Cu greu rezist tentatiei de a nu scrie din cand in cand cate un text ca acesta, in care incerc sa explic si sa-mi reamintesc iar si iar intentiile care stau la baza sitului « Romania, libera in viitor » si a saptamanalului electronic ACUM.
Daca mai exista vreun dubiu, recunosc, raspunzand la intrebarea « Si totusi ce vrea aceasta pagina web? » ca DA, pagina doreste sa se produca o schimbare in Romania. In egala masura insa doreste sa se produca o schimbare si in China, si in India, in Brazilia, in America, in Rusia si pretutindeni unde se poate numi un loc, o natiune, o cultura, un grup de oameni.
Avem o « problema » insa. Asemenea altor miriade de grupuri, nu urmarim ca aceste schimbari sa se produca prin militantism si propaganda, prin revolutie si negare, prin provocare si violenta, prin fundamentalism religios sau teritorialism de orice natura. Pur si simplu incercam sa comunicam, aducand ceea ce este mai bun in fiecare dintre noi si asezand aceste concepte (despre unele ne place chiar sa credem ca sunt originale dar foarte probabil nu sunt) ca pe niste fructe pe o taraba. De pe taraba (pagina web) se poate servi oricine, in principiu fara alta obligatii. Mai mult decat atat, fiecare dintre cei care se serveste poate pune si ceva in locul din care a luat, respectand regulile jocului.
Asteptam, cu o detasare care speram ca nu are nimic ostentativ, ca in jurul principiilor pe care se construiesc acest site si relatiile umane asociate, sa se stranga destui oameni incat numarul si calitatea lor sa faca o diferenta. Nu stim daca asta se va intampla vreodata. Nu se va intampla? Nu se va supara nimeni, cel putin am incercat – cam acesta este spiritul. Se va intampla? Poate ne vom bucura unii dintre noi, dar nu va fi meritul nimanui. Va fi ca si cand istoria, societatea, clima, economia si alte macro-conditii vor fi facut posibil acest fenomen.
Natura omeneasca este insa in cautare de absolut, iar atunci cand nu-l gaseste in cautarile ce au loc la nivelul fiecarui individ, are nevoie de meta-motive. Prin meta-motive inteleg tendinte cum ar fi nationalismul, cam de pe acolo de pe unde incepe sa capete nuante de xenofobie, discursul politic revolutionar descriind un viitor despre care ne place sa vorbim dar n-avem nici cea mai vaga idee cum se ajunge la el, fundamentalismul religios, minunile, uneori chiar deviantele psiho-sociale si multe, multe alte forme prin care de regula un grup limitat de « martori » (adesea o singura persoana) cauta sa proiecteze nevoia lor de putere asupra unor alte grupuri sau persoane individuale, constituite in mase de manevra. Totul intr-o ecuatie foarte simpla de fapt, prin care cei din prima categorie doresc, in mod constient sau nu, ca nevoile de diferite naturi sa le fie servite de cei din a doua categorie la un cost sub cel al pietei sau, preferabil, gratuit.
Amprenta meta-motivelor, cel mai adesea garnisita cu un bagaj de cunostinte semidocte, nu are nevoie neaparat de multi actori ca sa-i joace rolul. Este suficient sa atribuim o simbolistica unei stari extreme prin care am trecut candva ca indivizi, pentru a ne imagina cu usurinta ca suntem detinatorii unui adevar absolut pe care nu doar trebuie sa-l marturisim, in incercarea de a comunica, dar trebuie sa-i determinam si pe ceilalti sa creada in el si sa actioneze in consecinta – ecuatia ramane aceeasi.
Exact acest lucru (a determina, a se folosi) nu-si propune sa faca RLIV-ACUM desi, cum spuneam la inceputul acestor cateva randuri mi-ar place sa vad o multime de lucruri schimbandu-se in civilizatia umana. Veti spune ca viziunea aceasta despre o comunicare independenta si neaservita ca fiind in masura sa genereze schimbari durabile, salvare, implinirea unei misiuni omenesti, realizarea unei vieti, nu este decat un alt meta-motiv, alaturi de cele deja mentionate.
