Istoria il va privi pe Iliescu nu ca pe un Imre Nagy sau Dubcek, ci ca pe Deng Xiaoping-ul Romaniei.
Scrisoarea adresata de Ion Iliescu lui Traian Basescu este o mostra de gandire unidimensionala, inchistata si antidemocratica.
In cazul fostului presedinte avem de-a face nu doar cu ceea ce Cristian Tudor Popescu numea odata un „ranjet bolsevic”, dar si cu o structura psihologica de tip leninist, impregnata de resentiment si ura. Iliescu a incercat sa-si confectioneze o alta imagine, mai ales in perioada de dupa pierderea alegerilor din 1996 si mai ales in cea de dupa realegerea sa ca presedinte in 2000.
In realitate insa, trebuie spus, a fost vorba doar despre un joc de imagine, de o farsa agitatorica in care indarjitul ideolog ramanea fidel optiunilor de-o viata. Mai exact spus, nu intelegea sa regrete cu adevarat ceva si se obstina sa mimeze, crispat si chinuit, un comportament democratic. Nu ma indoiesc ca, la ceasul bilantului suprem, istoria il va privi pe Iliescu nu ca pe un Imre Nagy sau Alexander Dubcek, ci ca pe Deng Xiaoping-ul Romaniei. Regresiunea sa ingrijoratoare din ultimul an a contribuit decisiv la acuratetea acestui trist, dar implacabil verdict.
Intr-un interviu aparut ieri in „Cotidianul”, Iliescu ma numeste „ticalos” si „jigodie”. Recursul la un asemenea lexic suburban spune multe despre „stilul” lui Iliescu. Oricine indrazneste sa-l critice, ii devine inamic personal. In plus, fostul presedinte rosteste cu o ciudata seninatate tot felul de flagrante neadevaruri. Afirma ca nu m-a cunoscut inainte de 2001, cand l-as fi batut la cap cu ideea cartii de dialoguri. Absolut fals: l-am vizitat prima oara, impreuna cu Dorin Tudoran, in prezenta regretatului Aurel-Dragos Munteanu, in cladirea parlamentului, in luna martie 1990.
Am refuzat sa-l revad, desi fusesem solicitat de unii dintre apropiatii sai, in iunie 1990, dupa mineriada. Am scris atunci texte cat se poate de dure in „The New Republic” si „Christian Science Monitor”. L-am revazut abia in 1994, cand am facut cu el un interviu adancit despre anul 1956 si comunistii romani, mentionat in introducerea cartii mele „Stalinism pentru eternitate” (Polirom, 2005). In fine, as putea aduce multe alte fapte in discutie, dar sper ca Mihai Bujor Sion (daca acest nume ii spune ceva) ii poate improspata memoria lui Iliescu in aceasta privinta.
Cel mai tare il agaseaza faptul ca am condus activitatea Comisiei de analiza a dictaturii comuniste. Raportul Final il numeste printre cei direct implicati in represiunile antistudentesti din perioada 1956-1958. Se mentioneaza rolul sau de politruc (sef al sectiei de propaganda a CC al PMR, secretar cu ideologia al CC al PCR, secretar cu propaganda la Timis, prim-secretar de judet la Iasi etc.).
Pentru Iliescu, istoria este o materie plastica, un obiect amorf care poate fi modelat dupa cum doresc potentatii momentului politic. Nu exista la el respect pentru ceea ce s-a intamplat de fapt. In cartea „Marele soc” il intrebam daca a stiut ca Hidrocentrala de la Bicaz a fost construita de detinuti politici. A negat imediat ca ar fi avut cunostinta.
Scrisoarea lui Ion Iliescu adresata lui Traian Basescu este o explozie de venin, patima oarba si insulte. Tocmai intrigantul Iliescu, supravietuitorul de profesie descris de atatia dintre fostii sai amici politici (inclusiv Dumitru Popescu in ale sale memorii intitulate „Cronos autodevorandu-se” aparute la Curtea Veche) vorbeste acum despre procuratura ca „politie politica” si despre „mentalitatea fanariota” a lui Traian Basescu.
I s-ar putea raspunde cu vechea formulare latina: De te fabula narratur! Dincolo de masti si travestiuri, Ion Iliescu reprezinta paradigmatic stalinismul national, fiind un maestru al cabotinajului de partid si de stat. Sub mantia sa protectoare s-a dezvoltat pegra celei mai sordide coruptii. Nu intamplator l-a avut drept consilier pe Adrian Costea, personajul tenebros strecurat candva (oare din ordinul cui?) in anturajul lui Noel Bernard, directorul Europei Libere. Vor aparea curand memoriile Ioanei Magura-Bernard si se va vedea care este trecutul lui Costea (apropo, pe unde se mai afla protejatul lui Iliescu?)
