele se confirmă, atunci alianța PSD-PC ar realiza cel mai slab rezultat al său în ultimele trei scrutinuri parlamentare, în timp ce PD-L și PNL ar înregistra cele mai bune rezultate din istoria lor.
UDMR a realizat scorul său obișnuit, demonstrând (pentru a câta oară) că previziunile privind declinul partidului etnicilor maghiari din România nu sunt altceva decât „wishful thinking”.
În schimb, dușmanul dintotdeauna al UDMR, Partidul România Mare al lui Corneliu Vadim Tudor dispare din parlament, iar Partidul Noua Generație Creștin Democrat, condus de Gigi Becali nu reușește să treacă pragul electoral și nu cred că vor fi mulți care să deplângă aceste două absențe din parlament.
O coaliție complicată
Președintele Traian Băsescu a atras atenția înaintea scrutinului că procesul de formare a guvernului va dura probabil până în jurul anului nou.
Varianta preferată a președintelui Băsescu este fără îndoială un guvern condus de Theodor Stolojan, mai ales dacă PD-L este confirmat ca partidul cel mai numeros în parlament.
În atare circumstanțe, sugerăm, așa cum am făcut-o înainte de alegeri o coaliție majoritară PD-L – PNL – UDMR, pentru consecvență ideologică și pentru faptul că PSD nu este încă partidul social-democrat modern care se pretinde, iar remorcarea în permanență a Partidului Conservator (singurul intrat în parlament dar neacceptat de nicio mare familie politică europeană) este clar un autogol pe care și-l înscrie cu regularitate partidul condus acum de Mircea Geoană.
Este necesar ca această coaliție să nu funcționeze ca cea din 1996 (CDR – PD – UDMR) sau cea din 2004 (PNL – PD – UDMR – PC).
Pentru aceasta ar trebui ca liderii PNL și UDMR, Călin Popescu Tăriceanu și Bela Marko, să fie numiți în posturi de vice-prim miniștri, iar domnul Tăriceanu să primească un portofoliu important, preferabil cel al externelor.
Liderii politici trebuie să învețe din gafele uriașe ale mandatului 2004 – 2008, să pună orgoliile de o parte, să îngroape securea războiului și să se comporte ca lideri ai unei țări membre în Uniunea Europeană, într-o perioadă de incertitudine politică și economică pe întreaga planetă.
Nu este însă clar dacă e posibil acest lucru, mai ales că 2009 este an de alegeri europarlamentare (în iunie) și, mai ales, alegeri prezidențiale (noiembrie – decembrie) în care este de așteptat ca Traian Băsescu să candideze din nou, iar Călin Popescu Tăriceanu și Mircea Geoană (cel puțin) să-i fie contra-candidați.
Nu uitați să votați în sondajul nostru de opinie: ce premier și coaliție preferați? http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=crt
Concluzii preliminare
Participarea la vot a fost cea mai slabă de la reinstaurarea democrației în 1990: 39%, mai slabă în mediul urban – 35% și mai ridicată în mediul rural – 44% ceea ce a atenuat scorul slab obținut de PSD și aliatul său PC.
Nu știm care vor fi rezultatele finale privind alocarea mandatelor de deputați și senatori, dar este clar că au intrat în parlament mulți candidați situați pe pozițiile 2, 3, 4 sau chiar 5, 6, 7 în colegiile lor uninominale, datorită necesității reprezentării proporționale prevăzute de lege.
De aceea sugerăm modificarea legii electorale, fie prin introducerea scrutinului majoritar uninominal pur (cu unul sau două tururi de scrutin), fie introducerea scrutinului mixt, în care o parte dintre deputați sunt aleși prin scrutin majoritar uninominal, iar restul pe listă, reprezentarea finală fiind proporțională (ca în Germania sau Ungaria, deși aceasta implică dublarea numărului de buletine de vot).
Diaspora va fi prezentă prin șase parlamentari în noul legislativ (doi senatori și patru deputați). Este clar în opinia noastră că acest număr este exagerat de mare (ca și numărul minorităților naționale), mai ales în condițiile unei prezențe absolut nesemnificative la vot – doar 24008 persoane din Diasporă au participat la votare (fiind distribuite peste o jumătate de milion de buletine de vot), cu 23461 de voturi valabil exprimate la Senat și 23560 voturi valabil exprimate la Camera Deputaților.
Niciunul dintre candidați nu a fost ales direct, neobțînând majoritatea absolută, în frunte clasându-se peste tot candidații PD-L: Viorel Badea (colegiul 1) și Eugen Chivu (colegiul 2) la Senat, William Brînză (colegiul 1), Eugen Tomac (colegiul 2), Mircea Lubanovici (colegiul 3) și Herman Berkovits (colegiul 4) la Camera Deputaților.
Aleși au fost Viorel Badea și Raymond Luca (PNL) – la Senat, William Brînză, Mircea Lubanovici, Tudor Panțîru (PSD – colegiul 2) și Iosif Koto (UDMR – colegiul4 , cu 34 de voturi!!!!!!!) – la Camera Deputaților.
De remarcat scorul slab – 320 de voturi din 1724 obținut de candidatul PSD Armand Schor, care a fost devansat la colegiul 4 nu numai de Herman Berkovits, ci și de candidata PNL Mariana Stoica.
Dacă facem un clasament al votului la Senat pentru Diasporă ajungem la clasamentul:
PD-L 46,4%
PNL 23,5%
PSD 13,2%
UDMR 5,1 %
care este destul de asemănător cu sondajul nostru http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=500, deși 40% dintre cititorii noștri sunt din România.
Calitatea campaniei electorale în Diasporă a lăsat de dorit, fie prin absența totală a informației, fie prin atacurile calomnioase, dezinformarea și lipsa de substanță, la care s-au raliat din păcate mai multe personalități și publicații din Diasporă.
La doar cateva minute dupa aflarea exitpoll-ului am telefonat acasa si am vorbit cu tatal meu, un om din popor si care in rastalmaceala lui de truditor, pensionar a remarcat cu amaraciune ca pana la noul teatru caragialesc carnavalesc al alegerilor premierul Tariceanu si presedintele Basescu si-au consacrat timp si energie in conflictul personal, intr-un razboi de cativa ani. Acest fapt a facilitat sansa celui de=al treilea sa castige…adica doi s-au certat si al treilea a castigat, imi concluzioneaza tatal meu, care in final imi precizeaza ca venirea Maiestatii Sale Regele ar salva onoarea si prestigiul tarii.
Cat despre diaspora as comenta cu durere ca multi romani se consuma la nivelul oral. Intre a actiona si a vorbi, a visa -e o distanta astronomica. Multi sunt bine spre deosebire de cei din tara, in posturi bune, au o viata relativ noua si uita de tara natala. Cand asista cu ciuda la succesele altor natii devin rasisti si vulpi cu ochii la strugurii acri.
Cand este vorba de natie si de tara natala evreii sunt uniti si isi sacrifica timp si bani, la fel si ungurii de pretutindeni, grecii (aici dau nume Melina Mercouri,Teodorakis,Moustaki sa),irlandezii etc Sunt convins si mai mult decat multumit ca in acest portal romanesc s-a creat un spirit pentru impacare si pentru o lume mai buna in spatiul romanesc.
In ultima instanta conteaza viitorul generatiilor de romani si ce le lasam ca testament spiritual .
Absenteismul din tara la voturi este de fapt un vot ce vorbeste mult si prefigureaza deznodamantul, amaraciunea generatiilor tatalui meu si al copilului meu.
La multi ani si un gand bun cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei tuturor locuitorilor din Romania, indiferent de apartenenta etnica si le doresc o convietuire in pace si buna vecinatate. NU uitati, uniunea face forta !
Comentariile potentiale sunt numeroase.
In primul rind, e de remarcat absenta masiva la urne. Cauzele pot fi multiple. In aceasta conjunctura, procentele obtinute nu reflecta vointa poporului ci doar a celor veniti la vot.( De obicei, cei direct interesati de rezultatul alegerilor.)
Se remarca faptul ca neparticiparea „locomotivelor” (candidatii la presendetie) scade miza alegerilor pentru cetateni.
Din nou, „taranii” voteaza impotriva oraselor. Poate si faptul ca reforma s-a oprit la portile oraselor influenteaza acest lucru.
In fapt, alegerile de ieri, au luat voturile PRM si le-au redistribuit catre PSD-PC. PNL, este in usoara crestere.
Avem o victorie clara (desi nu decisiva) a dreptei. (PD-L+PNL= 50%; UDMR este un partid de dreapta, deci…..)Mult trimbitata victorie a stingii in Romania, este fie prostie, fie demagogie.
