In urma esecului actiunii de suspendare a presedintelui, Victor Ponta a scos (in sfarsit) un porumbel pe gura : problemele politice grave din societatea romaneasca si din PSD se datoreaza inginerilor care conduc atat economia, cat si majoritatea partidelor politice de la noi.
Din punct de vedere economic, comunismul a fost organizat ca o societate de comanda-si-control. Beneficiarii principali ai acestui sistem au fost,la noi, inginerii. Formati in facultati si institute fondate in perioada stalinismului, acestia au ajuns sa reprezinte nu numai elita economica a regimului comunist, dar de la 1989 incoace si pe cea politica.
Inginerul-sef al republicii aparute in urma cu 17 ani este, fireste, Ion Iliescu. Majoritatea liderilor politici sunt, la randul lor, ingineri. Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana sunt ingineri constructori, Ion Diaconescu de la PNTCD este de profesie inginer, ca de altfel si Gheorghe Ciuhandu, Petre Roman, si exemplele pot continua tot asa la nesfarsit.
Daca cineva ar avea curiozitatea, bunaoara, sa cerceteze calificarile functionarilor ambasadei romane din SUA, va observa ca cvasi-totalitatea acestora sunt ingineri de profesie, fiind instruiti in ale diplomatiei prin cursuri de scurta durata. Cu alte cuvinte, sub conducerea lui Sorin Ducaru (in prezent ambasador NATO la Bruxelles) , el insusi inginer in telecomunicatii, ambasada s-ar fi putut transforma oricand intr-o mini-fabrica, managementul tehnic si economic putand fi asigurat fara probleme de personalul ambasadei.
Pe de alta parte, lasand la o parte exemplul ambasadei romane din SUA, ales la intamplare datorita calitatii bune a informatiei care se gaseste despre aceasta institutie in pagina ei web, sa ne uitam un pic la insasi notiunea de inginer.
Din pacate, chiar si la acest nivel intelesul difera intre lumea noastra si cea occidentala. In Romania, majoritatea inginerilor au fost si inca sunt rupti de practicalitatea sau chiar manualitatea domeniilor in care sunt specializati, preferand mapa si gulerul alb surubelnitei si salopetei. Ei au fost invatati mai degraba sa utilizeze utilaje importate si s-au calificat sa-i instruiasca pe altii cum sa traga de manete si sa apese pe butoane, limitandu-se la raportari si competitii pentru fuctii de conducere (sa nu uitam ca Romania comunista nu facea specializari in management industrial de exemplu, unde de asemenea inginerii nu ar prea avea ce cauta fara o calificare suplimentara). In Occident, dar si in Estul indepartat, ca sa zicem asa, un inginer care nu stie sa regleze un motor (inginer = engineer = cel care se ocupa de motoare = engines) orice ar fi acel motor in domeniul lui, e complet falimentar. Inginerul roman exceleaza in creativitate, cunostinte teoretice, cultura generala, dar cu practica sta mai prost!
Revenind la situatia politica din tara, cred ca este evident pentru orice observator avizat ca de la 19 mai incoace, sistemul politic a intrat in cele din urma in blocaj. Sunt imperios necesare atat inlocuirea actualei constitutii, cat si refacerea din temelii a sistemului politic (introducerea votului uninominal, reducerea numarului de parlamentari, schimbari in legea electorala). Mai priceputi la inginerii financiare decat la ingineria propriu-zisa, multi dintre politicienii romani au contribuit cu lipsa lor de cunostinte politice si de imaginatie la dezastrul actual. Astfel, conteaza mai putin din ce partid fac parte dezorientatii nostri politicieni, cat faptul ca apartin unei fraternitati trans-partinice de ingineri de tip comunist, adica incompetenta, dar pusa pe inavutire rapida si , poate inconstient dar in mod cert motivat de „culoarul liber” lasat de alte categorii de intelectuali (profesori, sociologi, artisti, scriitori, etc.) nepregatiti sa se manifeste ca breasla profesionala cu aspiratii sociale si modele de implicare in bunastarea tarii, pe monopolizarea structurilor statului pentru grupul profesional din care fac parte.