Diferenta capitala intre Iliescu si Basescu este ca primul reprezinta un trecut vetust, apasator si tot mai toxic pentru Romania, cata vreme al doilea a optat, categoric si decisiv, pentru valorile modernitatii democratice. Nu trebuie sa fii un fan al lui Traian Basescu pentru a vedea ca acesta chiar a declansat si continua sa poarte o batalie cu stafiile unui trecut marcat de atatea crime si infamii. Nu trebuie sa fii pro-Basescu pentru a recunoaste ca nu este un aparatcik obtuz, ca gandeste cu mintea sa, ca nu vorbeste o limba de lemn si ca nu se lasa calcat in picioare de diversele mafii care impanzesc viata economica romaneasca.
Ion Iliescu nu-i poate ierta lui Traian Basescu faptul ca doreste sa rupa cu starea de buimaceala abil intretinuta in care nimeni nu stie cine a fost erou si cine calau. Iliescu si tagma lui percep actiunea de clarificare morala condusa de Traian Basescu ca pe o continua palmuire. Pentru Iliescu, un personaj pe care istoria il va retine ca pe un uzurpator al marilor sperante democratice din decembrie 1989, faptul ca, in fine, ne apropiem de ceasul unei drepte judecati a rolului sau este o sursa de justificata panica si iremediabila angoasa.
Multumesc pentru aprecieri!
In ceea ce priveste supararea dvs., nu-si are rostul. Dzerjinski a organizat clar activitatea tov.-ilor. Printre regulile initiale era si cea care spunea: „Niciodata nu raspundeti la un atac (acuzatie)!”. Din pacate, metodele sus amintitului au fost asa de bine insusite de partizani, ca nici azi nu se dezic de ele.
Si sunt inca si mai multe, cu privire la sectorul de misiune, implicarea in viata de familie, profesionala, situatia economica, etc.
Politica de cadre practicata in Romania dupa ’89 si mentinerea acestui sistem in vigoare, ma fac sa cred ca nu avem o revolutie in Romania ci doar o lovitura de stat, sau ca Iliescu a deturnat revolutia de la obiectivele ei. Asta m-a si indepartat de stinga romaneasca (si mondiala), in care credeam.
Atitudinea mea inseamna o respingere a sistemului (nu-i deloc tardiva, daca va uitati in jur veti vedea ca 322 sunt inca in sistem+PNL si… PNTCD) si o iesire la lupta deschisa impotriva lui. Nu toti au experienta mea de viata si ‘prostia’ (sau disperarea) mea. Altii, cred ca daca vor sta cuminti, nu vor pati nimic, iar altii asteapta sa cistige vitoria oamenii de sacrificiu, dupa care sa vina in capul mesei.
Cum eu nu mai am nimic de pierdut, accept misiunea de sacrificu.
Din pacate, Iliescu nu poate sa inteleaga faptul ca drumul lui inseamna marsul spre neant al stingii. Daca ar fi ascultat de sfaturi la timp si ar fi depus un minim efort de a se orienta spre ‘talpa stingii’ (muncitorii si micii intelectuali), poate alta ar fi fost situatia Romaniei (si a stingii). Asa, inconjurat numai de fii de inalti nomenclaturisti, care au devenit mari oameni de afaceri, nu mai reprezinta muncitorimea ci doar fosta elita comunista in lupta ei de a se imburghezi si a fi acceptata ca partener egal de burghezia Occidentala. Numai ca uita ca trebuie sa fie si democrati, iar lectia cu democratia nu au invatat-o. Si nici n-or s-o invete.
Nici acum n-ar fi tirziu pentru stinga (Roman, Geoana, Diaconescu, Oprescu) romaneasca. Dar pentru Iliescu, este deja prea tirziu. Ca si ptr. Nastase, Hrebenciuc, Taracila, Mazare, etc.
Inceputul schimbarilor in elita comunista si partidul lor este semnalat (dupa mine) de renuntarea la corupti INAINTE ca justitia sa se pronunte si acceptarea dialogului public, in locuri organizate, ca cel in care discutam noi despre rolul stingii democratice si modul de organizare, participare la viata politica, etc. (Eu am iesit din PDSR in 1997, cind Iliescu a refuzat sa renunte la Bivolaru. Unde-i Bivolaru? A meritat? Dupa 5 ani de neutralitate politica, vazind ca PSD se infunda tot mai mult in coruptie si directii politice dubioase, mi-am dat seama de caracterul iluzoriu al stingii (de pretutindeni) si am intrat in PNTCD.Care din pacate,e torpilat de agentii dublii). Evident, asta e doar inceputul, pentru ca vor trebui mult mai multe masuri privind reorganizarea partidului. Altfel, bla-bla-bla.
Cu respect si toata sinceritatea, Munteanu Mircea.
O analiza excelenta, obiectiva si la subiect.
Îmi amintesc perfect de bine, era prin anul 1972, când se strecurau, pe ici, pe colo, comentarii despre conflictul dintre Iliescu si Ceausescu, când Iliescu intrase în disgratiile dictatorului si se luasera anumite decizii împotriva celui care devenise PERSONA NON GRATA, multi afirmând ca, „daca se va întâmpla ceva cu Ceausescu… venirea lui Iliescu, cel care tânjea de mult la functia lui, va fi si mai tragica”.