Disparitia PRM si neintrarea PNG in Parlament, arata ca electoratul romanesc a inceput sa se maturizeze. In acelasi timp, este o slabire a pozitiei PSD. (PRM il sustinea docil in toate initiativele legislative.) De acum incolo,legile antidemocratice vor avea alti initiatori si suporteri. Va fi o limpezire a apelor. Atit pentru electorat, cit si pentru observatorii politici din afara.
Astept cu interes rezultatul voturilor diasporei.
Sper ca viitoarea coalitie sa functioneze fara „defectiuni”. (Desi PSD a guvernat cu un guvern minoritar mult timp.)
Domnule Munteanu,
Constituția României spune:
„ARTICOLUL 62
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (sublinierea mea), potrivit legii electorale.”
Așadar, din punct de vedere constituțional rezultatul e perfect legitim, nimeni nu obligă electoratul să meargă la vot, iar legea electorală nu cere participarea majorității celor înscriși pe liste.
Trebuie să ne obișnuim odată și odată să înțelegem cum funcționează democrația reprezentativă și chiar cea participativă.
Nimeni nu s-a isterizat în Elveția când la referndumurile de duminică 30 noiembrie au participat doar 43% dintre alegătorii înscriși pe liste.
Că vă convine sau nu, domnule Munteanu, istoria va consemna rezultatul acestor alegeri indiferent ce credeți dumneavoastră despre procentul de participare și nimeni nu cred că va putea pune la îndoială legitimitatea rezultatului.
Domnule Munteanu,
Procentele obtinute reflecta vointa poporului pentru ca, simbolic vorbind, si cei care nu s-au prezentat la vot de fapt au votat, nefacand nici o alegere (este ca si cum un alegator se prezinta la vot si nu selecteaza niciun candidat, caz in care votul este anulat). Deci practic, rezultatul votului exprima vointa poporului (neparticipantii la vot si-au exprimat, de fapt, vointa prin indiferenta).
Am vrut sa accentuez prin cele de mai sus opinia d-lui Petru Clej care, se vede, intelege mult mai bine decat noi, din tara, principiile democratiei occidentale.
Interesant articol si comentarii.
Sunt curios daca PNL nu se va alia cu PSD-PC in parlament si pentru formarea unui guvern, precum cel precedent, in circumstantele rezultate din alegeri cuplate cu cele de natura „economica” precedente.
iNTERESANT SI BINE FACUTA ANALIZA DVS.
ASTEPT COMENTARIUL DESRE ALEGERILE LA COLEGIL 4 UNDE AU VOTAT 1500 OAMENI DIN CARE 860 DIN ISRAEL
Eu nu contestam votul. Si nici rezultatul. Daca cititi si restul comentariului, va veti da seama ca accept acest sistem. Mai ales punctul de vedere al domnului Culetu. Cei care nu au venit la vot, accepta ca votul lor sa fie redistribuit conform vointei celor prezenti.(Nu inseamna ca resping punctul de vedere al domnului Clej.)
Dar, daca va ginditi la episodul suspendarii presedintelui, cind „322” se prezentau ca exponentii „vointei populare” si rezultatul Referendumului ce a urmat, poate mai lasati o mica marja in interpretare. Intre prezenta la vot si „vointa populara”.
In rest, numai de bine!
Domnule Munteanu,
Democrația reprezentativă are și dezavantaje, care vin întodeauna la pachet cu avantajele.
Apoi, dacă ar fi după „bobor” în mod cert pedeapsa cu moartea ar fi fost în continuare în vigoare, iar relațiile homosexuale în continuare incriminate, ca să citez numai două chestiuni unde diferența dintre alegători și aleși e evidentă (e evident că o grămadă de aleși au votat abrogarea nu din convingere ci pentru că „așa vrea Europa”).
Cât despre suspendarea președintelui Băsescu, vă reamintesc că peste 60% din cei prezenți la urne pe 30 noiembrie au votat pentru partide (PSD, PC, PNL, UDMR, PRM) care s-au pronunțat în favoarea suspendării.
Cred că e momentul să renunțăm la acest clișeu „322” care a devenit de mult irelevant.
Stimate domnule Petru Clej,
De circe 6 luni primesc sistematic mesajele dv., pe care le gasesc interesante si pentru care va multumesc. Uneori particip si la sondajele de opinie pe care pe propuneti. Prezentul mesaj este primul care ma determina sa formulez un raspuns, intrucat momentul politic mi se pare deosebit de important. Pentru aceasta am sa ma folosesc de propriile dv. opinii.
Mai intai, o remarca: utilizati frecvent formulari de genul “este necesar”, “ar trebui”, “trebuie”. Sugerati coalitia PD-L – PNL – UDMR in legatura cu care spuneti ca “este necesar ca aceasta să nu funcționeze ca cea din 1996 sau cea din 2004”.
In primul rand, de acord cu dv. ca “este necesar”, dar aveti vreo garantie ca, dupa numai 3 luni de guvernare impreuna, nu vom avea din nou un partid, acelasi, despre care sa nu stim exact daca este la putere sau in opozitie, asa cum s-a intamplat si dupa 1997 si dupa 2005?
In al doilea rand, exceptand comportamentul partidului la care ne referim amandoi, in ambele coalitii si etape pe care le-ati evocat, cu alte cuvinte in afara jocului la doua capete, la ce v-ati gandit cand ati vorbit de “consecventa ideologica”?
Vad ca ati mers pana acolo incat ati facut si guvernul, cel putin partial, care, in opinia dv., ar fi eficient, dar “pentru aceasta ar trebui ca liderii PNL și UDMR…etc., etc” Si, mai “trebuie să învețe din gafele uriașe ale mandatului 2004 – 2008, să pună orgoliile de o parte, să îngroape securea războiului și să se comporte ca lideri ai unei țări membre în Uniunea Europeană, într-o perioadă de incertitudine politică și economică pe întreaga planetă”.
Frumos spus! Dar, va citez, “nu este însă clar dacă e posibil acest lucru”.
De aceea, va informez ca la sondajul pe care l-ati propus nu pot sa particip intrucat varianta de coalitie care, dupa parerea mea, ne “trebuie” nu apare. Ma gandesc la o noua “Monstruoasa Coalitie”, care sa faca exact ceea ce a facut omonima sa la 1866!
Stimate domnule Trifan,
Mărturisesc că sunt uneori vinovat de aplicarea unor standarde occidentale pentru România.
Ceea ce am făcut este să plec de la situația din parlament creeată după alegeri din 30 noiembrie și să aplic regulile bunului simț.
Consecvență ideologică înseamnă ca cele trei partide sugerate pentru coaliție – PD-L, PNL și UDMR – să-și onoreze apartenența la cele două mari partide europene – Partidul Popular (PPE) și Alianța Liberalilor și Democraților Europeni (ALDE) – și să se comporte decent și coerent la guvernare.
De ce am propus această structură cu tripleta Stolojan – Tăriceanu – Marko? Iar este logic din structura parlamentului și din faptul că cel care desemnează candidatul la funcția de prim ministru este președintele Traian Băsescu, iar Stolojan este aliatul său și trebuie ca cele trei partide să-și asume guvernarea, nu ca PSD care a fost practic responsabil de multe dintre actele guvernării în perioada 2007 – 2008, pretinzând că e partid de opoziție.
Că nu există garanții de funcționare a coaliției, asta este evident, mai ales cu un an înaintea alegerilor prezidențiale, dar acesta este nivelul democrației din România și la mai mult este greu de pretins după doar 19 ani de exercitare a acestui celui mai prost sistem de guvernare (cu excepția tuturor celorlalte – ca să-l citez pe Churchill).
Iar când vorbiți de „monsturoasă coaliție”, având în vedere actuala structură a parlamentului, la ce vă referiți? Sper că nu la o lovitură de palat ca în 1866 (atunci perfect justificată)?
Da desigur, dar in parlament lucrurile stau invers asa ca a avut dreptate dl Basescu sa spuna ca se culca de acum linistt.
Mentionez ca varianta propusa de Prodemocratia nu ducea la aberatii, si se putea corecta neconstitutionalitatea reala fara sa fie distrus algoritmul lor, dar este o dreptate au vrut acesta struto camila cine controlau lucrurile adica PSD +PNL si au avut-o.
Votul uninominal pur in doua tururi este corect perfect dar elitist maximal pe principiul castigatorul ia tot ceea ce nu este forte democratic caci cred ca reprezentarea proportionala nimeni nu ar putea spune ca nu este dpdv democratic varianta maximala si de aceea dupa o dictatura intr-o Romanie cu sete de democratie a functionat acesta , in 90 chiar perfecta adica fara prag electoral.
Stimate domnule Petru Clej,
Va multumesc pentru raspunsul prompt. Cred ca fiecare fraza din raspunsul dv. pune probleme serioase si ar merita o dezvoltare elaborata coerent. Ma opresc acum doar sumar la cateva idei.
1. Aplicarea standardelor occidentale pentru Romania. Aici s-ar putea sa avem o problema: este Romania in Occident din punct de vedere al sistemului politic si al mentalitatilor pentru a-i putea aplica standarde de analiza similare?
