Cuvintele presedintelui John F. Kennedy, rostite pe 26 iunie 1963 in timpul discursului istoric ce a electrizat sute de mii de oameni adunati langa proaspat construitul Zid al Berlinului, sunt astazi incluse in manualele scolilor americane si nu numai.
“Ich bin ein Berliner” a spus el atunci, sfidand, printr-o implicita promisiune, niciodata indeplinita din cauza gloantelor care l-au rapus la Dallas, temeinicia hotarului de beton, sarma ghimpata si arme cu declansare automata ce taia Berlinul in doua. Acel zid a deschis o rana care avea sa mai dureze totusi aproape trei decenii…
Privind astazi spre Romania, cu luciditatea pe care ti-o poate da sederea in capitala informatiei politice a lumii – dar nu neaparat cu sabia grijilor cotidiene deasupra capului – imi vine sa spun: ICH BIN EIN JUDE. Je suis Juif. I am a Jew. Sunt evreu.
O mica paranteza: nu sunt evreu potrivit canoanelor evreiesti. Nu am fost educat in spiritul iudaismului, nu sarbatoresc Pesah, Yom Kipur sau Ros Hasana, decat daca sunt intamplator cu prieteni evrei traditionalisti.
Nu inseamna ca ma poate intalni cineva prea des in vreun lacas crestin, afara de cazul ca mai intru in cate o biserica sau catedrala din curiozitate si admiratie sau botez un copil al unor prieteni. Pur si simplu n-am o educatie religioasa, ori daca am avut, am pierdut-o pe undeva pe la Lawrence Berkeley Laboratories, incercand sa inteleg statistica miscarii particulelor atomice de energie inalta in cea mai privigegiata discutie din viata mea, in compania unor laureati ai Premiului Nobel pentru fizica si chimie. Prin “discutie”, fireste, trebuie inteles ca puneam intrebari timide si primeam raspunsuri binevoitoare…
Sunt insa evreu pentru ca Romania mai numara astazi doar circa 11000 de evrei dintr-o populatie de peste 800000 cat avea inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial, dintre care doar o jumatate au supravietuit Holocaustului romanesc, propagat de nazisti si colaborationistii lor unguri si romani. Sunt evreu pentru toti cei care fac eforturi pentru renasterea legionarismului in Romania sau mai planuiesc sa ridice statui si placi comemorative antonesciene, aducand omagiu unui criminal de razboi.
De fapt nu sunt doar evreu. Sunt si tigan luptandu-ma pentru o identitate, si profesor de liceu umilit si agresat, sunt batran lipsit de mijloace de viata decenta, sunt jurnalist la un cotidian in cautarea adevarului, sunt copil abandonat in labirintul de institutii de ocrotire care se reorganizeaza fara intrerupere… Sunt ungur, sunt sas, sunt turco-tatar, sunt femeie de 60 de ani pensionata din agricultura cu o pensie de nimic, sunt mecanic de la o intreprindere obscura desfiintata, sunt o minoritate. Sunt cineva care nu conteaza, intr-o tara care socialmente s-a redus la un conglomerat de minoritati, manipulate de o minoritate prin intermediul altei minoritati.
Intre timp, la modul concret, fac parte din minoritatea romanilor aflati in strainatate…
In aceste imprejurari, a fi evreu, a fi tigan, a fi o minoritate oarecare din Romania, una dintre multiplele minoritati si conditii in care este astazi subdivizata insasi conditia de roman, este, cred, nimic mai mult decat o reamintire continua ca a-i abandona pe cei lipsiti de aparare prada retoricii xenofobe sau batjocurei economice nu e decat o forma de a invita, mai devreme sau mai tarziu, la represalii xenofobe impotriva ta si a familiei tale, la dezastru si jaf in curtea ta.
Caci inainte de a te ataca pe tine, cel puternic azi, raul se va intari din carnea celui slab. Continui sa sper ca din ce in ce mai putini vom privi cu superficialitate catre Romania.
M-am nascut si am trait printre evrei, atât în România, cât si în Canada. Niciodata nu am facut deosebire între nationalitati, religie, rasa, pentru ca asa am fost educata.
În acest secol am convingerea ca se „cultiva” ura de rasa, ura fata de cei care sunt mai „slabi” decât noi, mai „saraci”, mai „urâti”, noi cei albi considerându-ne „buricul Pamântului”.
Aceste conceptii si instigari ale unora, care sfideaza tiganii, evreii, chinezii, negrii si nu în cele din urma americanii, nu fac decât sa propage si sa „consolideze” aceasta intoleranta fata de APROAPELE nostru, pentru ca TOTI SUNTEM OAMENI ÎN FATA LUI DUMNEZEU.
În schimb, aceeasi detractori, nu „ataca” suficient flagelul care a cuprins Terra – TERORISMUL, TERORISTII, care sunt si ei de toate culorile, dar „Nu toate pisicile sunt negre noaptea”.
Legat de aceasta îmi permit sa relatez o situatie vazuta ieri la televiziune, care m-a impresionat si consider ca este un exemplu pozitiv, demn de urmat:
Un evreu din Montréal, proprietarul unui magazin de bijuterii aflat pe o strada comerciala foarte frecventata, St.Laurent, plecase la NY pentru a vinde o parte din inele (pt.ca despre ele e vorba), care însumau o valoare de cca.500 mii$US. Coboând din taxiul newyorkez la un hotel si ajungând în camera, constata ca-i lipseste o valiza, tocmai cea în care se afla „comoara” si pentru care se deplasase. Bijutierul „pusese cruce” imensei pierderi…
Minune si cinste! În dupa amiaza aceleiasi zile, primeste un telefon la hotel, din partea soferului, care având coordonatele clientului, respectiv adresa hotelului unde îl debarcase, anuntându-l ca „a uitat o valiza în portbagajul taxiului”.
