Jocuri provinciale in SUAN-as vrea sa se creada ca ne inchipuim ca, in misiunea si vocatia catre care tindem in ultima vreme, echipa de editori ACUM ne credem „buricul pamantului”. Nu de alta, dar in principalele reactii negative pe care le avem din partea cititorilor, unii dintre ei chiar vechi colaboratori, unii dintre ei chiar demisionari, ceea ce ni se reproseaza este scaderea pragului de toleranta fata de imprecizie, atunci cand autorii pretind ca relateaza fapte autentice, fata de neclaritate, atunci cand ar fi simplu de explicat in limba romana, fata de intoleranta insasi. Asa cum v-ati astepta, aceste reprosuri nu vin sub forma de intrebari, la modul „ce se intampla?” ci pe o larga paleta coloristica, dupa cum ii lasa inima pe cei ce au decis sa se simta ofensati: de la luat peste picior si pana la injuraturi – fiecare, pe limba pe care o intelege cel mai bine, care-i este mai apropiata de viziunea despre lume, educatie, comunicare.
Ce releva audienta ACUM, pe de alta parte? Cresteri la toate capitolele: vizite unice, timp petrecut de utilizatori pe sit, numar de vizite noi. Numai la acest din urma capitol, in ultimele doua saptamani s-a inregistrat o crestere de 40%.
Prin urmare, batalia reinceputa cu forte proaspete cu provincialismul atrage si adauga credibilitate acestui grup de voluntari raspanditi in lumea intreaga, facand ca din ce in ce mai multi cititori sa fie interesati de subiectele prezentate si, in ultima instanta, sa gaseasca ceva de citit in saptamanalul electronic. E chiar atat de simplu – nu doresc sa ma refer aici la calitatea articolelor unei intregi serii de noi colaboratori – se va vedea in lunile urmatoare care este impactul ei: masurabil, de catre un auditor independent (Google Analytics).
Pornisem de la ideea ca stim ca nu suntem unici. Nici provincialismul romanesc nu este unic. O simpla inventariere a unor regiuni de pe mapamond care au probleme de provincialism, si aici ne referim doar la cel geografic, despre care tocmai s-a demonstrat in editorialul anterior ca reprezinta un „Bau-Bau” in Romania, indica multiple zone cu potential conflictual, aflate la diferite temperaturi, cu probleme reale: Tasmania, Quebec, Kashmir, Irlanda de Nord, etc. Fata de acestea si multe altele, Transilvania este o oaza de civilizatie, pace si bunastare, pe un teren solid si pe care, fara a ignora pericolul provincialismului, dialogul este posibil oricand.
Dar va invit sa meditati pentru cateva clipe la multiple alte forme de provincialism, care nu au nimic de a face cu geografia: convingerea ca doar religia ta este *cea buna*; sentimentul ca faci parte dintr-un „popor ales”; parerea ca gusturile tale artistice sunt cele corecte; intelegerea deformata a democratiei, limitata la „minoritatea se supune majoritatii” dar fara a lua in calcul drepturile minoritatilor; apetenta pentru obtinerea de drepturi, chiar atunci cand facem parte din societati constitutionale bazate pe egalitatea cetatenilor in fata legii, prin mita, coruptie si diversele alte forme de inselatorie. In realitate va invit sa adaugati opinii privind acest tip de provincialism, care nu tine seama de evolutia gandirii omenesti, de dezvoltarea societatii, de descoperirile stiintei, de insesi invatamintele istoriei care se acumuleaza. Pe romaneste, ar trebui sa fiu „intr-o ureche” ca sa afirm ca aceste forme de provincialism sunt tipic romanesti. Le-am intalnit pretutindeni in lume, in tarile cele mai avansate!
Deci asa precum aceste forme de provincialism nu sunt unice, nici noi nu suntem unici luptand impotriva ei, si stim asta. O stiu si cei care ne descopera si care inteleg cat de diferit este ACUM fata de presa din Romania – cea care a avut un demaraj atat de spectaculos dupa Decembrie 1989 dar care s-a retras in cotlonul provincial in care se afla azi. La ACUM trebuie sa facem un efort real ca sa oferim publicului mai mult decat ii ofera presa din Romania, aservita in majoritatea ei unor grupuri de interese (o alta definitie a provincialismului). Ceea ce trebuie sa facem insa, este sa luam ca model publicatii care inseamna ceva, jurnalisti care sunt trup si suflet in slujba publicului si nu fac din asta un „capat de tara” nici macar cand sunt acuzati de diverse metehne.