2. In legatura cu situatia din parlament dupa 30 noiembrie. Reflecta aceasta situatie optiunile unui electorat matur, informat, responsabil (asa cum ne spun politicienii) sau, mai degraba, constituie un clasament al succesului demagogiei, al capacitatii formatiunilor politice de a-i minti pe romani? Dezvoltarea economica, cresterea numarului de locuri de munca, a salariilor si a pensiilor nu cred ca se pot obtine decat cu masuri de un singur fel, acelea care apara proprietatea, incurajeaza munca, libera initiativa si economia de piata. Din aceasta perspectiva mi se pare ca formula stanga-dreapta este artificiala. Nu mai spun ca eu nu cunosc unde si cand guvernari de stanga au adus prosperitate tarilor lor. Mi se da exemplul suedez, pe care l-as putea accepta numai dupa ce mi se va explica cine plateste cu munca si sange pentru ca in casele si proprietatile suedezilor sa nu se lafaie muscalii, cu hazaicele si puradeii lor. Asa cum noi, cei mai in varsta, am mai trait si cum nu dorim sa se mai intample! Si s-ar putea ca asta sa fie o problema a intregii Europe! Cu toate acestea, daca ne uitam la structura parlamentului actual, vedem ca este de stanga in proportie de cca. 70%, adica invers de cum cred eu ca ar fi trebuit sa voteze un electorat reponsabil si informat, mai ales in circumstante de criza financiara si economica.
3. In legatura cu aplicarea regulilor bunului simt. Este termenul adecvat domeniului de care ne ocupam?
4. In legatura cu consecventa ideologica, cu onorarea apartenentei la cel doua mari partide europene. Oare nu am asistat chiar in acesti ultimi patru ani la un exemplu de “consecventa” cand un partid apartinand Internationalei Socialiste trece peste noapte exact in partea cealalta, la PPE? Unde este consecventa pe care noi intentionam sa ne bazam?
5. In legatura cu tripleta Stolojan – Tariceanu – Marko. Incerc sa intuiesc cum ar reactiona ultimii doi daca li s-ar propune sa devina adjunctii primului, dupa toate cele intamplate in ultimii ani. In locul lor, eu as percepe aceasta propunere cel mult ca pe o ofensa! Scuzati termenul!
6. In legatura cu PSD, care este “responsabil” de multe dintre actele guvernării în perioada 2007 – 2008, pretinzând că e partid de opoziție. Cred ca aici ar trebui sa privim lucrurile “cu ochii deschisi” si sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca acest sprijin nu ar fi existat. Cred ca daca am face-o s-ar putea sa vorbim mai degraba de un merit decat de o responsabilitate!
Nu dezvolt mai mult aceste teme interesante pe care le-ati enuntat. Poate am s-o fac altadata, in limita timpului.
Am sa trec la tema “monstruoasei coalitii”. Aici cred ca trebuie sa ne intoarcem inapoi cu cca 150 de ani si sa incercam raspunsuri temeinice si coerente la intrebari simple, cum ar fi:
1. Ce au avut romanii in minte cand au decis sa aduca in fruntea Romaniei un sef de stat din “import”?
2. Care au fost conditiile interne si internationale ale Romaniei de atunci, care au facut necesara si posibila aceasta solutie?
3. Au confirmat evenimentele si rezultatele deceniilor ulterioare justetea acestei decizii? Cum ar fi fost fara aceasta solutie?
Eu cred ca niciun roman care nu are raspunsuri temeinic elaborate la aceste intrebari nu poate intelege desfasurarile actuale de pe scena plitica romaneasca si nici nu poate formula o solutie coerenta!
Pentru a raspunde si la intrebarea cu “lovitura de palat”, nu am sa abuzez de timpul celor care frecventeaza aceasta corespondenta. Am sa va trimit intr-un fisier atasat o scrisoare pe care i-am trimis-o in Ianuarie 2002 dlui P.M. Bacanu la Romaia libera. Afirmatiile pe care le-am facut atunci le gasesc inca actuale. Daca le veti parcurge, veti avea raspunsul meu.
Cu deosebita stima,
Constantin-Valeriu Trifan
Exista o anume garantie a functionarii oricarei coalitii. Premier de la PDl sau independent si care sa0i fie cu cetitudine umar la umar lui basescu si basescu stie asta si de aceea de acum poate dormi linistit caci asa va fi.
Intr-un fel si pe destul de departe este ce spune si dl Trifan, dar in varianta republicana
„1. Aplicarea standardelor occidentale pentru Romania. Aici s-ar putea sa avem o problema: este Romania in Occident din punct de vedere al sistemului politic si al mentalitatilor pentru a-i putea aplica standarde de analiza similare?”
Întrebarea mi se pare irelevantă. România este membră a Uniunii Europene și s-a angajat să se conformeze standardelor democratice fiind primită în acest club exclusiv.
„2. In legatura cu situatia din parlament dupa 30 noiembrie. Reflecta aceasta situatie optiunile unui electorat matur, informat, responsabil (asa cum ne spun politicienii) sau, mai degraba, constituie un clasament al succesului demagogiei, al capacitatii formatiunilor politice de a-i minti pe romani? Dezvoltarea economica, cresterea numarului de locuri de munca, a salariilor si a pensiilor nu cred ca se pot obtine decat cu masuri de un singur fel, acelea care apara proprietatea, incurajeaza munca, libera initiativa si economia de piata. Din aceasta perspectiva mi se pare ca formula stanga-dreapta este artificiala. Nu mai spun ca eu nu cunosc unde si cand guvernari de stanga au adus prosperitate tarilor lor. Mi se da exemplul suedez, pe care l-as putea accepta numai dupa ce mi se va explica cine plateste cu munca si sange pentru ca in casele si proprietatile suedezilor sa nu se lafaie muscalii, cu hazaicele si puradeii lor. Asa cum noi, cei mai in varsta, am mai trait si cum nu dorim sa se mai intample! Si s-ar putea ca asta sa fie o problema a intregii Europe! Cu toate acestea, daca ne uitam la structura parlamentului actual, vedem ca este de stanga in proportie de cca. 70%, adica invers de cum cred eu ca ar fi trebuit sa voteze un electorat reponsabil si informat, mai ales in circumstante de criza financiara si economica.”
Întrebarea mi se pare irelevantă. Mă duce cu gândul la butada lui Bertold Brecht (valabilă pentru Germania comunistă): dacă nu ne convine rezultatul alegerilor, diolvăm poporul și alegem altul?
„3. In legatura cu aplicarea regulilor bunului simt. Este termenul adecvat domeniului de care ne ocupam?”
E foarte adevcat. În Marea Britanie termenul commons sense se aplică cu succes și ar fi timpul ca și românii să-l aplice.
„4. In legatura cu consecventa ideologica, cu onorarea apartenentei la cel doua mari partide europene. Oare nu am asistat chiar in acesti ultimi patru ani la un exemplu de “consecventa” cand un partid apartinand Internationalei Socialiste trece peste noapte exact in partea cealalta, la PPE? Unde este consecventa pe care noi intentionam sa ne bazam?”
Dacă vă veți uita tot timpul la trecut, nu veți ajunge decât la concluzia că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Nici Partidul Popular European n-a acceptat PD din rațiuni ideologice ci dintr-un expedient politic, dar dacă tot a intrat acolo, atunci să se conformze regulilor clubului select unde a fost primit.
„5. In legatura cu tripleta Stolojan – Tariceanu – Marko. Incerc sa intuiesc cum ar reactiona ultimii doi daca li s-ar propune sa devina adjunctii primului, dupa toate cele intamplate in ultimii ani. In locul lor, eu as percepe aceasta propunere cel mult ca pe o ofensa! Scuzati termenul!”
Observ că argumentați nărăvul românesc: de ce NU se poate face ceva.
„6. In legatura cu PSD, care este “responsabil” de multe dintre actele guvernării în perioada 2007 – 2008, pretinzând că e partid de opoziție. Cred ca aici ar trebui sa privim lucrurile “cu ochii deschisi” si sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca acest sprijin nu ar fi existat. Cred ca daca am face-o s-ar putea sa vorbim mai degraba de un merit decat de o responsabilitate!”
Nu este niciun merit, este o iresponsabilitate generală. Această formulă stupidă a fost UNICĂ în Uniunea Europeană. Când guvernul nu mai poate continua, se convoacă alegeri anticipate, ca în Italia în aprilie 2008. Nu e nicio nenorocire.
„Am sa trec la tema “monstruoasei coalitii”. Aici cred ca trebuie sa ne intoarcem inapoi cu cca 150 de ani si sa incercam raspunsuri temeinice si coerente la intrebari simple, cum ar fi:
1. Ce au avut romanii in minte cand au decis sa aduca in fruntea Romaniei un sef de stat din “import”?
2. Care au fost conditiile interne si internationale ale Romaniei de atunci, care au facut necesara si posibila aceasta solutie?