Ori, acesta nu a uitat…, se deduce despre cine amintesc, si atunci când „i-a picat bine” a organizat „totul” cu minutiozitate pâna la sfârsitul suprem.
Un lucru este cert si anume, ca nici pâna astazi românii nu stiu daca sotii Ceausescu sunt înhumati la Ghencea sau nu, cu atât mai mult cu cât nici mostenitorii directi, NU au reusit sa obtina deshumarea, ceea ce este o încalcare a drepturilor POST MORTEM a familiei, ca dupa 7 ani, ORICE INDIVID POATE FI DESHUMAT. Faptul ca în „registrul de înhumari” al cimitirului Ghencea nici nu figureaza numele raposatilor, si ca nimeni nu a aprobat deshumarea LEGALA dupa 7 ani, ramâne un MARE SEMN DE ÎNTREBARE.
Ca atare, FURIA lui Iliescu si în prezent, tupeul care-l caracterizeaza, injuriile pe care le adreseaza tuturor celor care i se împotrivesc, se adauga un PLUS la toate actiunile negative pe care le-a întreprins dupa 1989. De ce înca nu s-a ajuns la o HOTARÎRE DEFINITIVA dupa actionarea lui în Justitie? Este o întrebare la care nu avem raspuns si nici nu trebuie sa ne mai facem iluzii.
Treburile dvs. cu Iliescu (eventual ‘si ai lui’),va privesc personal.
Ati facut insa doua asemanari:Iliescu=Lenin,Iliescu=Deng Xioaping.
La prima comparatie va dau dreptate. Si Lenin avea viziunea economiei de piata desfasurata doar de micii producatori agricoli, la taraba de la piata agro-alimentara (sistem care inca se respecta in Romania). Si el vedea justitia subordonata politicului. In general, tot aparatul de stat trebuia sa se subordoneze sovietelor (adica grupurilor de banditi care decideau definitiv si irevocabil orice, fara probe, fara audierea celor in cauza, fara judecata, fara sa dea socoteala nimanui).
In ceea ce-l priveste pe Deng, gresiti. Nu ca acesta nu ar fi comunist, dar activitatea lui a deschis cu totul alte cai comunismului si Chinei. Nu are rost sa discutam acum si aici, poate cu alta ocazie.
Dvs. plecati de la ideea ca Romania trebuia inscrisa in rindul tarilor democratice, iar Iliescu o tine in zona neocomunista. Aici aveti dreptate. Dar neocomunismul din China are alte origini, cauze (era posibila o renuntare la comunism acolo?) si perspective (cine stie cum va evolua aceasta noua China?).
Dar ce parere aveti, pentru ca tot pomeneati de activitatea lui Iliescu din ultimul an, de colaboratorii lui din aceasta perioada (322), in special de liberalii care se dau mari capitalisti si democrati?
=== Nota Editorului – Va incurajam sa semnati cu numele dv. Noi contributii sub pseudonimul „chibitul” nu vor mai fi acceptate.
Scrisoarea domnului Tismaneanu este una, raspunsul dv. este alta.
Haideti sa analizam un pic raspunsul dv.
1. Sunt de acord ca o moarte dubioasa trebuie anchetata. Procurorii francezi s-au pronuntat de mult (pe caseta vizionata) ca ceva nu este in regula.
Pe de alta parte, eu am alta opinie, neimpartasita de nimeni pina acum: luati ziarele din epoca si priviti cu atentie fotografiile (parul,in special). Comparati fotografia lui Ceausescu executat si fotografia lui Ceausescu la Congresul XIV. Pe urma vom discuta.
2. Parca imi aduc aminte ca la hotarirea finala de la Helsinki, rusii nu erau prea incintati. Dar nici delegatia noastra. Sincer sa fiu, nu va pot ajuta. Adoptarea de catre Conferinta gen. europeana a obligativitatii respectarii Drepturilor omului, libertatea circulatiei, etc. a fost un dus rece ptr. toti comunistii. Ei au semnat pentru a nu repecta semnatura. O practica generala in lumea comunista. (Ceausescu a avut un rol important in convocarea conferintei; alaturi de altii, pentru ca-l interesa stabilitatea frontierelor-dupa 1968 era o problema).
3. Daca vreti sa vorbiti de performantele din politica externa, vorbiti de rolul lui la semnarea acordului de la Camp David, retragerea SUA din Vietnam sau convingerea Maltei de a nu boicota a II-a Conferinta general europeana (alaturi de celelalte, evidentiate deja de dv.).
Totusi, toate aceste probleme trebuiesc analizate cu atentie, pentru ca ele urmareau mascarea si intarirea regimului dictatorial din Romania.
