După mai puţin de o săptămână, documentul semnat de premierul şi candidatul electoral, Vladimir Filat, cu România, a devenit unul din cele mai compromise realizări ale actualei guvernări pe plan extern.
Lancea criticii a fost îndreptată spre premierul moldovean, dar nu ocoleşte Bucureştiul, care a consimţit pe faţă parafarea mult-aşteptatului tratat privind regimul de frontieră moldo-român. În premieră, anti-comunistul Mihai Ghimpu s-a raliat prin criticile sale faţă de prestaţia diplomatică a lui Filat, la poziţia dură exprimată de PCRM îndată după solemnităţile de la Bucureşti.
De ce Ghimpu a tirajat mesajele critice faţă de „aventurile de la Bucureşti” ale lui Filat după o săptămână de la producerea evenimentului? De ce până acum controversatul tratat este ferit de ochiul publicului? Este cu adevărat un document strict tehnic sau are totuşi nuanţe politice esenţiale? De ce România a acceptat formula “Filat-Baconschi”, ignorându-l pe Mihai Ghimpu? Se va răsfrânge scandalul privind „neconstituţionalitatea” acţiunii lui Filat asupra destinului unui tratat vital pentru statul român aflat în proces de pregătiri pentru spaţiul Schengen? Care vor fi costurile contr-argumentelor lui Ghimpu pentru echipa liberală şi pentru imaginea emergentă a premierului liberal-democrat?
Un document „convenţional” aprobat în mod „neconstituţional”
Explicaţiile aduse de preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, întocmai caracterizează cadrul legal-procedural al acţiunilor lui Filat. Pe lângă art. 86 al Constituţiei RM privind atribuţiile preşedintelui ţării în domeniul politicii externe, premierul a ocolit şi Legea privind tratatele, care conferă şefului statului responsabilitatea exclusivă pentru parafarea actelor inter-statale, dar nicidecum nu premierului, chiar şi în condiţiile interimatului controversat al lui Ghimpu. În contradicţie cu aceasta, Filat respinge orice acuzaţii de conduită „neconstituţională” din partea sa, îşi condiţionează acţiunile invocând „contextul european” şi plasându-se în spatele Preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Posibil, şeful executivului european nici nu este la curent cu dezbaterile politice din Moldova, unde circulă speculaţii cu utilizarea numelui său. Este însă cert faptul că actorii naţionali se folosesc de autoritatea factorilor europeni pentru a-şi masca gafele. Or, nici în comunicatele de presă ale Guvernului R. Moldova dedicate acestui eveniment, la fel cum nici în cele ale Ministerului de Externe al României, nu se menţionează nimic despre anunţul lui Barroso privind semnarea tratatului moldo-român, calificat de ambele părţi drept tehnic, ce nu implică direct ghidarea din partea Bruxelles-ului [1]. Totodată, Filat trebuie să ne convingă că tratatul este atât de tehnic şi nesemnificativ că a ocolit nejustificat examinările efectuate de obicei la asemenea gen de acte interstatale în cadrul Comisiei politică externă şi integrare europeană a legislativului moldovean.
Devierea de la normele constituţionale şi legale, precum şi încălcarea procedurii parlamentare, denotă gradul de repeziciunea şi superficialitate cu care a fost luată decizia în privinţa tratatului moldo-român. Faptul că semnatarul este Bucureştiul şi că acest tratat anihilează speculaţiile electorale ale comuniştilor despre imaginara „anexare” a R. Moldova la statul vecin, l-au motivat suplimentar pe Filat să-l ignore pe oponentul său şi fostul coleg de coaliţie guvernamentală, Mihai Ghimpu.
Cu elementele menţionate s-a suprapus şi încercarea României de a soluţiona o problemă stringentă până la alegeri, vitală pentru aderarea sa la spaţiul Schengen. Or, în ciuda rezultatelor pozitive ale sondajelor din Moldova, bilanţul real al scrutinului din 28 noiembrie poate fi favorabil formaţiunilor nu tocmai prietenoase faţă de statul român. Anticipând scenariul referendumului constituţional, conştientizând perfect rolul pe care continuă să îl prezintă comuniştii în societatea moldovenească, Bucureştiul a mers pe o variantă mai scurtă şi mai simplă, abordându-l direct pe cooperantul şi dinamicul Filat, în loc de controversatul şi „greoiul” Ghimpu. Chiar dacă, echipa lui Filat ar fi consultat bine legislaţia înţelegând că merg „pe muchie de cuţit”, competiţia pentru votul moldovenilor din România este mai importantă, decât reacţiile „plângăciosului” Ghimpu, care de această dată are adevărul de partea sa.