3. Au confirmat evenimentele si rezultatele deceniilor ulterioare justetea acestei decizii? Cum ar fi fost fara aceasta solutie?”
Domnule Trifan, e foarte simplu: la 11 februarie 1866 s-au în practică cele decise de Congresul de la Paris al puterilor europene din 1856 privind principatele române. Se poate spune că această dată reprezintă începutul integrării europene a statului român modern, cum zicea istoricul Neagu Djuvara într-un interviu la BBC pe data de 11 februarie 1996.
„Pentru a raspunde si la intrebarea cu “lovitura de palat”, nu am sa abuzez de timpul celor care frecventeaza aceasta corespondenta. Am sa va trimit intr-un fisier atasat o scrisoare pe care i-am trimis-o in Ianuarie 2002 dlui P.M. Bacanu la Romaia libera. Afirmatiile pe care le-am facut atunci le gasesc inca actuale. Daca le veti parcurge, veti avea raspunsul meu.”
Domnule Trifan, nu am nimic de ascuns și dacă doriți să împărtășiți tuturor cititorilor revistei ACUM punctul dumneavoastră de vedere, scrieți un ecou, sau chiar un articol.
Stimate Domnule Petru Clej,
Liderii politici nu vor invata nimic, dupa opinia mea, din “gafele uriase ale mandatului 2004 – 2008 “ ! Pentru ca din punctul lor de vedere nu au fost gafe. Credeti ca va invata, de exemplu, Premierul Tariceanu ca “uite demisia, nu e demisia” a fost o gafa? Personal ma indoiesc. Liderii politici au rar obiceiul sa-si recunoasca greselile. Cat priveste orgoliile, chiar daca vor fi puse deoparte in un anumit loc si timp, vor apare altele in alt loc, mai tarziu, pentru ca , vorba generalului Bonaparte, “razboiul se hraneste prin razboi” (ma refer, desigur, la razboiul orgoliilor).
Altfel spus, ingroparea securii razboiului nu e posibila daca nu exista interese la nivel inalt pentru aceasta…
O fi intrat Romania in UE dar, din pacate , si-a uitat vechea mentalitate la intrare. Asa ca nu vad cum sa se comporte liderii nostrii ca cei din UE. Sa nu uitam ca multi dintre ei (ca si o parte a oamenilor de afaceri, din pacate) “semnalizeaza la dreapta si vireaza la stanga” (altfel spus, clameaza ca “asa vom face ca asa cere UE” dar masurile luate sunt anti – UE).
O eventuala coalitie majoritara PD-L – PNL – UDMR nu va aminteste de alianta D.A.? Eu cred ca PD-L va sulfa si-n iaurt de data aceasta…. Mai ales ca, dupa cum a observat Dl. Constantin Trifan si ati remarcat si Dv., jocul la doua capete este incompatibil cu “consecveta ideilogica”.
Domnule Culetu,
În primul rând, ca disclaimer ar trebui să vă declarați deschis simpatia pentru PD-L, ca să se știe pe ce picior jucăm.
Apoi, îmi displace profund această expresie cu „jucatul la două capete” – tipică pentru presa din România, mai ales că așa ceva se practică și în alte părți – FDP în Germania a fost la guvernare din 1949 – 1965 cu CDU/CSU, apoi cu SDP din 1969 – 1982 și din nou cu CDU/CSU între 1982 și 1998, ca să dau un singur exemplu.
A practicat-o și PD-L, fost PD, origine comună cu PSD din FSN, nu numai trecând, pur oportunist, cum zicea domnul Trifan de PSE la PPE și dărămând în 1998 guvernul Ciorbea prin persoana lui Traian Băsescu (este interesantă amnezia lăudătorilor de azi ai președintelui, care pe atunci, mari usporteri ai PNȚCD, îl înjurau), dar și votul dezgustător alături de PSD din septembrie 2008 la legea imobilelor naționalizate (retrimisă de Băsescu în parlament).
Așa cum am mai scris anul acesta PSD – PD-L – PNL e un triunghi toxic din care nimeni nu iese cu onoarea nepătată.
O combinație PD-L – PNL – UDMR constituie răul cel mai mic. Cel puțin așa văd eu de la distanță, care nu practic microbismul politic.
Domnule Petru Clej,
Ce inseamna a-mi recunoaste “deschis” simpatia fata de PD-L ? Simpatiile mele rezulta foarte clar din ecourile pe care mi le-ati publicat pana acum.. In domeniul politicului nu exista pareri neutre. Stiti anecdota cu Pisarev : cand un interlocutor i-a spus “Nu exista pareri”, Pisarev i-a replicat : Asta e parerea Dv. Vreau sa spun ca fiecare inclina intr-o parte sau in alta, adica spre un partid sau altul, in cazul de fata…Ramane numai sa citesti printre randuri…
Ca PD (sau PD-L) se trage din fostul FSN si nu PNL – asta este adevarat. Dar ce folos, din moment ce actualul PNL e o amintire (ma refer din punct de vedere doctrinar) al Partidului Liberal dintre cele doua razboaie. Cred ca e mai potrivit sa acuzam PNL de “disclaimer” pentru ca nu a recunoscut deschis ca in ultimii doi ani a facut jocul PSD – ului. Cum altfel va explicati situarea de aceeasi parte cu PSD in problema suspendarii Presedintelui in 2007 sau demiterea ministrilor Blaga si Macovei, care au dus greul integrarii Romaniei in UE ? Nu s-o trage PNL din fostul FSN, dar intre timp PD s-a indepartat de FSN iar PNL s-a apropiat !
Domnule Culetu,
Repet, spre deosebire de dumneavoastră, eu nu sunt un microbist politic, iar scopul revistei noastre este de a depăși partizanatele mediocre prezentă în toată presa română și pe forumuri.
Am propus o variantă de guvern în condițiile date ale noului parlament, dacă aveți o variantă mai bună, vă rog să o dezvăluiți, pentru că țara trebuie guvernată (asta e mai important decât jalnica dezbatere pro și anti Băsescu), în pofida acestui triunghi politic toxic în care nu există îngerași.
Daca un compromis al unui triunghi ori triumvirat politic din tara se va implini fie din neceistatea de a forma guvernul cat mai repede, fie ca din pacate asa a fost dat sa fie, subscriu ca formula sugerata de catre Dl Clej pare un triunghi mai putin bermudian, adica mai putin rau.
Oricum am da-o poporul -si cei absenti de la vot vor fi cumva nemultumiti. Asa cum Obama zicea ca lupta electorala a luat sfarist si acum trebuie inceputa munca adevarata de guvernare si de corectare a imperfectiunilor, asa cred ca ar trebui pusa problema in Romania.
Impactul asupra poporului care e sceptic si dezabuzat de jocurile de puzzle ale traseismului, satul de promisuni si vorbe – ar fi acela al punerii in mers a societatii, de gasire ale unor solutii adaptate la situatia actuala.
Oare nu trebuie sa ne orientam si catre cei ce reprezinta numeric – forta de munca si educatia tinerilor ? Solutiile vehiculate nu par a fi fiabile. Atat timp cat emigrarea ramane un fenomen masiv cred ca europenizarea Romaniei mai are multi pasi de parcurs.
Domnule Trifan,
Ecoul dumneavoastră este plin de confuzii și interpretări greșite.
„Mai intai, o intrebare “irelevanta”: Am spus eu undeva ca nu-mi convin rezultatele alegerilor? Am sugerat doar ca ele sunt rezultatul faptului ca avem un popor care, in mod obiectiv, poate fi mintit cu usurinta, de unde rezulta ca, intr-adevar, trebuie sa-l schimbam. In sensul de a-l informa! Sau, poate eu nu stiam ca acesta ar putea fi rolul presei? Oricum, pentru a argumenta, in locul dv. nu m-as fi folosit de autoritatea morala a unui Bertold Brecht!”
Este exact ce spuneam eu: dacă poporul ar fi așa și pe dincolo ar vota altfel. Deci hai să-l schimbăm și să alegem altul. Și se pare că nu aveți simțul umorului dacă spuneți că m-am folosit „de autoritatea morală a lui Bertold Brecht”. Nu, domnule Trifan, poporul nu poate fi schimbat, iar democrația nu se învață peste noapte și nici în 20 de ani cât zicea Brucan, britanicii au început, sub o formă sau alta acum 700 de ani și tot învață de atunci. Și eu nu sunt atât de arogant ca să-mu imaginez că pot să schimb poporul.