Este al naibii de greu sa delimitezi cele doua laturi si influentele reciproce. Dovada este ca Occidentul (lumea democratica, libera) l-a abandonat si l-a condamnat cind si-a dat seama de adevaratele lui intentii.
4. In ceea ce priveste lupta antiterorista, este o gogorita. Din moment ce Securitatea l-a ascuns si ajutat pe Carlos (Sacalul), nu cred ca se mai poate discuta.
5. Dupa informatiile mele, Clubul de la Roma nu este o adunare de spioni ci de filozofi. Din care face parte si Iliescu, desi este inginer. Si contributia lui la dezv. filozofiei contemporane este destul de limitata.
In fond, contributia principala a fost solidaritatea cu infractorul Bivolaru sau suspectul Nastase, etc. Capitalismul de cumetrie este in primul rind opera lui, pentru ca a blocat legi si intregul aparat represiv din Romania. Se mai poate discuta pe tema asta, dar n-are rost.
6.Or mai fi si alte observatii, dar mai las si la altii.
P.S. Este mai bine daca lasati autorii interventiilor sa scrie sub pseudonim. Oricum, toata lumea stie ca autorul unui mesaj pe NET poate fi identificat, daca se doreste. Nu de toti, dar poate fi identificat de cine are putere si vrea acest lucru. Anonimatul da mai mult curaj interlocutorilor si au macar o minima protectie, pentru ca in Romania, este inca periculos sa publici adevarul. Mie nu-mi pasa pentru ca am trecut prin masina de tocat carne comunista de mai multe ori. Inainte si dupa ’89. Nu mai au ce sa-mi faca. Dar sunt multi tineri care isi risca viata sau cariera inutil. Serviti mai bine cauzei dv. daca acceptati semnaturile anonime. Cu atit mai mult cu cit verificati intii mesajele.
Ion Iliescu este un criminal. Omorarea lui Ceausescu s-a produs in stilul executiilor staliniste. Iliescu este o nenorocire pentru Romania. De curand am citit ca la clubul de la Roma al serviciilor secrete ale lumii libere, din 1979 participau la lupta antiterorista si ofiteri romani de securitate, desigur cu aprobarea lui Nicolae Ceausescu.I ntelegerile de la Helsinskidin 1974, s-au putut incheia la insistentele romanesti, personal ale lui Nicolae Ceausescu. Romania n-a invadat Cehoslovacia in 68. Romania a incheiat primul tratat de pace din est cu RFG.
Sunt de parere ca spre binele Romaniei se cuvine lamurirea motivelor omorarii dictatorului comunist roman.
Romania a evoluat, dar nu a ajuns unde se dorea in 90…si din cauza lui Iliescu, nu-i asa?
Adresa dvstra.de E Mail nu functioneza…Voiam,la scrisoarea Dvstrra.,sa adaug ca Ion Iliescu la revenirea din URSS,devenise seful asociatiilor studentesti si ministru al tineretului.La exmatricularile studentilor de prin anul 59-60 el era mare macher ..poate si participant la exmatriculari..La IPB a fost Florian Danalache.
Ceea ce ati redactat cu privire la comunism..in opinia mea ,reprezinte istoriografie.Realitatea sociala era atunci neagra de tot..Arbitrariul domnea si teroarea.Nu stiu cum traiati Dvstra atunci..dar noi am trait tragedia de pe partea victimelor…si avem amintiri ..Multi din cei pe care i-a intalnit ca „ministru al tineretului2..au aparut dupa 90..in apropierea lui Ion Iliescu.Am exemple destule.
Am avut rezerve la ce ati scris..prietenul,ing. Nicolescu Maier..m-a eliminat de la forumul sau neoconservator..ce-o mai fi si asta…
Sunteti si Dvstra. „neoconservator”?
Ion Iliescu..spusese candva..”ca nu da socoteala nimanui..El spusese mai de mult..ca „a renuntat la comunism”..
Acum afirma ca sta …adica isi asuma raSPUNDEREA PENTRU TOT CE A FACUT2::mARE PARTE DIN VIATA A FOST COMUNIST::atunci n-a renuntat la barbaria comunista..din convingere?Din moment ce recunoaste,nu neaga…ce-a facut`?
Cu prietenie,
Dr.Ing.L.LM.Dan Florian Samarescu
din exil
*** D-l Samarascu, am lasat mesajul dv. needitat ca sa se observe de ce interventiile dv. imi dau atata bataie de cap: sunt prost scrise (incoerente si cu greseli de ortografie), acordati calificative al caror continut va este strain (cum ar fi cel de „neoconservator”), va victimizati in fiecare interventie, etc. (nici macar numele, desi mi-ati vazut semnatura de N ori, nu mi-l scrieti corect). In locul dv. n-as semna cu particula „Dr.Ing.L.LM.”…(Stefan Niculescu-Maier, Editor)
Pai, cum sa scriu ecouri la cele scrise de mine? In masura in care aveti nelamuriri sau vreti explicatii suplimentare, va stau la dispozitie.