Raţionamentele Bucureştiului şi ezitarea lui Ghimpu
În critica sa, preşedintele interimar evită să-şi extindă critica asupra partenerilor români, la care ţine mult, chiar dacă aceştia au păşit peste el. Niciodată nu este de vină o singură parte, de aceea, ar trebui căutate răspunsuri şi la Bucureşti. În ziua semnării tratatului, Filat a trecut prin cancelaria „nepopularului” premier român, Emil Boc, după care a fost audiat şi de „pro-basarabeanul” preşedinte al României, Traian Băsescu. Se conturează întrebarea, de ce documentul dat nu a fost semnat la nivelul de prim-miniştri? Şi, de ce, Băsescu indirect a făcut transferul de imagine în direcţia lui Filat, lăsându-l în umbră pe „filoromânul” şi adeptul ascuns al „unionismului”, Mihai Ghimpu?
Se pare că răspunsul pluteşte la suprafaţă. Or, Boc este totalmente discreditat pe plan intern şi este un „rău necesar” al echipei lui Băsescu. Totodată, imaginea negativă a premierului român ar fi putut contamina şi atenua semnificaţia şi contribuţia lui Filat la acest proces în ochii moldovenilor de acasă. De asemenea, Băsescu nu a putut semna personal asemenea document, pentru că ar fi redat o importanţă mult prea mare unui „tratat” incomod şi neconform cu viziunile lui vizavi de R. Moldova. Posibil, acest aspect l-a convins pe energicul preşedinte român să devanseze „dosarul” privind acest tratat. În acest context, Teodor Baconschi a fost unica şi cea mai potrivită candidatură, acceptabilă şi pentru Filat, concentrat pe atragerea de partea PLDM a electoratului moldovean aflat peste Prut. Mai ales că, Baconschi este pregătit pentru a prelua conducerea în formaţiunea condusă la moment de Băsescu.
Poziţia factorilor europeni a fost insesizabilă pe acest subiect, pentru că într-adevăr substanţa documentului îl consacră drept tehnic, dar şi pentru că persistă o atitudine indulgentă şi un credit avansat de încredere faţă de Vlad Filat şi anturajul lui. Rămâne însă o enigmă faptul că aceşti consultanţi ai lui Filat îl lasă să folosească libera figura lui Barroso în calitate de justificare pentru abaterile de la lege.
În realitate, drumul oficialului european s-a intersectat mai degrabă întâmplător cu cel a lui Filat la Bucureşti, unde a avut o întâlnire „fulger” şi foarte „scurtă”, de altfel nesemnificativă pentru dialogul general al RM cu UE. Discuţiile Filat-Barroso au avut loc pe fundalul Summit-ului Dunării, unde a fost abordat un document de importanţă europeană – Strategia UE pentru Regiunea Dunării, ceea ce l-a obligat pe Preşedintele Comisiei Europene să participe la reuniune. Prin urmare, negocierile moldo-române şi parafarea tratatului privind regimul frontierei de stat [2] avea loc într-un context distinct de ordin bilateral, care nu-l vizează deloc pe Barroso în calitate de şef al executivului european.
Din aceste considerente, declaraţiile despre impactul negativ al ofensivei lui Ghimpu asupra imaginii R. Moldova pe plan extern, formulate de Filat, sunt exagerate şi incorecte, deoarece respectivul „scandal” va viza în primul rând România, care manifestă deocamdată indiferenţă decât dorinţă de a clarifica lucrurile. Or, nici partea română nu a făcut public documentul dat, la fel ca şi Chişinăul. Totodată, se va ştirbi din imaginea lui Filat, apreciat la Bruxelles pentru responsabilitatea sa şi transparenţa în procesul decizional. Parţial va fi afectată şi poziţia lui Ghimpu, care s-a discreditat anterior, când încerca să obţină cu orice preţ un referendum constituţional, care să modifice practic integral actuala Constituţie. Câştigătorii de pe urma acestor gafe şi ciocniri dintre foştii „aliaţi” sunt însă comuniştii, care vor folosi momentul pentru a evidenţia nesustenabilitatea coaliţiei liberal-democrate, justificându-şi invectivele împrăştiate zilnic alegătorilor în timpul agitaţiei electorale din teritoriu.
Ghimpu gelos pe Filat pentru România sau pentru sondaje?
Competiţia pentru factorul român nu poate fi nicidecum învins de pragmatismul politic în relaţiile dintre PL şi PLDM în cadrul unei Alianţe expirate. Cât timp Filat va juca pe „terenul românesc”, Ghimpu va avea reacţii dure şi explozii de furie, deoarece PL se poziţionează drept cel mai „pro-românesc” partid de pe spaţiul dintre Nistru şi Prut. Dorinţa de a monopoliza această nişă politico-electorală de către liberali este inacceptabilă pentru Filat, care caută să-şi consolideze rândurile din contul moldovenilor orientaţi spre Vest, mulţi dintre care sunt stabiliţi în statul român.