„In legatura cu sustinerea PNL de catre PSD in ultimii doi ani, sunt primul care va recunoaste deschis ca ea a existat realmente, desi politicienii celor doua partide se feresc s-o faca. Ca o paranteza: curios cum nimenea nu a diabolizat sustinerea PNL de catre UDMR! Revenind: dupa cum se stie, nici un om cu judecata nu da “un rau cunoscut” pe “un bine necunoscut”. In cazul nostru, o solutie proasta, dar stabila, pe un posibil haos.”
Fundamental greșit: UDMR a făcut parte din guvern, deci și-a asumat responsabilitatea politică, deci câinele care mușcă pe om. PSD a tolerat (și uneori dirijat) un guvern minoritar din afară, pretinzând că este în opoziție ideologică („guvernul de dreapta” – expresia preferată a lui Mircea Geoană) – caz unic în Uniunea Europeană, deci un om care a mușcat un câine.
Mai există cazuri de acestea, de pildă în Canada, cu opoziția care tolerează un guvern minoritar, dar aranjamentul s-a prăbușit de două ori în decurs de doi ani, așa cum e normal să se întâmple.
„Mai departe, il citati pe dl. Neagu Djuvara a carui afirmatie, daca nu este scoasa din context, contine idei care mi se par contradictorii. Daca, la 1866, ni s-a impus dinafara formula de guvernare a monarhiei constitutionale, atunci o varianta ar fi sa-i multumim lui Stalin care, la 30 Decembrie 1947, in colaborare cu prietenii lui din interior, ne-a scapat de aceasta “povara”. Dar, mai departe, profesorul ne spune ca atunci a inceput integrarea europeana si modernizarea statului roman. Aceasta ar putea sa insemne ca romanii nu sunt in stare sa intre in Europa decat manati de la spate? Si atunci: eu cu cine votez? Ma ajutati?”
Fundamental greșit. Congresul de pace de la Paris din 1856 a fost realmente o negociere din care a rezultat formarea statului modern român, cel din 1947 din același loc a reprezentat parafarea unei stări de fapt, care era ocupația României de către URSS. Contează dacă românii pot intra în Europa decât împinși de la spate? Nu vă ajut în niciun fel, votați cu cine doriți, eu am propus o variantă de guvern la care ați reușit să găsiți doar obiecții și nu să puneți ceva în loc. Păi n-are dreptate Neagu Djuvara?
„In legatura cu fraza de incheiere. Eu nu am sugerat nicaieri ca ati avea ceva de ascuns. Nici eu nu v-am trimis scrisoarea mea catre dl. Bacanu pe alt canal pentru ca as avea ceva de ascuns. Daca apreciati ca poate intra pe acest forum, textul este la dv. si va las libertatea de a-l insera. Cu rugamintea sa ma credeti pe cuvant ca m-am straduit ca fiecare afirmatie de acolo sa fie indelung si judicios cantarita, asa incat, daca cineva va dori sa se aplece cu rabdare asupra textului, sa-l poata comenta cu argumente.
Cateva remarci mai generale cu privire la raspunsul dumneavoastra.
V-as sugera sa nu va grabiti sa-mi dati raspunsuri. Graba poate sa induca si o stare de nervozitate. Eu, fiind ardelean de origine, sunt mai putin grabit si imi place sa-mi formulez cu grija argumentele, atat sub aspectul formei cat si al continutului. De aceea, sanctiuni de genul: “Observ că argumentați năravul românesc: de ce NU se poate face ceva” sau “Întrebarea mi se pare irelevantă” prefer sa nu le comentez intrucat doresc ca dialogul nostru sa se bucure de o anumita tinuta, mai ales ca nu pretind a fi singurul care are interes ca revista dv. virtuala sa se bucure de o audienta si de o participare cat mai selecte.”
Domnule Trifan, hai să renunțăm la manierisme tipic românești, care pun forma înaintea fondului. E firesc ca pentru mine, care sunt jurnalist de profesie, unele lucruri care dumneavoastră vi se par complicate, să fie de rutină și să nu-mi ia timp de gândire. Hai să lăsăm chestia cu ardelean, moldovean, muntean, la revista ACUM nu merg chestiile astea. Hai să discutăm deschis și să nu ne mai învârtim în jurul cozii. Am propus o formulă de guvern, nu vă convine, vă rog să propuneți una alternativă, dar repede că se decid politicienii până chibzuiți dumneavoastră ardelenește.
Stimate domnule Petru Clej,
Ma voi opri doar la cateva afirmatii din raspunsul dumneavoastra.
Mai intai, o intrebare “irelevanta”: Am spus eu undeva ca nu-mi convin rezultatele alegerilor? Am sugerat doar ca ele sunt rezultatul faptului ca avem un popor care, in mod obiectiv, poate fi mintit cu usurinta, de unde rezulta ca, intr-adevar, trebuie sa-l schimbam. In sensul de a-l informa! Sau, poate eu nu stiam ca acesta ar putea fi rolul presei? Oricum, pentru a argumenta, in locul dv. nu m-as fi folosit de autoritatea morala a unui Bertold Brecht!
In legatura cu sustinerea PNL de catre PSD in ultimii doi ani, sunt primul care va recunoaste deschis ca ea a existat realmente, desi politicienii celor doua partide se feresc s-o faca. Ca o paranteza: curios cum nimenea nu a diabolizat sustinerea PNL de catre UDMR! Revenind: dupa cum se stie, nici un om cu judecata nu da “un rau cunoscut” pe “un bine necunoscut”. In cazul nostru, o solutie proasta, dar stabila, pe un posibil haos.
Mai departe, il citati pe dl. Neagu Djuvara a carui afirmatie, daca nu este scoasa din context, contine idei care mi se par contradictorii. Daca, la 1866, ni s-a impus dinafara formula de guvernare a monarhiei constitutionale, atunci o varianta ar fi sa-i multumim lui Stalin care, la 30 Decembrie 1947, in colaborare cu prietenii lui din interior, ne-a scapat de aceasta “povara”. Dar, mai departe, profesorul ne spune ca atunci a inceput integrarea europeana si modernizarea statului roman. Aceasta ar putea sa insemne ca romanii nu sunt in stare sa intre in Europa decat manati de la spate? Si atunci: eu cu cine votez? Ma ajutati?
In legatura cu fraza de incheiere. Eu nu am sugerat nicaieri ca ati avea ceva de ascuns. Nici eu nu v-am trimis scrisoarea mea catre dl. Bacanu pe alt canal pentru ca as avea ceva de ascuns. Daca apreciati ca poate intra pe acest forum, textul este la dv. si va las libertatea de a-l insera. Cu rugamintea sa ma credeti pe cuvant ca m-am straduit ca fiecare afirmatie de acolo sa fie indelung si judicios cantarita, asa incat, daca cineva va dori sa se aplece cu rabdare asupra textului, sa-l poata comenta cu argumente.
Cateva remarci mai generale cu privire la raspunsul dumneavoastra.
V-as sugera sa nu va grabiti sa-mi dati raspunsuri. Graba poate sa induca si o stare de nervozitate. Eu, fiind ardelean de origine, sunt mai putin grabit si imi place sa-mi formulez cu grija argumentele, atat sub aspectul formei cat si al continutului. De aceea, sanctiuni de genul: “Observ că argumentați năravul românesc: de ce NU se poate face ceva” sau “Întrebarea mi se pare irelevantă” prefer sa nu le comentez intrucat doresc ca dialogul nostru sa se bucure de o anumita tinuta, mai ales ca nu pretind a fi singurul care are interes ca revista dv. virtuala sa se bucure de o audienta si de o participare cat mai selecte.
Cu toata consideratia,
Constantin-Valeriu Trifan
Domnule Petru Clej,
Nici eu nu sunt un microbist politic. Ca orice cetatean cu drept de vot, imi exprim opiniile, ca sa zic asa “printre picaturi” – pentru ca preocuparile de baza sunt cele profesionale – in paginile revistei Dv. si nimic mai mult.
Eu nu pot sa propun o varianta de govern pentru ca nu am datele necesare…Nu-mi ajunge sa cunosc padurea ci trebuie sa stiu si fiecare copac….si chiar fiecare nod de pe fiecare copac.
Ca tara trebuie guvernata – sunt de accord cu Dv. Partea proasta este ca o formula de guvern care pare buna la inceput poate risca sa se transforme in viceversa. Ce dovada mai clara decat guvernarea anterioara…
Stimate domnule Petru Clej,
As dori sa simplific cumva problematica aflata in discutie.