Mai ales ca sunt singurul arheolog roman care s-a pronuntat in scris impotriva prezentei securistilor in arheologie (ma refeream doar la cei legendati). Articolul, privind starea arheologiei romane, a fost publicat in ‘Clio’, ziarul muzeului Teohari Antonescu-Giurgiu, in intimpinarea Congresului de tracologie de la Constanta (1996). Evident, paragrafele cu securistii au fost scoase, si la putin timp si eu am fost silit sa plec, fara a mai fi angajat undeva. Deci, securistii au ramas, fiind mai departe atot stapinitori in arheologia romana.
De asemenea, sunt singurul care s-a opus falsurile nationaliste, dar si maghiaromanilor.Urmarea: sunt pe tusa. Cred ca asta e dovada faptului ca ambele extremisme sunt conduse de la o singura sursa: Moscova, potentindu-se reciproc. (Despre Renate Weber si ai ei, ce sa zic: admirabili dar inexistenti; nici macar nu m-au primit sa stam de vorba; si am fost la ei aha, inca de prin ’98-’99).
Mai sunt multe de spus, dar astept intrebari sau nelamuriri.
Se intimpla ceva, ieri nu am primit nici un mesaj. Azi vad ca si-a revenit.P robabil sunt cautat de unii, de altii.
Pentru mine comunismul inseamna in primul rind arbitrariul. Legile erau doar de decor. Fiecare sef (in toate domeniile) facea ce voia, dupa care incadra fapta legal. El sau acolitii. Acest lucru se intimpla si in viata personala, nu doar in problemele publice. Sistemul s-a extins atit de mult, incit interesele personale ale stabilor constituiau cauza suprema a comunismului. Panait Istrati a surprins doar o mica problema, la inceputurile fenomenului. El spunea ca daca se scapa de punctele de ‘puroi’, comunismul poate deveni viabil. Si ca URSS nu este bun, pentru ca nu arde punctele respective cu fierul rosu.
Si eu credeam in timpeniile astea. Viata mi-a dovedit ca punctele s-au unit si au devenit o plaga generala. O cangrena ce nu mai poate fi tratata. Sistemul identificat punctual de Istrati a evoluat in timp. Aveam un comunism teoretic, care era (si in Occident mai este) tentant pentru unii zevzeci si mai ales pentru feministe (nu stiu de ce s-au indragostit ele de comunism) si unul practic, hulit de toti si extrem de diferit. Toti cei care au spus ca vor reveni la comunismul teoretic au dat-o in bara. Asta inseamna ca avem de-a face cu o utopie periculoasa.
Elementul cheie al ineficientei comunismului, utilizat din plin de Iliescu, a fost lipsa de pedeapsa. Statul impotent. Seful statului matca de albine, care nu poate pedepsi trintorii, ba dimpotriva, are nevoie de ei si numai de ei.
El a declarat multe, dar esenta este ca tot timpul a colaborat numai cu comunisti de elita si rudele lor (fii, ginerii, etc), in ideea prezervarii puterii lor arbitrare (chiar daca a dat drumul acumularii de averi personale). Ca a utilizat metode dictatoriale. Ca nu a condamnat niciodata un hot de linga el, chiar daca justitia s-a pronuntat impotriva lui. Nu mai vorbim ca a facut totul pentru a-l sustrage pedepsei pe vinovat. In acelasi timp, el raspunde la apelurile justitiei cu sedinte de partid si acuzatii politice.
Si multe altele.
Eu sunt (din 18.05.02) membru PNTCD. (Am fost la PL’93, am trecut in ’95 la PDSR-se stia ca o sa cada- de unde am plecat in ’97 la refuzul lui Iliescu de a se dezice de Bivolaru; 5 ani am fost neutru politic). Nu agreez actuala orientare a partidului, dar imi place doctrina conservatoare. Nu cred ca voi mai pleca, desi acum sunt ‘plus de efectiv’ in partid. Am avut ceva activitate la Calarasi intre ’02-’05, cind m-am mutat la Constanta. Sunt multe de spus despre acest ‘partid’, dar nu cred ca are rost. Timpul va rezolva de la sine problemele.
Vreti sa stiti despre viata mea personala in comunism?