Sper sa nu dezamagesc prea multi cititori, dar nu as putea sa contrazic aceasta afirmatie!
Intr-adevar nationalismul poate imbraca forme hade, insa, ca si in alte cazuri, exista nationalism si nationalism.
Daca lasam la o parte nationalismul izvorat din dorinta de a dovedi ca tu esti cel mai destept, cu orice pret, pe de alta parte exista si nationalism generat ca forma de aparare legitima, in fata unor atacuri exterioare, incorecte. A se vedea exemplul actual al Poloniei, care au ales la putere niste nationalisti si traditionalisti. Ah, pardon, polonezii astia sunt niste nebuni.
In fata oricarui atac, oamenii se regrupeaza, cautand intariri. Se regrupeaza in grupul familiei, sau intr-un grup de prieteni care sa faca fata unei primejdii comune, sau intr-un grup national, etc, etc. Spre exemplu, chemarea la oaste face parte dintr-o astfel de regrupare, cu scopul de a apara un bun comun, tara.
Actualmente, Romania sufera (a suferit deja, in buna proportie, acum doar suntem in faza de definitivat) un atac letal la adresa sigurantei sale nationale, economice, militare, etc. Aparenta bunastare care se observa in prezent este doar o spoiala, inainte de parafarea definitivatului. Caci nu veti gasi niciodata un ginerica sa se poarte rau cu mireasa inainte de spunerea „Da-ului” la starea civila. Dupa, insa, comportamentele se mai schimba, mai intervine cateodata bataia de joc, chiar si loviturile.
E la mintea cocosului ca o tara fara fabrici care sa fie in proprietatea propriilor cetateni nu mai are nici o posibilitate de independenta economica. Pe orice nava, daca pierzi comanda motoarelor si a carmei, pai atunci devii doar un simplu spectator, mai precis un salahor care doar baga carbune in cazan, la comanda altora.
Am tot vorbit de pierderi, si, ca sa nu avem pierderi, s-au inchis majoritatea intreprinderile. Ca inchideau 40% din intreprinderile cu cele mai mari pierderi, asta da, era adaptare la schimbarea sistemului de stat, dar sa inchizi 95% din intreprinderi… Pai acum e eficienta totala, dar pe productii infime. Mare calcul economic. Daca am ajuns sa importam cartofi de 15 milioane de euro pe an… mai ramane sa importam aer curat, ca si-asa in lipsa unui ecologism autentic poluarea este ridicata. Ei, aer curat nu pentru tot poporul, ci doar pentru activistii partidului capitalist-globalist, ei sunt emanatia populara care s-a adaptat perfect la noile reguli, ei sa respire aer curat.
Ultimele fabrici isi dau duhul, din lipsa de manageri romani corecti, cu o componenta curat nationalista. Aceste intreprinderi sunt pur si simplu injunghiate pe la spate, prin metodele cu care ne-am obisnuit deja: manageriat intentionat dezastruos, faliment, apoi vanzare pe nimic, spre profitul unor mafioti romani sau a unor straini bucurosi sa cumpere aproape gratis, comparativ cu forta francilor lor elvetieni.
In unele locuri, in locul fabricilor se construiesc cartiere noi-noute, in care vor sta romanii care au parale. De unde au parale? Pai s-au pus in slujba cui trebuie, uitand de toate cele din jur. Insa intr-o buna zi acest comportament ultra-individualist se va rasfrange si asupra lor, ca un efect de bumerang. Blestemele celor loviti ii vor atinge. Plus ca sluga pe bani, cand nu mai e de utilitate, se arunca la gunoi, ca un pahar de unica folosinta.