In articolul pe care l-ati scris impreuna cu fostul meu coleg de serviciu, dl. Stefan Niculescu-Maier, ati propus, ca formula de guvernare dupa alegeri, coalitia PDL-PNL-UDMR. Toate interventiile mele au pornit nu de la faptul ca aceasta formula nu-mi convine ci au avut si au un singur scop: sa vad care este argumentatia cu care va sustineti propunerea. Sa beneficiez de argumentele dv. pentru a mi le intregi pe ale mele. Si, pentru aceasta, am pus intrebari care par ca nu au legatura cu subiectul dar la care as fi dorit sa-mi raspundeti. Este ceva rau in asta? Oricum, in ceea ce ma priveste, consider ca, la 30 Noiembrie, odata cu exercitarea dreptului meu la vot, rolul mi s-a incheiat. Data fiind democratia reprezentativa, eu mi-am delegat puterea politicienilor, care vor negocia inclusiv in numele meu, si, cel putin pana la viitoarele alegeri, nu pot pretinde sa-mi dea socoteala. Fie ca ma grabesc, fie nu, formula viitorului guvern nu mai depinde de mine.
In replica la coalitia pe care ati propus-o, eu am sugerat “Monstruoasa Coalitie”, o sintagma care a intrat in folclorul politic din presa vremii, dar care, cel putin din afirmatiile profesorului Djuvara, se pare ca nu a fost chiar atat de “monstruoasa” si in nici un caz rolul sau nu s-a redus si nu s-a epuizat intr-o singura zi, 11 Februarie 1866. Si, repet, daca veti parcurge cu rabdare textele pe care vi le-am transmis, veti avea raspunsul clar la ceea ce eu inteleg prin “monstruoasa coalitie”.
Eu inca sper sa am de la dumneavoastra un raspuns formulat fara graba, atunci cand veti avea timp.
Domnule Trifan,
O coaliție PD-L – PNL – UDMR (cu tripleta Stolojan – Tăriceanu – Marko în frunte) e soluția cea mai puțin proastă pentru guvernare deoarece:
– această coaliție (evident de data asta fără infecția politică numită Partidul Conservator, salvată din nou de PSD de la singura soartă meritată – dispariția de pe scena politică) a luat în 2004 măsura care a revigorat economia românească – introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor și profiturilor – măsură la care PSD s-a opus cu înverșunare.
– această coaliție are o atitudine mai puțin arogantă față de electorat în comparație cu PSD (numit în continuare de BBC ca „urmașii foștilor comuniști”).
– această coaliție are o atitudine mai puțin negativă față de restituirea proprietăților tâlhărite de stat decât PSD (deși PD-L fost PD are în continuare o atitudine ambiguă, așa cum probează votul rușinos din septembrie 2008 în favoarea unui proiect de lege menit să stopeze posibilitatea restituirii în natură, proiect returnat parlamentului de președintele Băsescu).
– această coaliție reprezintă electoratul clasei de mijloc care nu se teme de viitor, spre deosebire de electoratul PSD – rural, muncitoresc, ne-educat, cu fața întoarsă către trecut. Dacă ar fi ca societatea românească să se plieze la toate temerile votanților PSD, așa cum s-a întâmplat, cu puține excepții, până în 2004, atunci România ar sta pe loc.
Cât privește afirmația că rolul dumneavoastră s-a încheiat odată cu alegerile (atitudine tipic românească) este o la fel de greșită ca și echivalarea rolului UDMR cu cel al PSD și cu echivalarea momentelor 1866 și 1947 în istotia României.
Aveți un senator și un deputat – nu știu ce culoare politică au, nu contează, dar ei reprezintă ÎNTREG electoratul colegiului uninominal respectiv și trebuie să vă asculte păsurile, inclusiv despre coaliția pe care o doriți.
În final repet: nu avem secrete față de cititorii revistei ACUM. Postați articolul pe pagină, iar dacă e bun, îl publicăm.
Domnule Petru Clej,
Coalitia PD-L – PNL – UDMR pare, intr-adevar, solutia cea mai rezonabila acum. As vrea sa fac totusi cateva remarci asupra ecoului Dv.
– cred ca PNL are fata de electorat o atitudine la fel de aroganta ca si PSD (chiar daca nu se trage din “fostii comunisti”). Cum altfel puteti explica faptul ca – din cate am aflat de curand din mass media – liberalii au cerut sa desemneze ei Primul Ministru dupa alegerile recente? Pai asta nu e putina aroganta, ci multa ! Cand ai obtinut in jur de 18% din sufragii, trebuie sa ai o doza buna de aroganta ca sa soliciti asa ceva .
– in ceea ce priveste restituirea proprietatilor subscriu la parerea Dv.
– am dubii ca sus-numita coalitie (si ma refer aici in special la PNL si UDMR) reprezinta interesele clasei de mijloc. Sa ne amintim numai de atitudinea Guvernului Tariceanu fata de taxa de prima inmatriculare privind masinile second-hand . Aici Guvernul nu a aparat clasa de mijloc ci marii importatori de masini – deci clasa de sus de tot…Basca faptul ca taxa respectiva – mai precis valoarea ei – era impotriva normelor UE. Sau indarjirea cu care Guvernul s-a opus majorarii salariilor cadrelor didactice – cele mai multe dintre ele reprezentand clasa de mijloc . A fost totusi foarte darnic cu fondurile pentru Investitii in Educatie…
Domnule Culetu,
Când vorbesc de clasa de mijloc, am în vedere structura socială a electoratului fiecărui partid. Or, din acest punct de vedere, electoratul PNL face clar parte, în majoritate, din clasa de mijloc.
Profesorii fac parte din clasa de mijloc, dar sunt pretutindeni în lume clientela politică a partidelor de stânga.
Pretenția PNL de a ocupa funcția de premier face parte din pantomima politică post-electorală caracteristică României (dar nu numai), de care nicinul din cele trei partide ale triunghiului toxic nu este scutit. Este o umflare în pene și o poziție maximalistă înaintea negocierilor ce vor urma. Desigur că rezultatul votului nu-i îndreptățește la așa ceva, dar politicienii sunt o specie aparte, unde modestia e o virtute necunoscută.
În final, vă recomand să abandonați acest partizanat politic păgubos în favoarea PD-L (sau a oricărui partid). Zău că acest partid ca și celelalte două, de altfel, nu merită, mai ales în discuțiile de pe pagina revistei ACUM, un astfel de microbism politic.
Avem alte obiective decât restul presei și al forumurilor. De pildă promovarea proiectului „România fără ghișee” al lui George Petrineanu sau metode de restituire a proprietăților, nu „PNL are mai multe bube în cap decât PD-L” dezbatere sterilă, care aparține trecutului.
De altfel, invit cititorii revistei ACUM – care par și din rezultatele sondajului să agreeze un guvern PD-L – PNL – UDMR condus de Theordor Stolojan – să facă propuneri concrete pentru viitoarea agendă legislativă, propuneri care vor fi transmise direct unor parlamentari.
Cliseul celor 322 este desigur azi irelevant mai ales ca este de neconcept repetarea unei asemenea majoritati antiprezidentiale, si care sa se orienteze numai dupa „muschii ei”, in traducere vointa ei suverana, si indiferenta la opinia juridica a Curtii Constitutionale, care o fi ea stat in stat in multe cele, dar in asta se vede ca nu.
Dle Clej,
Si daca e vorba sa spunem ce varianta propunem pana nu este prea tarziu, eu unul propun de la cea mai buna la cea mai proasta, dar totusi acceptabila, astfel:
1. Guvern PDL-PNL-UDMR, cu prim ministru obligatoriu de la PDL. Azi Olteanu a spus ca nu sunt probleme speciale de program de guvernare, deci de ideologie practica, dar a conditionat totul de un PM liberal in schimbul sprijinirii lui Basescu la presedentie.
Asa ceva nu se poate accepta, caci cine a dat afara PDl odata poate s-o faca si a doua oara si chestia cu candidatura lui Baseacu este doar o provocare. De aceea cred ca PNL tradeaza in continuare si va bloca orice intelegere rationala cu PDl.
2. Guvern minoritar PDl-UDMR cu sprijin parlamentar de la minoritati(18 deputati) si cu ruperea unor segmente mai putin iliesciene-nastasiste din PSD si a unora mai putin PNL-AT(Patriciu-Tariceanu) din PNL;
3. Guvern PSD-PDl cu PM din PDL cu o camera la PDL si cealalta la PSD si cu un program anticriza pe un an -doi ani, eventual cu ceva tehnocrati in guvern
4. Nu e o solutie pentru mine, adica nu o agreez, dar daca presedintele ar fi fortat de o alianta PSD -PNL, nu poate fi in nici-un caz fortat sa numeasca un premier de la PNL, deci va numi unul de la PSD, caci iarasi nu poate sa riste nimic pe partidul care l-a tradat odata.
Asta este opinia si raspunsul meu la intrebarea dvs si vom vedea cand se termina tot teatrul ce iese din prognozele sau mai bine zis dorintele mele si de ce nu si ale celorlalti
Domnule Ion Adrian
Tecând peste limbajul golănesc preluat din presa românească (chiar dacă pus între ghilimele) aș vrea să vă întreb dacă, aplicând aceeași măsură, considerați că introducerea moțiunii de suspendare din funcție de către opoziție în 1994 împotriva președintelui de atunci Ion Iliescu (incriminându-se prin declarația de la Satu Mare – „deciziile judecătorești de restituire a proprietăților sunt nule de drept” – încălcarea independenței justiției) a fost tot un act abuziv, dat fiind avizul (consultativ) negativ dat de aceeași Curte Constituțională?