„Epoca de aur” a republicii inginerilor a fost perioada 1992-1996, cand la conducerea guvernului Romaniei s-a aflat Nicolae Vacaroiu. In aceasta perioada, fabricile si uzinele falimentare ale Romaniei au trecut in proprietatea celor care le-au adus in stare de faliment. Bancile, care pentru specialistii formati la scoala comunismului, nu sunt altceva decat simple institutii pentru alocarea creditelor, au fost fortate sa acorde imprumuturi neprofitabile unor intreprinderi neprofitabile. Bugetul statului a devenit pusculita intreprinderilor care au continuat sa fie veritabile gauri negre ale economiei romanesti. Concurenta straina a fost inlaturata cu ajutorul batelor minerilor si a unei birocratii corupte si ostile. Aceasta este perioada in care rafinaria Petromidia,spre exemplu, in pofida imenselor pierderi provocate, a fost modernizata pana la un factor Nelson de 9,8 , adica una dintre cele mai avansate din Europa. Dupa aceea, ea a fost cedata dlui Patriciu.
Incepand cu 1989, aceiasi „specialisti” care nu au reusit sa produca un camion care sa franeze egal pe toate cele patru roti, un tractor care sa nu se strice frecvent in camp, sau sosele de trecere din Ardeal catre restul Romaniei care sa poata fi folosite tot timpul anului, au construit si republica actuala, pe cheltuiala si pe nervii nostri, ai tuturor. Nu trebuie sa mire pe nimeni, deci, ca aceasta este nefunctionala si a intrat acum in faliment. Probabil ca si subsemnatul, daca mi s-ar fi cerut sa devin sef de sectie sau proiectant al unei uzine, as fi fost incapabil sa ma achit de aceasta obligatie in mod competent. Spre deosebire de inginerii nostri, insa, eu as fi refuzat onoarea de a ma ocupa de ceva pentru care nu am o pregatire de specialitate.
Nota 1.
Articolul de mai sus se refera exclusiv la majoritatea inginerilor pregatiti in perioada stalinista de catre institutele politehnice din Romania sau din Uniunea Sovietica. Inginerii occidentali, a caror contributie esentiala la asigurarea suprematiei tehnologice occidentale este binecunoscuta, nu fac obiectul criticilor mele. Multumesc pe aceasta cale domnului Maier, pentru contributia dansului la editarea articolului.
Nota 2.
Cu rare exceptii, inginerii estici sunt adevarate antitalente atunci cand intra in politica. Acest fapt a fost recunoscut cu onestitate de fostul presedinte Yeltsin, care se confesa ca nu poate dormi noaptea din cauza ca nu stia ce masuri trebuia sa adopte in ziua urmatoare.
Dovezile acestei nepriceperi politice sunt abundente la noi. Astfel, in 1995 PNTCD a fost preluat de ing.Ion Diaconescu de la Corneliu Coposu, care reusise sa aduca partidul la o reprezentare electorala ce depasea 30 %. Astazi, sondajele de opinie coteaza PNTCD la maximum 2% din preferintele electoratului.
In 2004, cand ing. Calin Popescu Tariceanu a preluat PNL de la Theodor Stolojan (Valeriu Stoica), partidul atragea peste 20% din preferintele electoratului. Astazi acesta a scazut in sondaje la aproximativ 10%, iar trendul descendent continua.
Ing.Mircea Geoana a preluat in 2004 un PSD aflat in fruntea preferintelor electorale ale romanilor, reducand la jumatate numarul suporterilor acestuia (de la 34% la aproximativ 14% astazi).
Atunci cand conducerea sa a fost preluata de Traian Basescu de la ing.Petre Roman, PD avea maximum 7% din preferintele electoratului. Dupa referendum, acesta atrage 51% din voturile potentiale ale romanilor.
Nota 3.
