In vara aceasta, Romania a trebuit sa returneze 8 milioane de euro Uniunii Europene pentru ca nu a fost in stare sa creeze proiecte de cercetare suficient de serioase pentru a atrage surse de finantare externe.
Drept urmare, organismul european si-a cerut banii inapoi, bani pe care-i lasase pe masa cercetatorilor romani, sa le faca acestora cu ochiul, in ideea ca mintile lor infierbantate vor cloci inovatii care sa uluiasca inchistatele circumvolutiuni ale vesticilor. Ca doar asa-i vedem noi, romanii astia smecheri care ne pricepem in toate, pe rigizii cetateni germani sau danezi. Parerea asta, ca noi suntem ageri si inventivi, o regasesti mai ales in comentariile fotbalistice, acolo unde romanii sunt prezentati ca fiind posesorii unei tehnici de invidiat cu care demoleaza mecanismul rudimentar si prost uns al adversarilor teutoni si nordici.
Noi suntem cei iuti, care le strecuram mingea printre picioare occidentalilor butucanosi care joaca doar dupa scheme lipsite de fantezie, dar, paradoxal, al naibii de eficiente. Suntem „brazilienii” Europei, o onoare in fotbal, dar un dezastru in tehnologie. Si, totusi, in fiecare an romanii vin cu grumazul plin de medalii obtinute la saloanele de inventica de la Bruxelles sau Geneva. Ca simplu cetatean care nu e in stare sa schimbe un bec, ma furnica pielea de mandrie cand vad atatea diplome cu locurile unu, doi, trei ocupate de catre romani in competitiile celor inventivi.
Dar nici nu mai era nevoie de acele diplome pentru a ne confirma resursele de inventivitate. In Romania sunt mii de Einsteini de birou, Newtoni de bucatarie sau Nobeli de partid. In fiecare firma vei gasi cel putin un individ care va gasi metoda cea mai eficienta de a se preface ca munceste. Trucurile sale sunt inepuizabile, iar patentul lor se vinde ieftin, la o bere cu amicii. Newtonii de bucatarie? Povestea lor este veche, incepand de la inlocuirea unei sigurante cu banala moneda de 25 de bani si pana la cercul de aluminiu pe care-l foloseau ca antena pentru a prinde rusii sau bulgarii la tv.
Despre profilul unui Nobel in ale politicii se pot scrie tratate intregi. In ultimii cincisprezece ani au fost brevetate zeci, sute de inventii nascocite de catre politrucii epocii. Lista inovatiilor cuprinde cateva capete de afis precum : „teroristul invizibil”, „masinile de facut dolari falsi”, „al treilea mandat prezidential”, „sula lui Coposu in coasta lui Iliescu”, „mai, animalule!”, „minerul horticultor”, „amenintarea iredentista maghiara”, „mostenirea grea a guvernarii precedente”, „crestere economica zero”, „reforma”, „cei 15.000 de specialisti”, „ostatecii de primavara”, „stenogramele cu efect intarziat”, „alegeri generale fraudate”, „grupuri de interese care ne impiedica sa guvernam eficient” si multe alte idei stralucite care nu ne-au facut de ras stofa creativa balcanica.
Pacat ca aceasta Europa stupida si incremenita in logica sa pragmatica nu da doi bani pe bogatul know how romanesc. Ea cauta in continuare proiecte progresiste intr-o tara in care smecheria parvenirii si trasul pe sfoara sunt marci inregistrate. Un demers inutil.
Mi se pare natural ca europa sa-si ceara banii inapoi cand printre consilierii prezidentiali se afla cantareti de manele si muzica populara or sportivi de duminica si mascarici cu camine culturale la sosea.
Ca sa se foloseasca banii oferiti pt cercetare nu e nevoie nu numai de oameni inventivi ci si de administratori care sa le faca paper-workul administrativ si sa le distribuie banii, organizatori de targuri de idei si nu in ultima instanta de reclama si chemare la inventivitate. Fara astia, oamenii inventivi pur si simplu pleaca acolo unde treaba asta merge de la sine, fara spaga si smecherii.
Romanii in tara se distreaza prea mult pe maidan la fotbal sau ascultand manele la carciuma. Isi aleg presedinti pe masura care isi pun consilieri asisdelea. Europa deduce asta punand bani pe masa care raman sa si-i ia inapoi. Banii: ochiul dracului!
Cine are urechi de vazut sa simta gustul amar…