Dle Clej,
Daca ati trecut cu bine peste obstacolele presarate de mine chiar daca intre ghilimele, va rog sa acceptati ca daca dvs vreti sa semnalizati ceva legat de stil sau altele, pot si eu sa replic cat ma duce pe mine capul si daca ma duce mai putin asta va dovedi cu atat mai mult inteligenta si stilul dvs elevat, fata de cele ale preopinentului.
Si acum sa va raspund:
Situatiile referite nu sunt similare, ci numai asemanatoare, adica, atunci cand cu Iliescu, CC a dat un aviz pe care parlamentul prin votul sau l-a urmat si deci presedintele nu a fost suspendat, confirmand decizia CC, iar in 2007, in cazul Basescu, parlamentul a ignorat recomandarea CC, si a votat suspendarea.
Nici nu stiu daca o cerere de suspendare nu trebuie in final obligatoriu pusa la vot in parlament, adica daca nu cumva nu se poate retrage, si deci parlamentul sa nu ajunga sa o voteze. Ea nu s-a retras(daca, repet, ar fi posibil asta ) pentru ca nici atunci si nici acum, initiatorii nu erau de acord cu decizia CC(dreptul lor), dar repet, atunci votul majoritar a fost de partea deciziei CC si acum contra.
Singura asemannare este ca lucrurile s-au produs constitutional si eu in nici un caz nu am sustinut altceva.
In rest numai bine si sa vedem ce iese.
Ce am vazut azi la PNL-PSD, ma face sa cred ca gruparea Iliescu-Nastase_Patriciu-PNL-AT din cele doua partide isi va impune opinia si ca deci ori guvern minoritar ori un tip de mare forta ca PM(care o fi ala cu exceptia mea-iar va supar :), care sa adune in jurul sau suficienti de multi politicieni ptr a face guvernul si a guverna si bine(ceea ce este doar un vis al meu).
Ori, caci nu stiu tot ce are pe masa presedintele, sa-i lase pe PSD si PNL sa se joace de-a rezolvarea crizei economice.
Dle Clej, credeam ca intr-un fel v-am raspuns, dar daca vreti mai exact, atunci:
Am spus:
„Cliseul celor 322 este desigur azi irelevant mai ales ca este de neconcept repetarea unei asemenea majoritati antiprezidentiale, si care sa se orienteze numai dupa „muschii ei”, in traducere vointa ei suverana, si indiferenta la opinia juridica a Curtii Constitutionale, care o fi ea stat in stat in multe cele, dar in asta se vede ca nu. ”
Deci am spus ca majoritatea din parlament, recte cei 322 s-au ghidat numai dupa propria vointa ignorand deci avizul CC, adica ceea ce in limbajul golanesc l-am exprimat referindu-ma la muschii lor.
Paranteza: Va rog, credeti-ma Celine spre exemplu, care este un foarte plstic si un mare, foarte mare scriitor si manuitor de limba franceza- aici in acesta apreciere trebuie sa ma credeti pe cuvant, caci cred ca la dvs engleza este limba a doua, daca nu a devenit chiar prima, depinde in ce limba visati caci eu asa definesc limba materna: ca fiind limba in care cineva viseaza majoritatea visurilor-, utiliza cu succes si acest limbaj.
Revin: Dvs imi atribuiti ceva ce nu am spus si anume mai intai calificati cele spuse de mine desprea actiunea celor 322 ca fiind abuziv si apoi indulcind termenul ca fiind nejustificat.
Nici vorba, eu l-am caracterizat ca discretionar, caci parlamentarilor nu le-a pasat de avizul unui organ de specialitate care in multe domenii chiar mai putin importante, dar din sfera constitutionala, dicteaza( si de aceea am calificat-o ca stat in stat) iar aici nu, este doar consultata, ceea ce eu gasesc ca este corect doar majoritatea de 50%+1, o gasesc incorecta si as recomanda 2/3 la o decizie att de importanta in stat.
Ce a facut parlamentul in 1994 a fost un gest normal nondiscretionar, desigur nu discut motivele reale care nici atunci si nici acum nu erau legate la parlamentari de vre-o prea mare grija fata de constitutie.
Am fost mai vlar aculm ca daca nu o iau de la inceput caci este bine ca o discutie sa fie finalizata nu neaparat printr-un acord dar prin intelegeea corecta a pozitiei preopinentilor.
Domnule Ion Adrian,
Nu mi-ați răspuns clar la întrebare: de ce a fost votul de suspendare a președintelui nejustificat în 2007 și justificat în 1994, în pofida avizului negativ al Curții Constituționale în ambele cazuri.
Observați că eu vorbesc la nivel de principii, a căror nerespectare cronică duce la sistuația de criză politică perpetuă în România.
Dar vă rog să răspundeți clar și concis și să nu mai intrați pe tangente.
Domnule Ion Adrian,
Cine ar fi dacă nu ați aplica principiul „de ce simplu când se poate complicat, de ce pe scurt când se poate pe lung, de ce într-un limbaj clar când se poate într-unul alambicat”.
„Dvs imi atribuiti ceva ce nu am spus si anume mai intai calificati cele spuse de mine desprea actiunea celor 322 ca fiind abuziv si apoi indulcind termenul ca fiind nejustificat.
Nici vorba, eu l-am caracterizat ca discretionar, caci parlamentarilor nu le-a pasat de avizul unui organ de specialitate care in multe domenii chiar mai putin importante, dar din sfera constitutionala, dicteaza( si de aceea am calificat-o ca stat in stat) iar aici nu, este doar consultata, ceea ce eu gasesc ca este corect doar majoritatea de 50%+1, o gasesc incorecta si as recomanda 2/3 la o decizie att de importanta in stat.
Ce a facut parlamentul in 1994 a fost un gest normal nondiscretionar, desigur nu discut motivele reale care nici atunci si nici acum nu erau legate la parlamentari de vre-o prea mare grija fata de constitutie.”
Deci votul din 2007 n-a fost abuziv sau nejustificat, ci discreționar, iar cel din 1994 un gest normal nondiscreționar. Pricepe cineva ceva?
Domnule Ion Adrian,
Dat fiind triunghiul „toxic” PD-L – PSD – PNL și rezultatul votului există doar trei opțiuni „normale”.
1) Guvern condus de Stolojan care exclude PSD (cea mai normală, propusă de revista ACUM).
2) Guvern condus de Stolojan care exclude PNL (varianta „FSN”).
3) Guvern condus de Geoană care exclude PD-L (formalizarea cu altă structură a guvernării 2007 – 2008).
Orice guvern minoritar este în mod inerent instabil și supus șantajului sau prăbușirii.
Dacă veți consulta situația din Europa http://www.parties-and-elections.de/countries.html veți constata că în toate țările cu excepția a trei dintre ele – Serbia, Suedia și Ucraina – guvernul (monocolor sau de coaliție, majoritar sau minoritar) este condus de liderul partidului cel mai numeros în parlament.
În cele trei țări menționate, premier este liderul celui de-al doilea partid ca mărime, în fruntea unei coaliții mai numeorase decât primul partid din parlament, care este obligat să intre în opoziție.
În puținele locuri unde există un guvern minoritar partidul aflat la guvernare intră într-un acord cu partide din afara executivului (în Spania de pildă PSOE cu naționaliștii catalani și basci).
Așa încât, hai să renunțăm la democrația originală și la reinventarea roții democrației, căci neprincipialitatea se pedepsește pe termen lung în politică, iar ceea ce s-a întâmplat între 2004 și 2008 (aranjament unic în Europa) nu mai trebuie să se repete.
1. Desigur si daca nu pricepeti dvs sunt sigur ca altii au priceput, adica facand ceva impotriva unui sfat legal au avut o pozitie de forta fata de CC si in 1994 acceptatd decizia consultativa a CC au realizat un acord intre doua institutii.
Prima oara au aratat ca decizia in mod neconditionat este la ei ceea ce confirma si constitutia. Discretionar dar la fel, constitutional este si numirea unui PM de catre Basescu fara sa bage prea mult in seama negocierile actuale.
Cam asta am vrut sa spun dar daca nu e clar nici nu are importanta de fapt.
2. Referitor la variante, cele prezentate sunt parerea dvs si eu va urez succes. Amin.
Degeaba “electoratul PNL face clar parte, in majoritate , din clasa de mijloc”, dupa cum afirmati, din moment ce la varful PNL (Presedintele partidului – adica Primul Ministru – si, eventual, ministrii PNL din Guvern) emit Ordonante “anti – clasa de mijloc”, cum ar fi cea de la inceputul anului 2008 privind taxa de prima inmatriculare pe masinile second – hand si chiar si cea recenta privind triplarea taxei . Altfel spus, nu conteaza ce vor proprii membrii simpli de partid – deciziile la nivel inalt se pot lua bine mersi in dauna lor daca sunt interese mari la mijloc.