Modul in care a fost importata din Vest si „adaptata” constitutia de la 1991 poate fi mai bine inteles daca facem o analogie cu mentalitatea inginerilor de tip sovietic, asa cum este ea reflectata in urmatorul pasaj din „Homo Sovieticus” al lui Alexandr Zinoviev :
„Abordarea creatoare
Spionii nostri din Occident furasera planurile unei masini-unelte destinata unui proces tehnologic deosebit de complex si sofisticat. In acelasi timp, ei pusesera mana si pe piesele componente. S-a format un colectiv de lucru special [ faceti, va rog, analogia cu adunarea constituanta din 1990, n.n.] care sa dea de capat modului de functionare […] Colectivului i s-a dat dispozitia sa-si indeplineasca sarcina prin utilizarea rationala a resurselor si sa dea dovada de spirit creator si inovator [ din nou, analogia ne duce cu gandul la conceptul de „democratie originala” avansat de Ion Iliescu…]
Asa ca inovatiile nu au lipsit. Inca de la prima ansamblare, cinci piese devenisera inutile [ vezi garantarea proprietatii private, sau posibilitatea demiterii premierului in caz de criza, n.n.] Masina lucra fara ele. A fost demontata si ansamblata din nou. De data asta au mai ramas pe dinafara zece piese. Masina continua sa lucreze. Bineinteles ca nu au lipsit exclamatiile batjocoritoare la adresa tehnicii occidentale [va reamintesc comentariile bascalioase ale lui Vasile Gionea la adresa principiului separatiei puterilor in stat, considerat de el o „contradictie in termeni”]. S-a raportat conducerii ca, drept rezultat al unui remarcabil efort creator, colectivul a simplificat in mod considerabil constructia excesiv de complicata a masinii. Din acel moment, masina a inceput sa execute cele mai primitive si grosolane operatiuni, iar dupa o luna, s-a stricat de tot si pentru totdeauna.”
Multumesc pentru precizari, Stefan. As vrea sa te ajut, cu numarul de ingineri la mia de romani, dar nu-l cunosc. Pot sa spun ca fiecare familie „respectabila” trebuia sa produca macar un inginer, in timpul comunismului. Imi amintesc ca mi-am adus tatal la disperare pentru ca am optat pentru istorie in locul profesiei de inginer in industria alimentara : acum as fi „mostenit” fabrica de produse lactate din Brasov, unde el a fost director 35 de ani.
* In legatura cu atmosfera prevalenta in Romania la data adoptarii constitutiei din 1991, am gasit un pasaj semnificativ al lui Mircea Dinescu in articolul „Constitutia si dintii de pe noptiera”, scris pe 10 decembrie 1991. Iata-l:
„Mandria patriotica, clefaita ca o guma de mestecat in geamul televizorului timp de o saptamana, ca ce-avem noi n-are nimeni, ca vai de capul yankeilor cu constitutia lor depasita, plina de imperfectiuni si cu foile rupte la drepturile omului, ca vai de tirtita francezilor, ca si ei par cam tuberculosi la constitutie, mandria fesenista, deci, bine dospita, insalivata si rumegata in Marea Adunare Nationala poreclita Parlament, e livrata in pragul iernii cetateanului de rind, sa-i tina de foame, de cald si de dor de Ceausescu.”
* In legatura cu amintita colaborare trans-partinica a inginerilor de la conducerea tarii, am gasit urmatoarea precizare in cartea ing. Radu Comanescu, „Istoria Franc-Masoneriei” din 1992:
” Lumea Franc-Masoneriei cunoaste recent si un alt tip de grupare masonica, pentru fratii care au in comun acelasi domeniu de activitate […]. Este vorba de `fraternitati` care reunesc masoni de toate obedientele, in afara lojilor respective si in locuri care nu sunt numai cele obisnuite de lucru si de ritual.”
Aparitia unor institutii de invatamant superior tehnic (si nu numai tehnic, sa nu fim subiectivi !) intr-o anumita perioada tine in principal de mersul inainte al lumii. Ani si ani de zile ni s-a bagat in cap ca trebuie sa multumim Partidului triumfator pentru minunatele conditii de munca, de viata, de invatatura, de ce-o fi. Au trecut aproape 2 decenii de cand PCR nu mai e partid unic si tot la fel gandim? Inginerii nu au fost beneficiarii sistemului economic comunist. Alaturi de alte categorii profesionale, au fost salahori in fabrici si uzine, pe campuri si pe santiere.