Desigur, cine mai suntem, daca renuntam la provincialism? Unde se duce identitatea noastra? Ce ESTE de fapt identitatea noastra (inclusiv ca romani)? (De exemplu: este crestinismul ortodox o parte din identitatea romaneasca autentica?). Sunt intrebari la care astept comentariile dv.!
Nu pot sa nu inchei cu opt cuvinte care imi revin obsesiv in minte, gandindu-ma la antidotul provincialismului: „Fii schimbarea pe care o doresti in lume” (Mahatma Gandhi).
ACUM reprezinta pentru multi un fel de „acasa” al exprimarii gandurilor si ale diferitelor puncte de vedere neimpuse.
Exista diversitate si exista si bun simt in a dirija publicarea materialelor. Eu as re defini ideea minunata a revistei on line si ma gandesc ca a fi roman, a fi provincial, trebuie relationat si cu copiii nostri. Mai ales cu viitorul celor care traiesc in afara tarii. Fiul meu isi lipeste un abziehbild cu insemnul Romaniei pe masina. Daca il intrebi de ce, raspunde ca el recunoaste o minunata afectiune din partea bunicilor care l-au rasfatat si totodata ca el vine pur si simplu din Romania si ca trebuie sa nu uite acest lucru. Nu este familiar cu Cioran si nici cu Eliade, si nici nu incearca experiente nationaliste. Vorbeste inca romaneste si considera ca prin aceasta trebuie sa se distinga de ceilalti colegi ai sai, coreeni, vietnamezi, sudamericani, etc. formand un conglomerat multinational in Montreal. Imi spune ca atunci cand avea 10 ani era protejat de catre un grup de baieti romani cu vreo cativa ani mai mari decat el.
Cand este vorba de scris sunt incantat sa o fac si sa nu ma simt cenzurat si nici obligat sa raspund unor manifeste platite sau de tip mercenariat publicistic. Sunt mandru ca imi castig existenta intr-un restaurant si nicidecum scriind la comanda.
Stim, Stefan, ca adevarul nu-i întotdeauna acelasi cu propria-ti parere dar, da-mi voie sa te întreb care sunt argumentele optimismului tau (care de altfel nu face decât sa se repete pentru ca exact acelasi optimism l-ai fluturat si în fata fostilor colaboratori pe care acum îi blamezi) si, care este garantia pe care o oferi tu în ceea ce priveste noua echipa si schimbarea (poate) înselatoare a aparentelor.
Nu este deloc elegant din partea ta ca, ori de câte ori avem, privat, pareri diferite, sa saracesti rubrica „Secundele mele”” de imaginea care o alatur rândurilor.
Acesta sa fie începutul schimbarii?
Suntem ceea ce suntem, iar schimbarea de care tu vorbesti, este ca un nor trecator secat de o ploaie torentiala de vara.
Nota Secretarului: contributia selectata pentru rubrica „Secundele mele” s-a bazat pe continut si nu pe imagine, care de altfel nici nu a fost vizibila, intrucat a depasit dimensiunea de 60K.
Deci, nu este vorba de o intentie de „saracirea” a rubricii „Secundele mele”, doamna Lara-Marie Rosenthal!
Victoria Costa
Secretar RLIV-ACUM
Multumesc Victoria, pentru precizare.
Cu ocazia asta am inteles macar o parte din semnificatia ecoului autoarei – adica m-as „razbuna” pe calitatea rubricii „Secundele mele” din cauza unor divergente de opinii pe alte planuri…
Doamna Lara, asta este, ma scuzati (si ca sa fiu la tema cu articolul) o mostra de gandire provinciala sadea. Oare care este interesul meu, sa sabotez contributiile dv. sau sa le incurajez, in folosul publicului? Ma astept la mai mult din partea dv.
Eu vreau sa fiu totusi optimist. Sper ca si dl Stefan Maier evolueaza spre bine si mai ales am incredere in directia dlui Petru Clej, pe care il respectam ca intelectual cinstit si in trecut.