Prima mea sotie era fata unei colonelese de Securitate, cu studii la Moscova in anii ’50. (La inceputuri). Nu ma insuram cu ea, dar mi-a spus ca a ramas insarcinata cu mine. La nastere, culmea, copilul nu putea fi al meu. Dupa o altercatie in care, recunosc, am fost violent, mama soacra a scos un certificat medico-legal de poveste. Cu tot certificatul, fapta nu putea fi mai mult decit ‘vatamare corporala grava’; gratiabila printr-un decret din 1981 parca. Atunci, socrela a ajuns la Bracaciu Nicolae, care a dat ordin lui Popov sa fiu arestat preventiv si trimis in judecata ptr. tentativa de omor. Asta a vazut cum e treaba si a aminat aproape un an decizia. Pina la urma, tot am fost arestat, judecat si condamnat ptr. Tentativa de omor. (Rechizitoriu se baza pe o decizie a Trib. Suprem din 1969, prin care un tip vinovat de vatamare corporala, a fost condamnat ptr. tentativa de omor!!!! ca un fel de agravanta: tipul batuse cu premeditare 3 victime, pe care le-a abandonat fara asistenta medicala; la mine nu era premeditare, era o victima, am acordat ajutor cind am vazut ca rezultatul era mai mare ca intentia (praeterintentionalitate) si am chemat Salvarea imediat). Ca o anecdota: toti cei care au incercat sa opreasca abuzul au murit in scurt timp, sau au avut necazuri ulterioare: socrul meu, col.de Militie Duse, procuror Befa. Toti cei ce au colaborat cu socrela, au fost promovati ulterior: ZOE PETRE-CONDURACHI (eu asa o cunosc; cit traia barbatul ei avea doua nume, dupa ce acesta a murit, a trecut doar pe numele lui; m-a condamnat in sedinta de partid a Fac. Ist.-Fil. cind s-a discutat cazul meu. SINGURA -secondata de Ligia Birzu si un dobitoc fost ilegalist la MADOSZ- a ajuns cum stiti, Popov a ajuns procuror militar (col.), Bracaciu ministru adjunct, membru in comisia de cenzori a CC…etc.
Despre a doua ‘prelucrare comunista’ este mai ciudat.
Din 1987, la doi ani dupa eliberarea conditonata, am fost angajat la Muzeul judetean Calarasi, ca secretar OJPCN. (IN ciuda cazierului). Aici, am venit in contact cu santierul Gradistea Coslogeni.
Prin santier, am ajuns doctorand la Sebastian Morintz. Acuzat ca ar fi fost elevul lui Roller, KGB-ist, revolutionar, revolutionar conservator, mason si evreu. Atacurile impotriva lui au fost foarte urite. Ca de obicei, se folosea opera stiintifica. Eu am dovedit ca tot ce se spunea la Coslogeni erau greseli sau scorneli. Mai mult, am dovedit (am publicat in lucrarile Congresului de tracologie de la Constanta-1996-), ca aceasta cultura incepe mai devreme. Dupa ce am infruntat tot valul de abuzuri impotriva mea si a familiei ca nu ascult de sugestii, dupa ce am fost facut in fel si chip, pina la urma am fost indepartat din arheologie. Ideile mele au fost atribuite altuia (vezi tratatul de istorie a romanilor, Cultura Coslogeni), descoperirile mele au aparut fara mentionarea numelui decoperitorului (Idem, epipaleoliticul -in Baragan-). Acum sunt tinut pe margine, cu lucrarea de doctorat nesustinuta public, desi am depus-o din febr. 1996. Ba mai mult, sunt impiedicat sistematic sa realizez ceva (si-n afaceri, si ca editor,etc.).
Despre ‘dosarul’ meu, ce sa mai vorbim. Cum doctoratul luat la 39 de ani ridica multe pretentii la diferite functii, s-au grabit toti sa treaca in el tot felul de timpenii, pentru a putea sa ma blocheze. Si m-au blocat. Ramine de stabilit daca dosarele astea au o lege democratica si sunt facute democratic, din moment ce poti fi acuzat fara sa stii si fara sa poti riposta legal. Si legea asta, ca si prevederea (din fosta constitutie) cu respectarea dreptului la proprietate, nu a proprietatii, tot infl. iliesciana sunt.
ASTA ESTE INCA COMUNISMUL. CINE VREA COMUNISM, SA PATEASCA CE-AM PATIT EU. SI SE VA LECUI.’ Deplin si definitiv’
V-am plictisit destul. Ma scuzati ca v-am rapit din pretiosul dvs. timp. Dar e bine sa ma intelegeti corect,s i fara sa ma cunoasteti nu puteti. Nu sunt neo-conservator. Sunt conservator clasic, datorita experientelor personale si sistemului creat de neo-comunisti in Romania.
Articolul este reusit, chiar daca e scurt, personal sunt suparat ca „Bunicuta” nu se apara si nici altii nu incearca s-o ajute, barem d-l Roman care a trait clipe fericite sub obladuirea inteleapta! In cazul de mai sus, se observa metodele moderne ale bunicutei, folosite pentru corectarea nepotului! Prea incerca sa incalce regulile, tranformand tot ce era in corida!
Care provocare? Intre cele doua mesaje ale dvs. nu am scris nimic.
‘Podul de flori?’, ca si „podul dintre NATO si Moscova”- iluzii pierdute. Incercari ale trecutului, care nu s-au dovedit viabile din pricina vointei unui, altuia….