Sa nu confundam diploma pusa pe fruntea unui politruc doar ca sa i se justifice functia de conducere, cu diploma castigata cinstit, chiar daca arata la fel! Va rog frumos!
V-as da dreptate, domnule Pantazi, daca Ion Iliescu ar fi fost un inginer adevarat, care la un moment dat a intrat in politica. Dati-mi voie sa cred ca lucrurile stau exact pe dos. Ion Iliescu a inceput cu politica si cand a trebuit sa i se dea un act la mana ca sa poata conduce o activitate in numele Partidului, a fost facut inginer! In functie de interese, altii au fost facuti profesori, altii procurori, altii economisti, altii actori, altii muzicieni, altii diplomati…
In articol acrie asa:
In Romania, majoritatea inginerilor au fost si inca sunt rupti de practicalitatea sau chiar manualitatea domeniilor in care sunt specializati, preferand mapa si gulerul alb surubelnitei si salopetei. Ei au fost invatati mai degraba sa utilizeze utilaje importate si s-au calificat sa-i instruiasca pe altii cum sa traga de manete si sa apese pe butoane, limitandu-se la raportari si competitii pentru fuctii de conducere…
Sunt afirmatii grave si rupte de realitate, cat timp ne legam de majoritatea celor cu o anumita profesie. Nu cred ca a facut cineva sondaje de opinie printre ingineri, ca sa stim ce prefera legat de mapa si salopeta, dar inginerul, ca orice angajat, face ce are de facut cu mijloacele puse la dispozitie de angajator. Unii ingineri lucreaza in fabrici si uzine care sunt de foarte multe feluri, altii in proiectare, altii in exploatare si intretinere, etc. Nu toate ramurile industriale sunt la fel si nu toate locurile de munca sunt identice. Cine trebuie sa lucreze la calculator, o face. Cine trebuie sa puna mana pe surubelnita, o face. Cine trebuie sa lucreze cu un utilaj, importat sau nu, o face. Cine trebuie sa-i instruiasca pe altii, o face. In orice caz, competenta profesionala nu e direct proportionala cu murdarirea gulerului.
Romania e mare si banuiesc ca indivizii obsedati de functii de conducere se incadreaza intr-un spectru profesional larg: unii or fi ingineri, altii profesori, altii economisti, altii medici, altii artisti…
Domnule Pantazi, sunt multe feluri de ingineri si acel motor al fiecarui inginer variaza foarte mult de la caz la caz. Probabil cunoasteti cativa ingineri rupti de meseria lor si asta va face sa trageti concluzii gresite in legatura cu toti ceilalti. Probabil ati selectat din tot ce inseamna om politic in Romania doar pe cativa cu pregatire tehnica. Poate n-ar fi rau sa faceti cunostinta cu mai multi ingineri. Poate n-ar strica sa verificati ce studii au si alti oameni politici.
Cat despre fraternitatea trans-partinica de ingineri de tip comunist care profita de culoarul lasat liber de profesori, sociologi, artisti, scriitori, etc, pot sa intreb ceva? Cati membri ai Parlamentului sunt ingineri? Dar economisti? Dar avocati? Dar altceva?
Si pentru ca era vorba de Epoca de Aur, din 1992-1996, a Republicii Inginerilor, pe cine ati nominalizat chiar Dvs in paragraful respectiv? Pe Nicolae Vacaroiu, ca sef al guvernului, si pe Dinu Patriciu, ca profitor. Faptul ca unul este economist, iar celalalt arhitect, conteaza, desigur, mai putin.
Tema superficial abordata, caci politicienii romani sunt (cu infime exceptzii) inshi ratatzi in meseriile lor. Adicatelea, nu vorbim *doar* de ingineri. Ezemplele-s la indemana, nu va mai plictisesc.
Clasificarea pe meserii a oportunistilor care escaladeaza politica romaneasca nu ajuta prea mult.
Si nici generalizarea definitiilor si descrierilor branselor profesionale si ale membrilor lor din perioada comunismului lui Dej si Ceausescu.