Sper sa iesim cumva din regionalismul pagubitor in care inca este intreaga presa din tara. Trebuie sa spun ca dupa cateva dispute de idei cu ziaristi ai Romaniei Libere eu imi pierdusem orice speranta in legatura cu acest ziar si chiar il boicotam in mod activ!
Schimbarea pare sa survina in ceasul al treispezecelea, totusi! Ba chiar mai mult, a fost un timp cand dadeam altora exemple din acest ziar (pozitia si articolele extrem de homofobe ale dlui Bacanu) insotite de alte exemple de articole scrise de acelasi autor, care lauda „jertfa tanarului ale carui vise ucise au fost sa traiasca aceleasi prietenii ca in Grecia Antica!”.Nu stia omul despre ce vorbeste!
Nu este un citat exact, pentru ca nu mai am la indemana numerele ziarului din…1990!
Dar combinatia intre extrema homofobie si lipsa de cunostinte sociale elementare starnea totusi pana si hazul colegilor mei cand mai lucram in tara!
Domnule Constantinescu,
Imi pare rau ca vorbiti asa de domnul Maier, pe care-l cunosc de aproape 40 de ani si nu ar accepta niciodata homofobia.
Daca in trecut s-au strecurat in revista niste afirmatii homofobe sau care au ramas fara raspuns s-a intamplat datorita faptului ca era excedat cu munca editoriala, incercand uneori sa recupereze articole irecuperabile de la niste nechemati in alte jurnalismului.
Si atunci au profitat diversi ca sa strecoare nu numai homofobie, dar si alte „fitile”.
Dar ca sa-l acuzati pe domnul Maier, asta mi se pare o nedreptate.
Atunci când imaginea depaseste dimensiunea de 60K, pleca mai greu si de la expeditor, iar dupa câteva minute de asteptare cel în cauza este anuntat despre aceste incoveniente. Iar eu am avut întotdeauna o imagine de rezerva.
Deci motivul invocat nu este plauzibil.
Intentia mea nu a fost de a-l critica pe dl Maier. Dar doresc si eu din toata inima un site mai bun.
Deci, cred in domnul Stefan Maier! si cred ca va putea face un lucru excelent aici!
Si eu am ridicat stacheta pentru mine insumi, comparandu-mi performata cu ale postari in alte locuri. Si inteleg motivele pentru care unele postari ale mele nu sunt prezentate integral!
Asa ca si depre mine vorbesc in aceiasi termeni: de imbunatatire!
Doamna Lara,
Problema imaginilor la rubrica „Secundele Mele” – sau la alte rubrici – poate fi de natura tehnica si am putea rezolva acest aspect printr-o corespondenta directa, avand in vedere ca nu are legatura cu continutul articolului la care postati aceste ecouri.
Asa cum ati stiut in trecut sa-mi scrieti direct pentru rezolvarea unor probleme, la fel ar trebui sa stiti si acum – inclusiv faptul ca raspund fara exceptie la e-mailuri, daca sunt scrise pe un ton decent, pozitiv, fara prezumtii de vinovatie.
Singurul motiv plauzibil pentru care insistati aici pe acest aspect (si pentru care revin si va raspund) ar fi sa dovediti ca subsemnatul sau altcineva din redactie incearca sa va saboteze dv. contributiile. V-am spus in termeni eleganti ca asta e o dovada de gandire provinciala dar acum va spun ca e o prostie crasa si cu aceasta ocazie va comunic si ca orice ecou pe tema asta nu va mai fi publicat.
As vrea sa retineti ca a aplica altora modul propriu de gandire este o mare greseala. Oricine mi-a atras atentia in legatura cu probleme tehnice ale sitului a avut intreaga mea atentie si problemele s-au rezolvat.
Nu as vrea sa am eu un cuvant dupa interventia Domnului Maier, dar nobletea si obligatia de a interveni ma imping sa o fac.
In primul rand de ce trebuie acuzat Domnul Maier pentru niste retusuri de ordin tehnico-informatic ce ar putea fi facute.
Domnul Maier este un gen de om ce renunta la orgoliul propriu si la provincialism tocmai prin a lasa o anume libertate intru libera exprimare si intru buna cuviinta a site-ului.
Sa nu uitam ca literatura romana a luptat cu interactiunea dintre specific national si universal.
Eu propun sa dam ceea ce avem mai bun in noi cand scriem si sa lasam acele ego-uri, orgolii personale.