Problema este ca aceasta stare de fapt nu va dainui, iobagia romanilor multi fiind aproape. Cand se va strange cureaua prea tare, cand pana si orbii o sa vada evidenta (in caz ca nu se va recurge iar la amnezie colectiva), e la mintea cocosului ca nationalistii romani vor creste in sondaje, si vor veni chiar la putere. Actualmente, pe segmentul nationalist romanesc, se situeaza in special Vadim Tudor si Gigi Becali, personaje cu evidente hibe. Vrand-nevrand, alegerea se va face intre acestia doi, ca ei sunt plantele udate din belsug si crescute de papusarii din culise.
Ca observator, pe mine ma amuza aceasta situatie. Daca as fi sociolog chiar as face un sondaj in randul intreprinderilor din Romania cu capital strain. In acest sondaj, le-as pune urmatoarea intrebare: „Draga domnule manager, dumneavoastra aveti capital strain, in consecinta nu cred ca veti avea parte numai de vant din pupa daca vine la putere Gigi Becali sau Vadim Tudor? Sincer, pe cine preferati dintre cei doi? Sau le veti mai arunca doua bomboane si trei acadele la niscaiva romani, cum voia sa faca Ceausescu la mitingul din decembrie, sa zica uite ce bine e, si sa nu-i voteze pe cei in cauza?”
Intr-o buna zi, un francez de origine din Benin mi-a zis: „Daca ma intorc in Benin cu banii care i-am strans in Franta, si candidez ca primar al unui orasel din Benin, pai daca dau 5 euro de persoana, sigur ma aleg primar.” Frumoasa democratie, ar trebui intrebat Bush, care are raspunsuri CNN-istice la toate intrebarile hurezene, ce plan are fata cu aceste situatii generate de dezechilibrele capitalului global.
Bun venit Romania in clubul tarilor african-sud-americane!
Domnule Ştefan N. Maier,
Dacă dorinţa dv., nobilă şi arzătoare, care transpare din acest articol, ca şi din multe altele, dealtfel, după mai bine de doi ani de activitate a saitului, nu a dat roadele aşteptate sau poate de niciun fel până acum, nu gândiţi că ar putea exista o hibă? Cel puţin o hibă majoră în administrarea saitului? Am să încerc să vă irit puţin intelectul; poate găsiţi singur hiba. Mi-a plăcut foarte mult un articol al dv., nu singurul, pe care l-am copiat şi postat pe un forum:
Prostul contemporan,
de Stefan N. MAIER editorul saitului http://WWW.romanialibera.com la care finalul articolului suna astfel:
Acum meditaţi câteva minute şi gândiţi-vă câţi astfel de proşti aveţi in jurul dv. Dacă în mediul în care vă aflaţi curent sunt prea multe exemplare de acest gen, e timpul să faceţi o schimbare. Căci spre deosebire de bătrâna, buna, clasica prostie, prostia contemporană este molipsitoare!
Postare făcută, cu deosebită plăcere, de Traian Ioan Postarea nr. 45903
La scurt timp de la această postare făcută pe acel sait au apărut nişte discuţii la care eu am intervenit postând următoarele:
Filosofia este apanajul oamenilor care vor să apară în faţa celorlalţi, în faţa societăţii, mai deştepţi decât sunt. Pentru a-şi atinge scopul citesc mult, n-are importanţă ce, dar citesc şi memorează, memorează tot ce se poate memora. Nu se ştie când ne prinde bine! Gândesc ei, filosofii, sau ele, filosoafele.
Filosofii împletesc cuvinte precum femeile ciorapi şi pluovere în timp de iarnă, la ţară.
Dacă împletiturile de lână erau sau încă mai sunt bune la ceva, ţinând cald pe vreme rece, împletiturile de vorbe nu sunt bune la nimic; ah, am uitat sunt bune la îmbrobodit. La îmbrobodit prostimea ca să cadă în extaz.