La inceput, am fost confundat cu Mircea Munteanu din SUA, acum regretati ca nu sunt N.C. Munteanu. Eu regret doar ca ii dezamagesc pe altii, dar asta e numele meu, asta este activitatea mea si experienta mea. Nu pot regreta ca persoana mea dezamageste pe altii.
Fie ma acceptati, fie nu; dar asta is io!
Domnule Munteanu, ma bucur de articolele dumnevoastra, chiar daca nu sunteti „Nicolai Constantin Mumteanu!” Pentru mine pozitia de dreapta a dumnevoastra, fata de sistemul actual, ma bucura oarecum! Voi citi articolele d-v, iar daca nu e suparare, „CE S-A MAI FACUT CU ACEL POD DE FLORI?”
Provocarea dv. nu are rost! Cei care ar trebui sa scrie, nu vor! Eu sunt doar cadrul tehnic, am putea vorbi, doar de imprumutul de gaze al unei arme, ori un transceiver, cu zero, ori mai multe conversii, dar sa nu fie cumparate!
Ii raspund personal, domnului Mircea Munteanu, ca intamplator, mi-am amintit de Europa Libera si de N. C. Munteanu, care ne-a gadilat auzul mai bine de doua decenii. Articolele domniei sale, chiar m-au incantat si nu vad, acele zise perturbari, daca tot e divertisment! Cu toata consideratia, Nelutiu!
Domnule Nelutiu, ma scuzati, nu am inteles bine mesajul dvs.
Daca sunteti, doar cadru tehnic, de ce perturbati?
In ceea ce priveste ‘provocarea’ mea, gresiti. Daca ati citit interventiile mele, ati observat ca mentionez faptul ca EI nu raspund niciodata. Asa au fost dresati.
Precizarile mele au trei scopuri clare:
1. intelegerea mai buna a pozitiei mele de catre cei care citesc art. si comentariile;
2. spargerea norului de minciuni imprastiate de profesionisti in jurul meu si al operei mele, ca si in ce priveste evolutia mea de zi cu zi;
3. aducerea unei marturii vii, asupra Romaniei comuniste si postcomuniste; lucrurile nu-s deloc simple in tara asta; mai devreme sau mai tirziu, si proba mea va fi luata in seama; desigur, nu cit traiesc eu, pentru ca ar deranja prea multi stabi (starsiistab, mahari,etc.).
Cu serverul, nu va pot ajuta, nu ma pricep. Dar sa stiti ca daca nu lucrati ptr. piata, degeaba va mai chinuiti. In ceea ce priveste chestia cu gazele: ce parere aveti de tunul Vickers-Resita, cal.75mm, model 1943?
Aveti dreptate, este un continuu divertisment pentru cei care se joaca cu dosarele (si vietile) noastre. Intimplator (?) aceeasi din ’89 incoace (plus tinerii instruiti si selectati de ei). Sper sa apuc (sanatos si la punga gros) sa vad ziua cind tovii vor da socoteala pentru faptele lor. Si faptele la ordin (in slujba ‘cauzei’), si initiativele personale (pentru meschine interese personale).
Deocamdata, ei dau rapoarte doar fostilor lor colegi, ajunsi parlamentari (in Romania sau UE, ce mai conteaza?).
Totusi, pe viitor, va rog sa dati adresa e-mail personala.
Nu vreau sa abuzez de spatiul pus la dispozitie de domnul Tismaneanu (pe care il respect, chiar daca in vara, nu l-am recunoscut cind cauta Delfinariu) si art. domniei sale, pe care il consider corect si necesar.
Cu rspect si toata sinceritatea,
Munteanu Mircea,
Constanta, Romania
Ar fi bine sa ne reamintim [chiar daca ne indispune], un amanunt esential de la Revolutia din ’89, anume, ca d-l Iliescu, nu a urcat singur pe „gramada”, ci ajutat de anumite forte, aflate atunci paradoxal tot la putere. In acest fel, cooperarea stransa cu activistii, combinati cu aparatele ajutatoare-securistii, poate indrumati si de omologii din Est, la care s-a adaugat frica de adevaratul razboi civil in formare, numirea… era inevitabila. Multi ar fi dorit un desident fie si de la Baneasa, [d-l Mazilu], ori o alta persoana, d-l Petru Roman, dar in nici un caz, un real desident! Raspunsul ar fi cat se poate de simplu! Revolutia initial, a fost doar anti Ceausescu, nici in ruptul capului, ANTICOMUNISTA, sau mai bine-zis, avalansa dintr-un biet bulgare de zapada! Vorbind la trecut, ar fi bine sa fim realisti, naivitatea majoritatii, a fost din plin. Daca aruncam o privire, la fosta federatie Iugoslavia, bulgarele de zapada, s-a rostogolit zece ani si pentru oprirea avalansei, a fost nevoie de grafitul american, aruncat peste retelele electrice, dar nu s-a oprit complet! In ce priveste, furia unui anume personaj… se dovedeste… inutila!
Din moment ce ati vorbit de frica de razboiul civil ce se pregatea, de ce mai folositi expresia naivitatea multimii?