Rasfoind multe publicatii realizam ca ele sunt copia luptelor unor grupari asa zis poltice din tara.
Majoritatea celor scriu aici sunt plecati din tara si nu cred ca incearca sa provincializeaza scriitura fie ea si virtuala.
Repet ca e meritoriu sa realizez ca sunt si exista persoane cu studii si alte meserii decat scrisul ce scriu in limba romana, si nu sunt romani.
Sunt dezamagit ca exista manifestari si tendinte necivilizate. Nu cred ca suntem in competitia unui cenaclu in care ne certam doar de dragul de a avea dreptate cu orice pret.
As incheia cu un comentariu legat de o postare audio-video pe YOU TUBE. Un israelian a postat cateva cantece frumoase pure romanesti, nu manele sau mahalagisme.
Foarte multi romani (ascunsi sub masca unor nickuri) s-au naspustit asupra bietului autor al postarilor si l-au jignit groaznic. Omul a pus imaginea a doua drapele impreuna si, sincer, fara sarcasm, fara rea intentie DOUA DRAPELE (Israel si Romania).
Esenta este ca ACUM este un site unde nu sunt permise asemenea iesiri si sunt fericit ca exista o asemenea tribuna.
Domnule Predescu,
Ati sesizat corect ce inseamna sa fii in pozitia de editor.
Inseamna sa ai ca obiectiv promovarea interesului publicatiei.
Si uneori, acest interes contravine interesului persoanelor care propun articole spre publicare.
Dar, cum se spune in engleza, „the buck stops with the editor”, care este responsabil de INTREG continutul publicatiei, nu cum spune gogomanica fraza afisata de multe publicatii din Romania „autorul isi asuma intreaga responsabilitate pentru continutul articolului”, publicatia raspunde solidar cu autorul.
De aceea, editorul nu poate, nu are voie sa ia lucrurile personal, iar Stefan a dovedit cu prisosinta ca are aceasta calitate.
In fond, nu-i acuz pe cei care nu inteleg aceasta pozitie de editor, n-au ocupat-o niciodata, n-au avut aceasta responsabilitate si privesc situatia dintr-un unghi foarte stramt (si egoist) de vedere.
« Quand vous devenez pessimiste, regardez une rose » (Albert Samain)
Doamnă Rose nthal,
O mare parte dintre noi preferă optimismul, pesimismului şi scepticismului. Ştefan Maier – vă pot certifica că nu-i aceeaşi persoană cu Steph, acela fiind eu – a dorit, în mod optimist, ameliorarea conţinutului acestui săptămânal şi, după câte se remarcă, pare c-ar fi reuşit.
Ceea ce n-ar fi fost posibil ţinând cont de susceptibilităţile tuturor. Nu cred că o judecată pripită şi severă în ceea ce-l priveşte (tentaţie la care cu toţii suntem supuşi, cuprinşi de emoţiile orgoliului), ne poate procura o prea mare satisfacţie.
Chiar dacă suntem invitaţi la o reflecţie asupra propriilor noastre texte, în termeni respectuoşi, aceasta nu-i decât un indiciu că nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Dacă nu omul, am putea aprecia, cel puţin, eforturile depuse în vederea menţinerii şi calităţii publicaţiei.
Et l´optimiste dit : „Qui aime la rose, supporte ses épines” !
Stimata doamna Lara-Marie Rosenthal,
In sfarsit am inteles motivul protestului dvs. Marturisesc ca sunt uluit: eu am invatat de mic si am stiut toata viata ce inseamna discriminarea, pe cand dumneavoastra protestati la niste lucruri care mie mi se par fleacuri. Parerea mea este ca exagerati. In definitiv EDITORUL are misiunea de A EDITA articolele care se propun pentru postare si imaginile respective!
A edita inseamna si a „taia” ceea ce vrea editorul. Daca a gresit, se va afla mai tarziu. Va vorbesc tocmai eu, care am boicotat o vreme acest site.
Eu ma astept sa avem dispute aprinse, dar politicoase, in legatura cu orice subiect!
Exista multa ura nejustificata in lume la toate popoarele si la toate populatiile. Nu exista popor bun si popor rau. Popor salvat si popor nesalvat sau condamnat. Nu credeti ca putem macar sa incercam sa lamurim anumite lucruri impreuna, in spiritul dreptatii, departe de orice optiune politica?