Traian Ioan
12 iunie 2006 Postarea nr. 46286
La care şeful saitului, care merită respect pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce doreşte să fie, îmi răspunde:
Stau eu şi mă gîndesc: oare Hegel, Kant, Spinoza, Noica, Bergson etc. să fi fost doar nişte tipi care voiau să apară mai deştepţi decît erau? Şi ne-au păcălit ca pe nişte ţînci?! Hm. Enrique, 21.2600.60
La care un forumist îmi „sare în ajutor” spunând: Dl Traian nu s-a referit la marii filosofi, ci la cei ai forumului
Am lăsat acest „ajutor” fără a mă angaja într-o dispută pe care nu aş fi putut să o duc la victorie. Domnul profesor sesizase perfect că eu mă referisem la toţi filosofii lumii, nu numai ai saitului, cei contemporani.
Şi deabia acum mă gândesc: Chiar nu a apărut niciun prost inteligent cu propuneri care să deranjeze proştii contemporani, apropo de articolul dv?
Traian Ioan
« Si totusi ce vrea aceasta pagina web? » DA, pagina doreste sa se produca o schimbare in Romania”
O schimbare presupune forta. Fiindca, o schimbare in Romania, nu este o schimbare de yala. Oamenii puternici au memorat fel de fel de cuvinte, metode si feluri de aparare si se opun oricarei schimbari fiindca au interese.
Caragiale spunea ceva de genul: sa se schimbe dar sa nu se modifice nimic
Idealul propus nu este un ideal realist. Miza este chiar banala:” . Nu stim daca asta se va intampla vreodata. Nu se va intampla? Nu se va supara nimeni, cel putin am incercat”
Deci este o joaca. Un mod de a activa si a te simti bine.. Fiindca citesc ultimul articol cu Buzaul, de fapt o reproducere din ziarele locale. Altele de la radio. Deci problemele aduse in discutie nu sunt originale. Se face o comunicare la comunicarea deja existenta. O… ecuatie! In care, ma gandesc deseori daca nu este o diversiune pusa la cale de cine stie cine, fiindca in loc sa ne luminam, sa gasim solutii pentru scurtarea suferintei de tranzitie, mai tare ne infundam in bezna contemporana.
“un viitor despre care ne place sa vorbim dar n-avem nici cea mai vaga idee cum se ajunge la el, fundamentalismul religios, minunile, uneori chiar deviantele psiho-sociale si multe, multe alte forme prin care de regula un grup limitat de «martori» (adesea o singura persoana) cauta sa proiecteze nevoia lor de putere asupra unor alte grupuri sau persoane individuale, constituite in mase de manevra. Totul intr-o ecuatie foarte simpla de fapt, prin care cei din prima categorie doresc, in mod constient sau nu, ca nevoile de diferite naturi sa le fie servite de cei din a doua categorie la un cost sub cel al pietei sau, preferabil, gratuit.”
Chiar acesta sa fie adevarul?
Eu, unul dintre prostii contemporani, nu sunt masa de manevra.
Si nici cei care-i vor vota pe Becali nu sunt. Ei gandesc asa: un om a facut ce n-a reusit un guvern, o tara intreaga. Unde sunt intelectualii tarii, bogatii ei? Se intreaba oamenii. Si vor vota “Becali” cam… 80%.
Noi vom continua sa-l injuram pe-aici si pe oriunde, vom da roata drobului cu sare si vom propune solutii (daca) pe care nu le va auzi nimeni, dar’mite sa le ia in seama. Vom scrie si mai porniti desre cat de prosti sunt… contemporanii nostri.
Ni se va parea, asa cum mi se pare mie acum, ca le stim pe toate. Diferenta e ca eu, maine, imi dau seama ca de fapt nu stiu nimic, ca nimeni nu stie, “nici Dumnezeu chiar” (Blaga)
Raspund si D-lui Traian Ioan si D-lui Nicolae Tudor, prin acest ecou la ecourile domniilor-lor.
Pentru schimbare nu este nevoie de forta, nici de provocare sau de iritare. Pentru schimbare este nevoie de puterea exemplului. Succesul este cel mai bun orator. Veniti dv. cu propuneri cat de mici care sa faca o diferenta si, daca nu le gasesc hibe majore, sunt de partea dv. si actionam impreuna pentru realizarea lor.