Nu stiu daca a fost vorba de naivitate.
Unii au avut intereseul sa-l aduca pe nea’ Nelu.
Altii au vrut sa evite un razboi civil, care la noi ar fi avut alte conotatii. Ar fi fost bine sa scapam doar cu grafitul. Evenimentele de la Tg.Mures au prefigurat ce se putea intimpla. Si cum ne-ar fi privit Europa.
Ultima categorie o reprezinta idealistii care voiau „libertatea” atunci si acolo, cu orice pret. Nici acum nu putem avea chestiile astea destul de subiective.
Dar, nu cred ca are rost sa discutam despre ce a fost. Mult mai constructiv este sa vedem ce avem si ce trebuie sa facem. Trecutul, il discutam si -eventual- studiem doar pentru a ne explica pozitia si devenirea. In rest, nu-i bun de nimic.
In acelasi timp, trebuie sa ne raportam continuu la evenimentele internationale si noile sisteme de aliante. Este decisiv!
Din fericire pentru tara noastra, tentativa de la Tg.Mures, a esuat. Nu putem vorbi la fel despre mineriade, aceste adevarate expermente de manipulare a maselor in mod diabolic! Nici in prezent, nu exista un raport obiectiv, asupra victimelor [nu colaterale!], datorita subiectivismului unor parti, a puterii de atunci! Este cunoscut faptul ca adevaratilor comunisti le-a fost mereu teama, de mai multe, dar cel mai rau, de oamenii destepti. Pentru a le da o adevarata lectie, intelectualilor, din Piata Universitatii, [si nu numai!] a fost necesara, transmiterea unor asa-zise imagini impudice, la un post TV, de la rudele celelalte ale lui Dej. S-ar parea ca nici aceste rude n-au astampar, findca au asasinat un premier! Revenind la ograda noastra, taberele beligerante, trebuiau impartite, in intelectuali si [ne]! Nu stiu daca exista popoare, care care prin traditie sa-si ucida cei mai destepti confrati, dar la noi parea posibil!
Cred ca gresiti.
„Piata Universitatii” are alte conotatii.
Va rog sa va amintiti: dec.’ 89, revolutia; ian.’90, „Singe ptr. singe”; febr.’ 90, dem. taranistilor la Bucuresti, urmata de contradem. FSN, cu devastari de sedii, etc; martie ’90 Tg.Mures; aprilie incepe ‘Piata Univ.’; mai: alegeri.
In fiecare luna aveam cite ceva si aparatul represiv era total depasit si incapabil de actiune.
Atunci s-a regizat iar ceva, pentru ca aparatul represiv sa-si reintre in atributii. („Vidul de putere” inceput la revolutie trebuia eliminat.) Dupa alegeri Coposu s-a retras din piata, ca si Marian Munteanu si multi altii.
Opinia mea este ca cei care au ramas si au atacat sediul Militiei, etc. au fost agenti provocatori (sau o mina de idealisti, manipulati de agentii prov.). Ei faceau necesara interventia minerilor.
Atacul intelectualilor nu a fost un scop in sine ci doar o cale.
De aici si impasul dosarului lui Iliescu de la Parchet. Atita timp cit se acuza doar multumirile aduse de seful statului minerilor, nu poate fi incriminat de nimic. Pe linga viciile de procedura.
Daca se dovedeste ca Iliescu, Chitac, Magureanu au premeditat evenimentele (toate) din Piata Universitatii, atunci avem un dosar penal. Asta n-o poate face decit Petre Roman. Daca vrea. Altfel, totul este bla-bla-bla.
Iliescu era in masura sa ceara masuri anti manifestanti (care trecusera la atacul sediului Militiei, incendieri de autobuze,etc.) In plus atunci nu aveam legi care sa pedepseasca astfel de decizii. Daca acum avem, nu au caracter retroactiv. Prin urmare, dosarul este inutil si praf in vint. Cheia de bolta ramine Petre Roman.
(Ca avem o actiune organizata, cu provocatori, etc., rezulta din observatia tipilor ce s-au perindat la microfon, mai ales dupa alegeri, si din modul de interventie in Bucuresti: putini isi mai amintesc sau stiu ca pe linga minerii mult mediatizati, in Bucuresti au venit „pe sest” doua coloane cu autobuze din Calarasi si Galati-o coloana prin est, alta prin nord, in timp ce minerii veneau cu trenul ba oprit, ba repornit; astia si-au vazut de treaba linistiti, ca fiind mineri in obiective dinainte stabilite; nu mai vorbesc ca Taracila a ajuns ministru de interne si a putut sterge urmele).
Nu stim daca numai d-l Taracila, a fost vedeta in acest caz, dar am fi dorit o demisie respectabila, precum domnii, actual ex. ministrii: d-l Gavril Dejeu si d-l Virgil Petrescu!! Poate nu mai era necesara, alta mineriada[!?]