Ultimul sondaj CCSB, realizat la începutul acestei luni, nu aduce multe veşti noi, ci mai degrabǎ le confirmǎ pe cele vechi: Neîncrederea în Preşedinte şi prim-ministru sunt cvasi-generale, partidul de guvernǎmânt este cotat cu mai puţin de jumǎtate din voturile cu care a venit la putere, iar pesimismul a cuprins aproape întreaga populaţie.
Ar fi o ştire, anume dezumflarea fantomaticului Partid al Poporului de la 11% (sau chiar 17%, conform unor sondaje „pe surse”) la 5%, dar ea era previzibilǎ (am explicat motivele, mai demult, în aceastǎ paginǎ). Oricum, s a infirmat teoria conform cǎreia declaraţiile privind intenţia de vot pentru acest partid ar fi un fel de „pungǎ” în care se ascund simpatizanţii PDL, ca efect al spiralei tǎcerii.
Oricum, fenomenul cunoscut în sociologia politicǎ drept spirala tǎcerii, aşa cum a fost descris în anii ‘70 de cǎtre Elisabeth Noelle-Neumann, intrǎ în funcţiune atunci când în societate existǎ o opinie dominantǎ, care anatemizeazǎ un anumit comportament (în speţǎ ar fi cel de susţinere a partidului de guvernǎmânt), şi care ar genera o teamǎ de dezaprobare sau izolare din partea majoritǎţii. Ori, în momentul de faţǎ, cuplul Bǎsecu-PDL are suficient de mulţi susţinǎtori (lideri de opinie respectaţi, canale media) cu influenţǎ în spaţiul public încât premisele sǎ nu fie întrunite. Proba neadecvǎrii o constituie faptul cǎ procentele pierdute de PP s-au distribuit aproape egal între toate partidele, care au înregistrat, fiecare, creşteri de douǎ-trei procente faţǎ de sondajele publicate anterior.
Existǎ însǎ un alt fenomen, înregistrat în mai toate sondajele din ultimele trei luni şi confirmat de cel publicat la sfârşitul sǎptǎmânii trecute. Dintre personalitǎţile publice, niciuna nu întruneşte un grad de încredere de peste 50%; cu alte cuvinte, locul lǎsat liber odatǎ cu prǎbuşirea lui Traian Bǎsecu la 13% a rǎmas liber. Cea mai bine apreciatǎ personalitate este Mugur Isǎrescu (46%), însǎ domnia-sa a anunţat în repetate rânduri intenţia de a nu reintra în scena politicǎ (evident, în România orice anunţ de acest tip se trece sub beneficiu de inventar). Este un sindrom similar celui în care se gǎsea la sfârşitul anilor ’90 Theodor Stolojan, pe când domina capitolul de încredere din sondaje, în condiţiile în care se menţinea departe de viaţa politicǎ; odatǎ intrat în cursa pentru prezidenţiale, nivelul sǎu de încredere a scǎzut semnificativ.
Crin Antonescu, cotat cu un nivel de încredere de 41%, se situeazǎ mult peste cota electoralǎ a partidului sǎu (27% dintre cei care ar vota, adicǎ vreo 13% din totalul eşantionului). Asta înseamnǎ cǎ încrederea de care se bucurǎ se datoreazǎ aproape exclusiv imaginii favorabile a persoanei sale, şi nicidecum faptului cǎ reprezintǎ Partidul Naţional Liberal. Al treilea în clasament este un alt independent, doctorul Sorin Oprescu (36%). Urmeazǎ la micǎ distanţǎ Victor Ponta (35%). Aceastǎ ierarhie sugereazǎ, prin primele trei locuri, un fapt: anume cǎ partidele politice nu reuşesc sǎ impunǎ lideri politici credibili.
Este încǎ o consecinţǎ a crizei de credibilitate a tuturor partidelor. Imaginea negativǎ a tuturor partidelor, aflate la guvernare sau în opoziţie, este, cred, principala cauzǎ a pesimismului care dominǎ electoratul român (procentul de 82% din dreptul propoziţiei „România merge într-o direcţie greşitǎ” nu s-a mai înregistrat în ultimii douǎzeci de ani). Lipsa de perspectivǎ, despre care am mai vorbit, înseamnǎ şi faptul cǎ niciuna din forţele politice actuale nu este perceputǎ ca o alternativǎ pentru ieşirea din crizǎ.
P.S. Nu pot sǎ nu semnalez, din nou, o insatisfacţie majorǎ faţǎ de modul în care înţeleg institutele de cercetare a opiniei sǎ facǎ publice rezultatele sondajelor. Deşi toate deţin pagini web proprii, sondajele pe care le dau publicitǎţii sunt foarte rar publicate pe aceste site-uri, ceea ce face sǎ circule tot felul de variante apocrife, trunchiate. În plus, chiar atunci când reuşim sǎ gǎsim forma originalǎ a comunicatului, lipsesc o serie de informaţii indispensabile unei analize riguroase, cum ar fi textele întrebǎrilor şi variantele de rǎspuns (de exemplu, în sondajul CCSB nu putem şti dacǎ încrederea s-a mǎsurat pe o scalǎ cu cinci sau patru variante de rǎspuns – cu sau fǎrǎ termen neutru); de asemenea, nu e întotdeauna clar care a baza de raportare a procentelor, îndeosebi atunci când e vorba despre intenţii de vot. De acord, presa generalistǎ nu suportǎ prea multe detalii, dar tocmai de aceea e necesarǎ prezenţa pe pagina web proprie a tuturor informaţiilor referitoare la un sondaj de opinie.