Adica vreti sa spuneti ca salariile cadrelor didactice (si nu ma refer aici numai la profesori, ci la toate ) nu trebuiau marite pentru ca sunt pretutindeni in lume – daca e intr-adevar asa, caci nu cred sa fi facut cineva o statistica in acest sens – de stanga ? Marurea salariilor trebuia, dupa mine, facuta tinand cont de nivelul celorlalte salarii din sistemul bugetar, si nu pe criterii de stanga sau dreapta. Si ar mai fi ceva : daca PNL este un partid de dreapta, de ce atunci s-a aliat (neoficial, dar in fapt) cu PSD in ultimii doi ani ? De ce nu a pastrat alianta cu PD, tot un partid de dreapta ? Sa fim rezonabili, la noi nu stanga – dreapta decide, ci interesul !
Inteleg tactica negociatorilor de “a plusa ca sa aiba de unde sa scada”, dar are si ea anumite limite. Daca ati citit cuvintele lui Marian Vanghelie (un citat de fapt) din ziarul “Ziua” de sambata, 6 dec. 2008 – pagina 1, sus, v-ati dat usor seama ca tactica “umflarii in pene” a PNL nu e deloc potrivita in situatia de fata (nu sunt un simpatizant al d-lui Vanghelie dar aici are dreptate).
Repet, nu exista pareri neutre atata timp cat nimeni dintre noi nu se abtine sa-si exprime opinia…Ma acuzati ca sunt simpatizant (pagubos) PD – L dar la fel pot spune si eu despre Dv. ca sunteti simpatizant PNL! Pentru asta nu e nevoie sa o declarati efectiv pentru ca rezulta din context. Si nu mi se pare asta ceva pagubos atata timp cat ati uzat de dreptul de a vota. Deci nu e rau ca suntem microbisti politici – totul e sa nu fim infocati pentru ca atunci cadem in extremism…
Domnule Culetu,
V-aș ruga înainte de orice să vă retrageți afirmația că aș fi simpatizant al PNL. Se poate vedea și din ecourile precedente unde enumeram variantele normale și legitime de guvern, în care varianta cu prim ministru PNL nu figurează.
Puteți citi de asemenea pe un blog fanatic pro-PNL intervenția mea https://www.blogger.com/comment.g?blogID=2798449212388357387&postID=6419757314817188896 ca să vă lămuriți cât de mult sunteți în eroare.
De asemenea vă recomand acest articol http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=385.
Vă intresează pentru cine votez? Aflați că în alegerile din România am votat alb până în 1996, după care nu am mai votat.
Revista ACUM are o miză mult mai importantă, după cum spune într-un articol directorul ei fondator Ștefan Niculescu Maier.
Așa încât, microbismul politic meschin nu mă caracterizează nici pe mine, nici pe Ștefan, și dacă nu înțelegeți acest lucru, nu pricep de mai citiți această revistă. Nu apreciați imparțialitatea de care am dat dovadă pe durata întregii campanii? Ați mai găsit undeva o asemenea atitudine echilibrată?
Domnule Ion Adrian,
E un principiu al comunicării în jurnalism care spune că trebuie să te adresezi pe înțelesul aceluia care are cel mai redus grad de înțelegere, mărind șansele astfel ca să înțeleagă toți.
Nu toată lumea e conferențiar universitar doctor, etc, intelectual, nu-i așa.
Altfel o moțiune nu se introduce de către parlament în ansamblul său, ci de un număr de parlamentari și se poate retrage oricând.
Așa încât, care e diferența între moțiunea introdusă în 1994 și cea din 2007, ambele avizate negativ de Curtea Constituțională?
Aceasta chestiune a apărut și la dezbaterea moțiunii din 2007: adică de ce oponenții lui Băsescu ar fi trebuit să-și retragă moțiunea în urma avizului consultativ al Curții Constituționale, când în 1994 oponenții lui Iliescu (printre care și un anume deputat Traian Băsescu) nu au procedat așa?
Tot nu am primit răspuns la această întrebare.
Domnule Petru Clej,
Tin sa fac o remarca relativ la ultimul Dv. ecou. Prima optiune este, desigur, de departe cea mai normala dar, dupa mine, si a 4 – a privind guvernul minoritar este tot una “normala” (pe care d-nul Ion Adrian o considera ca a 2-a varianta). Un govern minoritar este instabil “in mod normal”, dar nu si la noi. Dovada : Guvernul Tariceanu II. Mai ales daca ai ceva sprijin din afara “minoritarului”. ..
Domnule Petru Clej,
Imi cer sincer scuze pentru afirmatia ca ati fi simpatizant PNL. Nu ma asteptam totusi sa fi creat probleme prin aceasta…
Domnule Culetu,
Am scris, și n-ați reținut, că ce s-a întâmplat între 2004 și 2008 nu trebuie să se mai întâmple.
Dacă vă convine și dacă acceptați excepția românească, atunci nu vă mai plângeți.
Eu unul m-am săturat de explicații de ce lucrurile NU merg în România.
Hai să insistăm ca ele să meargă.
În rest, problema este că ați făcut o afirmație falsă, contrazisă de cel puțin articolele indicate. Dar nu vă faceți probleme, la fel de microbiști sunt și peneliștii, care m-au acuzat că aș fi simpatizant al lui Traian Băsescu – dovadă de miopie politică.
Domnule Petru Clej,
Nu accept si nu imi convine exceptia romaneasca dar nu vad ce pot face mai mult decat sa-mi exprim opiniile….Daca lucrurile vor merge mai bine datorita insistentelor noastre, asta nu e rau deloc.…
Oricum, va felicit pentru articolul Dv. care a produs pana acum 41 de ecouri…
Domnule Culetu,
Iată ce putem face cu toții, cei care scriem și citim revista ACUM:
să scriem o scrisoare deschisă adresată lui Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu și Bela Marko în care să sl sugerem în mod principial această coaliție. Ce ziceți?
Dle Clej,
Nu am spus ca trebuiau sa-si retraga motiunea, am spus ca fac ce vor ei si decide majoritatea lor, numai ca atunci majoritatea si CC au vibrat la unison si acum au fost in opozitie si in materie constitutionala intrucat CC a fost des consultata si s-a tinut cont de ea, rezulta din ce s-a intamplat in 2007, ca doar cand nu au avut incotro sau le-a convenit, acei 322 au respectat avizele CC, asta si atat spun si nimic mai mult si orice interpretare diferita e pe raspunderea celui care o face.
Domnule Ion Adrian,
Dumneavoastră nu dați un răspuns ci reamintiți ce s-a întâmplat, explicând că așa a decis majoritatea.
Păi, a propos de majoritarii dragi sufletului dumneavoastră, atunci să vă invoc și dumneavoastră „perla” pe care i-am pomenit-o și domnului Ionesco:
Invocarea de către majoritari a statutului lor în raport cu minoritarii, mai ales când nu prea au argumente îmi aduce aminte de celebra replică a deputatului Partidului Socialist Francez, Andre Laignel, rostită la 13 octombrie 1981, în timpul debaterii proiectului legii naționalizărilor din Adunarea Națională, când deputații opoziției de drepata susțineau neconstituționalitatea prevederilor ei:
„Votre débat bascule du juridique au politique. C’est votre droit. Mais dans ce cas, vous avez juridiquement tort, puisque vous êtes politiquement minoritaires.”
Domnule Petru Clej,
Ideea unei scrisori deschise mi se pare salutara (mergand pe varianta 1 din mesajul dv. catre dl. Ion Adrian). Consider totusi ca scrisoarea trebuie adresata Presedintilor de partide, adica Emil Boc, Calin Popescu Tariceanu si Marko Bela si ,respectiv, Presedintelui Traian Basescu
(cu specificatia : Prim Ministru : Theodor Stolojan).
Desigur, inainte de a adera la acesta initiativa trebuie sa cunosc textul exact al scrisorii.
Dle Clej,
Nu spun ca trebuiau sa si-o retraga sau nu, ca doar nu sunt seful lor de partid daca imi cereti un raspuns subiectiv, este foarte simplu si scuzati-ma ca nu am inteles de la inceput. Deci va spun ca pe cei 322, pentru ce au facut in materia suspendarii lui Basescu ii consider demni de intregul meu dispret si nu as da mana fara sa ma dezinfectez apoi imediat cu nici unul caci imi starnesc greata.
De acea nici nu fac politica, caci atunci ar trebui sa-mi smulg greata dintre simturi si nu vreau asta.
Scuzati intarzierea, dar am fost sa admir o bucatica de Times squqre.