Este insa adevarat ca multi cocotati in politica de la Bucuresti nu pot fi atribuiti nici unei profesii din cauza timpilor irelvant de scurti petrecuti in munca reala.
Iar exemplul cu Basescu este bun. La vremea profesiei, el a stiut sa faca ceva bine – sa conduca o nava mare – si cei care il cunosc spun (in massmedia) ca era harnic. Basescu nu reprezinta o forma profesionala fara fond, probabil ca de aceea are si atat succes in Romania depopulata de lucratori profesionisti.
Draga domnule Aurel Popescu,
Pasajul la care faceti referire in comentariul dumneavoastra apartine domnului Maier, care este de profesie inginer, dar vestic. Eu sunt cu tot restul, inclusiv cu teza coalitiei transpartinice la care faceti referire si care este dovedita ca valida prin exemplele puse la dispozitie in text.
Doresc sa va atrag respectuos atentia ca nu ma refer in articol la componenta parlamentului \\\”pe meserii\\\”, asta ar fi ceva mussolinian, nu-i asa? Eu ma refer la \\\”conducerile majoritatii partidelor de la noi\\\”. Aici, cu exceptia PD sau PLD, trebuie sa recunoasteti ca liderii sunt de profesie ingineri !
In mod traditional, parlamentele si partidele moderne au fost – si in buna masura sunt – conduse de membrii ai profesiei juridice (vezi Max Weber, Politica, O profesie si o vocatie), sociologi, economisti, (exemplul lui A.Papandreu este unul clasic). istorici, etc.
La romani, in perioadele de criza sau mari momente nationale (fondare, razboi, obtinerea independentei etc) au condus istoricii: Kogalniceanu, Titu Maiorescu, D.A.Sturza, N.Iorga. In rest, au fost la moda, ca peste tot, avocatii (I.Maniu) si unii ingineri (Bratianu, IG Duca) sau economisti (V.Madgearu).
Inca o data, articolul se refera la cel care a condus revolutia romana, pentru care a fost elaborata constitutia de la 1991 si s-a construit actuala republica, adica ing. Ion Iliescu, si la sefii de partide cu care a colaborat si mai colaboreaza. Inteleg ca va este jena sa-l socotiti printre ingineri pe Iliescu: sunt sigur ca medicii germani, printre cei mai competenti din lume, se simt agravati de faptul ca doctorul Mengele a fost unul de-al lor. La fel, cred ca multi filosofi germani de la Hegel incoace, nu sunt prea fericiti cu gindul ca Marx si-a obtinut doctoratul in filosofie de la o universitate germana. Dar aceasta este situatia…
In urmatorii douazeci-treizeci de ani, sansa profesiei pe care o aveti si dumneavoastra este trimiterea masiva de studenti romani in SUA, Germania, Franta si alte tari care pregatesc ingineri de elita. Numai procedind astfel – adevar verificat de coreenii din sud sau de taiwanezi, spre exemplu – vom putea progresa industrial si economic la niveluri comparabile cu cele occidentale.
Nu stiu cum e la voi dupa ’89 dar la noi e, dupa cum ma stiu! Ca inginera am tras tare sa invat ceva din limba ebraica, cel putin sa ma descurc in domeniu! Ca am muncit 17 ani ca inginer constructor in Romania si nu m-am ales cu nimic, asta e clar! Inginerul mai invatza sa se puna la punct. Mai invatza calculatoare si programele care sunt cerute la zi! Mai invatza sa citeasca o plansa, sa faca un deviz, sa faca o antemasuratoare! Mai invatza sa se certe pe la sedinte si sa anuleze ce altii cer de pe teren, cica e necesar! Mai invatza standartele in vigoare si mai deschide o carte tehnica -din cand in cand- Legat de functiile tehnocratiilor din conduceri, asta e treaba alora care dau cursuri de perfectionare celor care nu merita, dar is \\\”multilaterali dezvoltati\\\”! Peste tot e la fel! Dar, ca s-o luam pe scurtatura: daca muncesti ai, insa reformele bat pe la usi si institutile in care prosperi dispar, atunci ce faci?!
bianca m
poeta inginer din Haifa!