Minunea? era valiza cu bijutariile! Cine era soferul? UN MUSULMAN…bineînteles ca EVREUL i-a recunoscut fapta oferindu-i drept recompensa 3 inele de o valoare considerabila.
MORALA? declarata chiar de EVREU – a fost ca NU exista religii, ci OAMENI, ridicând ochii sper Cer, multumindu-i lui Dumnezeu!
Shalom ! Cred ca articolul este binevenit si America a realizat un salt multinational reconsiderand valorile fiecarei etnii sosite in LUMEA NOUA.De ce nu ne-am insusi modelul unui popor supravietuitor si iesind victorios nu numai prin forta armelor.Cuvantul si uniunea au ramas si raman baza trecerii prin timp si prin foc. Daca o cantareata de rock germana spunea cu tarie „Ich bin ein Berliner”(NINA HAGEN), nu vad nimic rau si lipsit de sens ca Maier sa nu spuna cu mandrie : „I m a jew !” Aici ma opresc cu gandul la „balada evreicii din Toledo”(Feuchtwanger), la Kafka si la mai aproapele Dustin, actorul. Ma opresc in Brooklyn
Articolul acesta nu mi-a placut deloc, cu eceptia titlului, care este jos palaria si, care cred ca ar trebui cu mai multa agresivitate expus de catre evrei, mai ales pe internet. Desigur ma refer atunci când sunt aduse jigniri, acuze etc. Dar si tigani sa o faca, pentru ca eu sincer vorbind ma simt foarte jignit de aceasta tema, a o mai pune in discutie la nesfârsit dezonoreaza actualul om civilizat super-modern, supermann.
A mai pastra in minte si suflet ura rasiala, dupa esecul la care am fost mai mutl sau mai putin partasi, devien patologic. Dupa observatiile mele, in U.E, aceast fenomen este de domeniu trecutului, al discuta, discrediteaza grozav pe cel in cauza, riscând izolare totala in unele cazuri.
In Ro, a existat la început un curent care a prins excelent, dar care se pare ca (din fericire), s-a dizolvat. Insusi internetul fusese la inceput plin de astfel de „activisti” , care observ ca au disparut, ramând câteva seituri lipsite de trafic serios. Deci si din acest punct de vedere, cred ca putem fii linistiti, iar aceasta tema sa o scoatem definitiv din circulatie, ca si cum nu ar exista, ptr ca ea este pe cale de disparitie ireversibil. Ar insemna sa nu ne cunoastem societatile in care traim , transformarile care au avut loc.
Strict la tema, privind originea evreiasca, eu nu stiu cine ar fii atât de tâmpit sa nu înteleaga ca aceasta origine nu este o injosire ci onoare. Personal as fii dorit sa fiu evreu in multe ipostaze, decât român, origine de care m-am rusinat nu odata in viata mea. Pe mine nu evrei m-au prigonit ci românii neoasi. Un bunic al meu obisnuia sa spuna; „câta vreme aveam ovrei , se traia bine in România” daca ne uitam in istorie, observam ca acestia au pus pe picioare comertul serios in Ro, ci nu plugarul Ion, as ca repet doar un tâmpit mai poate azi folosi slogane din ani 30, reânviate de KGB dupa 89 si in Ro.
O.M
Parca seamana cu Germania in perioada ascensiunii lui Hitler (K. Jaspers- cred?!). Cred ca ai mare dreptate in sensul „divide et imera”. Prea trist ca sa fie frumos si prea adevarat ca sa fie bine.
Multe sperante sunt legate de intrarea in U.E. dar efortul este prea mic.
Salutari diasporei!
In Polonia nu au mai ramas multi evrei dar polenezii continua sa-i invinovateasca de toate relele din lume. In Romania tinara generatie a invatat sa urasca evreii din cauza ca cineva le-a bagat in cap marea prostie ca ei au adus comunismul. Romanii nu-i iubesc nici pe unguri, as putea spune ca ii urasca mai tare ca pe evrei. Nevoia de ura, e parca un catalizator in reactia chimica din care iese mindria nationala. Daca nu ai uri pe cineva , parca nu te mai simti bine in tara ta. Romanii urasc tiganii ( rromii ) din cauza ca rromi au cistigat lupta strazilor, politia e frustrata si nu poate sa-i infrunte, statul nu da bani ca sa aibe o politie puternica. Si tiganii sint vinovati pina si de „nasterea” manelelor pe care nu le-au bagat pe git la nimeni, e simpla lege a cererii si a ofertei. Stiu, mi-e usor sa vorbesc, nu mi-a umflat nici un tigan ochii, nu m-au furat. Dar in copilaria am avut prieteni rromi care erau oameni ca toti oamenii si care sufereau cind romanii ii faceau ” tigani boriti” ca sa se simta ei bine in tara lor. Acum , unii au Mercedesuri si vile, sa le zicem de prost gust, dar romanul nu poate sa sufere ca tocmai ei se lafaiesc in tara care nu e a lor, de fapt.
In Norvegia, norvegienii ii urasc pe pakistanezi ca isi cumpara cu drepturi de imigrant, masini de lux. Cum sa indrazneasca ei asta, in tara vikingilor ?
Nevoia de ura, cine oare o intretine cu adevarat ?