Ideea mea fixa este sa cream locuri de munca in Romania. Incepand cu unul. Vreo sugestie in aceasta directie?
Mă voi referi numai la paragraful următor din articolul dv.:
„Amprenta meta-motivelor, cel mai adesea garnisita cu un bagaj de cunostinte semidocte, nu are nevoie neaparat de multi actori ca sa-i joace rolul. Este suficient sa atribuim o simbolistica unei stari extreme prin care am trecut candva ca indivizi, pentru a ne imagina cu usurinta ca suntem detinatorii unui adevar absolut pe care nu doar trebuie sa-l marturisim, in incercarea de a comunica, dar trebuie sa-i determinam si pe ceilalti sa creada in el si sa actioneze in consecinta – ecuatia ramane aceeasi.”
Spuneţi că nu este neapărată nevoie de mulţi actori ca să joace rolul. Aţi avea dreptate dacă saitul dv., acesta, ar fi ca o scenă pe care se desfăşoară un spectacol susţinut de mari maeştri, pe deoparte, în faţa unui public numeros pe de altă parte, ceea ce este, deocamdată, un vis şi deoparte şi de alta. Regizorul spectacolului preferă actori pregătiţi la şcolile filosofiei clasice, cunoscători ai literaturii de calitate, nu numai a semănătoriştilor, care au un stilou de aur din care curg numai cuvinte frumoase, înşiruiri apoteotice, care-ţi iau minţile. Acest fel de actori nu se pot considera semidocţi şi cu singuranţă nu au avut stări extreme prin care au trecut în viaţă, ci numai în lecturi, lecturi filosofice.
Dumneavoastră dle Maier aveţi nevoie de oameni conştienţi de valoarea, de lipsa lor de valoare, care, prin intervenţiile lor să-i determine pe cei care se simt vizaţi să spună: … şi am rămas oarecum surprins de tonul abrupt, sarcastic, hipercritic, suspicios, uneori provocator, la adresa mai multor persoane care-şi „permit” unele observaţii elegante şi, mai cu seamă, pertinente, privind textele sale. Eu îmi folosesc întotdeauna experienţa de orice fel căpătată în decursul vieţii pentru a-mi atinge scopurile. Unul dintre scopurile mele este să fac ca acest sait să-şi atingă cel puţin o ţintă dintre cele pe care vi le-aţi propus.
Din experienţa mea îndelungată cu „organele” de Securitate vă fac cunoscut că aveţi oameni care vor să ţină saitul în loc, ineficient. Prin cenzura care-mi este aplicată la postările mele, prin eliminări selecţionate, prin ciuntire, şi prin analiza unor materiale publicate vă spun sigur că aveţi cârtiţe, unde nici nu bănuiţi. Vreţi să vă dovedesc? Aştept răspunsul dv. Ecuaţia rămâne aceeaşi!
Traian Ioan
vineri, 4 august 2006 01:10 Ecou la Meta-motive de Ştefan Maier
P.S. Nu vreţi să vă dovedesc? http://ro.wikipedia.org/wiki/Formele_pie%C5%A3ei 15:00
Propuneri exista, domnule Traian Ioan, dar deocamdata lumea propune PENTRU ALTII. Adica sa faca altii. Sau sa fie sprijiniti de altii. E mare competitie de „dat 25 la fundul altuia”.
Eu am propus la un moment dat o actiune elementara: sa punem mana de la mana sa angajam un student in Romania care sa ne ajute cu mici servicii, pe cei aflati in afara tarii. La comentarii suntem buni, dar la chestiunea asta cu „mana de la mana” nu prea. In orice directie s-ar dori sa se faca ceva, se va ajunge la resurse reale, la bani.
Haideti mai bine sa lasam subiectul. Sau poate aveti dv. vreo propunere, va rog s-o faceti. Cam aveti insa obiceiul sa purcedeti la atacuri personale, in numele unei idei de „stimulare”. Nu tine nici asta…