Confirm cele spuse de Florian. Mi-am permis sa propun cateva sugestii la materialul sau, iar el a fost de acord.
In pasajul cu pricina, referirea este la majoritatea inginerilor, nu la toti. Experienta mea personala asta imi spune. Cititorului avizat, acelasi lucru ar trebui sa i-l spuna numarul produselor de calitate, competitive, avand componente ce tin de inginerie, produse in Romania. Serios, ma poate ajuta cineva cu exemple? Ori sa-mi arate unde gresesc?
Stie cineva cati ingineri produce Romania in fiecare an? Ar fi interesant de vazut cati ingineri pe cap de locuitor (mai) exista in tara.
Draga Bianca,
Ai avut noroc ca ai ajuns in Israel ! Prietenul meu de draga amintire, dr Voicu Marsu, a ajuns medic sef in Germania. La sosire acolo, a constatat ca nu a fost invatat in tara nici macar cum sa introduca un cateter in aorta pentru o investigatie radiologica. Ajunsese in Romania alcoolist si furnizor de concedii medicale…
Nemtii de la Evangelische Krankenhaus (Hamm) l-au luat cu incetisorul si au scos, in decurs de cativa ani, un medic de nadejde din el, onorat de pacienti si de comunitatea locala ca un adevarat profesionist.
Sunt convins ca domnul Maier are dreptate si ca situatia nu este cu mult diferita in domeniul ingineriei romanesti.
In legatura cu soselele de trecere a muntilor Carpati,impracticabile pe vreme rea, exista o exceptie : DN1, care strabate Valea Prahovei si este practicabila tot timpul anului. Din nefericire, ea nu a fost construita de ingineri romani, ci francezi !
Sunt citeva precizari de facut.
Inginerii au fost doar oameni de executie. Ei nu au privit interesele generale ale Romaniei ci doar au executat ordine. Din afara Romaniei.
La inceputul anilor ’90, am avut in organele legislative o gramada de avocati.S e pare ca inca mai avem. Ati vazut cu ce rezultate.
Cei pregatiti pentru politica si analiza politica, sunt tinuti departe de prim planul vietii politice si de mass-media. Ideile lor sunt plagiate oficial de inginerii in functii.
Din pacate, cam toti specialistii romani stau prost la capitolul practica. Ei sunt pusi in functii adm. Cu cit sunt functiile mai inalte, cu atit sunt mai slab pregatiti. Totul este mascat cu doctorate cumparate si subalterni capabili, exploatati informativ (negrisori). Daca refuza sa se lase exploatati, sunt scosi din sistem. Inutil sa precizam ca sistemul cuprinde nu doar exploatare prof. ci si salarizare mica, distrugerea oricarei incercari de emancipare economica si nu in ultimul rind, manipularea membrilor familiei. Este un sistem intreg de sclavaj modern, pentru ca intelectualul sa nu poata sa ceara plata fireasca a muncii lui. Si mai ales, recunoasterea publica a eforturilor depuse de el, a inteligentei lui, etc.
In ceea ce-l priveste pe Geoana, situatia lui este speciala.
In PSD, au existat si exista 2 forte distincte (Iliescu, Nastase) si o a treia incercare: Grupul de la Cluj. Geoana a venit datorita neintelegerilor dintre cele doua forte (cu scoaterea lui Iliescu de la conducere). In mod ciudat, problemele lui Nastase au inceput cind Iliescu a fost debarcat de la conducere.
Geoana nu are propria grupare, nu are oameni. El joaca intre gruparile existente, incercind sa pastreze echilibru. Nu a reusit reformarea PSD, a fost impins in absurd cu Referendum-ul (daca pierde, pleaca, daca ar fi cistigat, veneau sacalii din PSD care plecasera in ’04 si dupa). In mod normal, Geoana nu trebuia sa se amestece in partidul asta. Daca ramine, nu are decit o sansa: reformarea adevarata a partidului (nu retragerea pt.o perioada a liderilor compromisi -doar a unora-). Si nu ar strica sa fixeze o linie politica rezonabila, pe care sa o poata respecta: social-democrati sau neoliberali? Ce sunt si ce vor sa fie? Deocamdata au o doctrina social-democrata cu oarece comunisme, dar toti liderii (locali si centrali) sunt mari oameni de afaceri. La fel conducerile partidului, pornind de la „organizatii de baza” .Acest dualism ideologico-organizatoric, combinat cu rezistenta la eliminarea coruptilor, duce partidul de ripa. In afara de hotii care stiu „ce butoane trebuie apasate”, nimeni nu mai crede in PSD.