Totodată, miza pentru votul din străinătate şi repartiţia puterii după alegeri conduce la o radicalizare uşoară a discursurilor politicienilor „pro-români”. Vizitele multiple în România şi „cochetarea” PLDM cu studenţii basarabeni irită conducerea PL, care contează cel mai mult pe voturile din România, care sursă electorală pe plan extern.
În acest context, eclipsarea lui Ghimpu în parafarea tratatului „secret” a întrecut limitele, inclusiv cele legale. Totuşi, Preşedintele interimar nu vrea să meargă până în „pânzele albe”, demonstrând vinovăţia premierului, care în cel mai direct mod s-a detaşat de la legislaţia în vigoare. Schimbul de replici tăioase şi „depersonalizate” ar putea rămâne unica formă de confruntare pe marginea acestui subiect. Or, Ghimpu nu doreşte să incomodeze Bucureştiul şi pe bunul său prieten, Traian Băsescu, descurajându-şi astfel susţinătorii.
Pe de altă parte, Filat se foloseşte de slăbiciunile adversarului, făcând presiuni psihologice pe echipa liberală prin intermediul autorităţii europene, dar şi a „amiciţiei profunde” dintre Băsescu şi cea mai influentă şi „pro-română” formaţiune (considerată a fi PL) de pe scena politică moldovenească, care luptă în mod categoric cu „propaganda moldovenistă” de sorginte sovietică.
Nu în ultimul rând, liberalii se arată deranjaţi de faptul că, în teritoriu, tratatul moldo-român este prezentat drept obstacol definitiv pentru eventuala reunificare a spaţiului românesc, la care în primul rând, nu a renunţat şi nu s-a dezis niciodată preşedintele PL, Mihai Ghimpu. Or, atitudinea faţă de actul lui Filat reprezintă şi un semnal pentru electoratul „pro-unionist” care înainte de alegeri se află în faţa unei dileme electorale: PLDM sau PL?
Reacţia lui Ghimpu nu trebuie ruptă de la contextul intern, unde Filat avansează în topul preferinţelor moldovenilor, deşi liberalii au testat tot felul de instrumente pentru a-şi diminua handicapul de percepţie publică, în scopul echivalării poziţiei cu „vehiculul liberal-democrat”. Nu întâmplător, preşedintele interimar şi-a exteriorizat nemulţumirile anume după prezentarea celui mai credibil sondaj din ţară, Barometrul de Opinie Publică, care îl plasează pe Filat pe primul loc după credibilitatea publică cu 18,2%, în timp ce „inventivul” anti-comunist, Ghimpu, reuşeşte să se ridice până la 4,8%.
Cu toate cele menţionate mai sus, anume atenţia exagerată faţă factorul românesc, dar şi gelozia pentru popularitatea înaltă a lui Filat, l-au determinat în mod substanţial pe Mihai Ghimpu să-şi înăsprească tonul în ajunul alegerilor parlamentare anticipate.
Referinţe:
1. Guvernul RM: Prim-ministrul Vlad Filat a avut astăzi la Bucureşti o scurtă întrevedere cu Jose Manuel BARROSO, Preşedintele Comisiei Europene,
2. “Tratatul între România şi Republica Moldova privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră” reglementează modalitatea de realizare a marcării pe teren a frontierei, soluţionarea problemelor referitoare la construirea de obiective comune la frontieră, întreţinerea frontierei. Totodată, el prevede constituirea şi funcţionarea Comisiei mixte pentru verificarea traseului frontierei de stat şi întreţinerea semnelor de frontieră. Documentul se referă la modul de folosire a apelor de frontieră, căilor ferate, şoselelor, precum şi a altor instalaţii de comunicaţii care traversează frontiera de stat, desfăşurarea unor activităţi precum pescuitul, vânătoarea, silvicultura, exploatarea subsolului în apropierea frontierei modul de cercetare şi de soluţionare a încălcărilor regimului cum ar fi trecerea nepermisă a frontierei sau deteriorarea semnelor de frontieră etc. Semnarea Tratatului completează seria de evenimente bilaterale majore consemnate în ultimul an, între cele două state: încheierea unui număr de cincisprezece acorduri, inclusiv Acordul de mic trafic la frontieră, deschiderea Consulatelor Generale ale României de la Bălţi, Cahul şi a Consulatul General al Republicii Moldova de la Iaşi, deschiderea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău.”, România şi Republica Moldova au semnat Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră,
http://cenusadi.wordpress.com/2010/12/04/ghimpu-il-critica-pe-filat-scuza-romania-si-condamna-subtil-tratatul-moldo-roman-privind-regimul-de-frontiera/