Ei, hai si un banc, sa incepem saptamina cu bine (desi e vechi, s-ar putea ca tinerii sa nu-l cunoasca):
Cind a venit Nixon in Romania, Ceausescu a discutat despre diferite importuri strategice. Din una in alta, au ajuns si la arme si bombe nucleare. La dorinta ultimului de a cumpara citeva bucati („Ia, acolo,o tira pe fund”), Nixon ii raspunde:
– Bine, va pot da, dar stiti citi ingineri si specialisti au lucrat la realizarea ei? 10.000. Tu cu ce poti plati chestia asta?
-Trei ingineri romani!
-?!!!
-Trei ingineri romani distrug mai mult decit o bomba atomica!!!
E bine sa fim optimisti. Asa ca, putem spune ca lucrurile s-au imbunatatit. Inginerii mentionati in articol, cu toate defectele, sint mai bine pregatiti decit predecesorii lor.
Domnule X,
Va dau, bineinteles, dreptate. Aspectele legate de exploatarea intelectualilor care isi merita numele este tot de inspiratie sovietica, Iliescu nefacand altceva decat sa reactualizeze vechile metode de marginalizare.
Iata cum descrie Zinoviev in capitolul „Elita intelectuala” aceasta situatie:
„Intelectualitatea […] nu e omogena, pentru ca a devenit un fenomen de masa […]. In cadrul intelectualitatii exista un cerc restrans care constituie cu adevarat creierul si geniul societatii, elita noastra intelectuala. Daca scormonesti prin rotitele societatii noastre vei descoperi produsele activitatii elitei intelectuale. Masa intelectualitatii ascunde acest fapt pentru ca ea exploateaza propria elita mai mult ca oricine si traieste ca un parazit pe socoteala ei. Majoritatea intelectualilor isi insuseste acele produse de elita si falsifica situatia generala a culturii in societate. Are aliati autoritatile, care si ele pazesc strasnic acest secret, deoarece in calitate de autoritati uzurpa functiile intelectului. Detinatorii puterii trebuie sa apara nu numai puternici, dar si intelepti. Ce s-ar intampla in armata daca toata lumea ar afla ca planul viitorului conflict a fost alcatuit de un grup de ofiteri tineri, condusi de un capitan care nu stie bine nici sa dea comanda „inainte mars”?” (Zinoviev, Homo Sovieticus)
O societate deschisa, democratica si normala nu foloseste copios ideile si solutiile unui intelectual ca subsemnatul (sau altii asemenea) fara a le acorda recunoastere, a-i publica si rasplati pe masura. Blestemata mostenire sovietica este inca cu noi si in domeniul culturii si depinde de toti efortul de a renunta la aceasta…
In anii ’80, am fost dat afara din partid tocmai pentru a nu-mi obtine doctoratul (fara dosar nu erai admis la examen), pentru a putea fi folosit la modul sovietic, ca sclav intelectual.Fosta mea sotie din anii ’70 s-a maritat pentru a fi admisa la Stefan Gheorghiu, asteptandu-se sa-i scriu eu lucrarile necesare (am refuzat si am divortat).
In 2003, un istoric director de muzeu, stiind de blocajul la care sunt (inca) supus, a avut nerusinarea sa-mi propuna sa-i scriu lui teza de doctorat, deoarece devenise alcoolic si nu putea sa-si scrie teza. Am refuzat, cu toate ca suma oferita era frumusica si aveam mare nevoie de bani. Acum va intreb pe dvs, care este proportia intelectualilor care si-au obtinut doctoratul in felul asta? Eu cred ca sunt majoritari la noi, dar bine ar fi sa ma insel.