Intr-o lume mediatica dominata de stiri senzationale, nuditate si tabloidism, tari ca Romania, cu o cultura a democratiei inca in formare sunt cautate febril de catre investitorii in presa. Acelasi teren s-a dovedit, la urma urmelor, extrem de profitabil pentru producatorii de tigari lungi, imbracaminte sleampata si fast food, prima tendinta a omului simplu care a vazut la televizor ce inseamna capitalismul (asimilat cu “succesul”) fiind de a pune pe el si de a consuma ceea ce-si inchipuie ca pune pe el si consuma si omul simplu occidental. De ce n-ar merge sa li se bage si in creiere ceea ce a fost atat de usor sa li se bage in stomac?
Ei bine, investitorii in presa din Romania (sa nu gresim, este vorba de grupurile WAZ si Ringier) au putut constata pe pielea proprie ca se poate baga cam orice in capul publicului, cu aceeasi usurinta cu care publicul poate fi imbracat in zdrente si hranit cu alimente care-i scurteaza viata, dar nu acelasi lucru este posibil cu o categorie aparte a acestui public – mai precis cu ziaristii.
Problema este Agentul Secret C, un individ aparent pe cale de disparitie dar care mai bantuie totusi printre unii dintre ziaristi. L-am cunoscut personal. Agentul Secret C nu este interesat de rentabilitatea publicatiei sale, nu vaneaza publicitate guvernamentala, nu santajeaza pentru a nu da drumul unor anumite articole in ziarul la care lucreaza. Agentul e acolo unde se intampla un accident, e alaturi de cei mici si napastuiti, scrie despre functionarul corupt si se consuma pentru elevii abandonati de profesorii lor. Agentul Secret C este un idealist si adesea fumeaza si mananca el insusi la McDonalds sau la alta fabrica de colesterol, dar nu poate fi cumparat cu toti banii din lume. Agentul Secret C este de vina pentru rentabilitatea scazuta a multor ziare din Romania.
Ar fi nedrept insa daca nu am observa alte doua fenomene paralele care se petrec.
Primul este legat de cresterea fara precedent a consumului de imagine in raport cu consumul de cuvant. Televiziunea a gasit noi cai de a oferi publicului ceea ce ziarele nu-i mai pot oferi: miscare, sunet, dramatism. Presa se incapataneaza sa-si mareasca numarul de pagini pentru a justifica in continuare cat mai multa publicitate, dar realitatea este ca macar o jumatate din orice apare scris in orice ziar poate fi aflat mai usor de la televizor. Va mai trece un timp pana ca o mare parte dintre ziaristi sa inteleaga ca nu mai pot oferi publicului ceea ce omniprezenta televiziune le ofera la cu totul alti parametri de dinamicitate – iar istoria se scrie de acum digital, prea putin conteaza daca un eveniment este sau nu prins “in colectia ziarului”.
Al doilea fenomen este cel legat de mediul liber de comunicare al Internetului, care ofera de fapt un nou camp de informare, cu totul aparte. Ceea ce era candva privilegiul omului de condei ale carui randuri erau culese la lynotip pentru a fi mai apoi turnate intr-un aliaj sofisticat de plumb si puse in rotativa pentru a deveni ziar, ceea ce era doar privilegiul cameramanului cu aparatul pe umar si al reporterului strabatand pustiuri sau incendii pentru a fi la locul intamplarii devine azi, prin intermediul Internetului, un nou camp de actiune pentru Agentul Secret C.
Agentul Secret C se afla deja acolo cand s-a intamplat. El l-a cunoscut personal pe borfasul criminal, a fost coleg de banca cu plagiatorul, a intermediat plata banilor murdari, a baut la aceeasi masa pe sub care s-au dat banii functionarului corupt. Si poate veni de unde nu te astepti, ca martor neimplicat sau cuprins de remuscari, si spune adevarul, incontestabil, in cateva randuri pe care le posteaza pe o pagina web. Un intreg esafodaj de relatii publice si de constructii elaborate de minciuni se darama intr-o clipita in fata argumentelor Agentului secret C.
Acesta puteti fi chiar dv., as vrea sa fiu si eu daca mi se va ivi ocazia, sau poate fi orice Cetatean. C vine de la Cetatean.
Stefan Maier
N-am inteles de ce „agentul secret C.” (de la Cetatean) trebuie neaparat sa fi facut tot felul de ilegalitati la viata lui(a intermediat plata cu bani murdari!?!). Ce altfel decit asa nu s-ar fi calificat in „profesia” de … cetatean? Eu credeam ca tocmai dimpotriva, devii cetatean pentru ca ai spirit civic si asta inseamna, printre altele, sa nu fi de acord cu ilegalitatea.
——————————————-
N.A. – Nu este obligatoriu ca „Agentul Secret C” sa fi facut vreo ilegalitate. Dimpotriva. „Agentul” este insa, evident, un personaj fictiv, un „spirit” care poate ajunge sa-i bantuie si pe cei care au gresit. In „naivitatea” autorului, astfel de persoane, cuprinse de remuscari, intelegand in sfarsit ce s-a intamplat in trecutul lor, mai au o sansa de a deveni cetateni recunoscandu-si faptele si, poate, cu aceeasi ocazie, relevand si structuri mafiote din care au facut parte cu sau fara voia lor.
Internetul ofera, uneori sub protectia anonimitatii, aceasta oportunitate – si in SUA s-a vazut cum, fara sa fie un escroc, un astfel de cetatean, ramas anonim in cele din urma, a generat demisia celebrului Dan Rather de la CBS, jurnalistul care cu ani in urma a scris prima stire care avea sa conduca la demisia presedintelui Nixon (e vorba de „Afacerea Watergate”). Pur si simplu omul respectiv a dovedit, prin intermediul unei pagini web cam tot atat de cunoscuta cat este azi si RLIV ca Dan Rather nu si-a facut temele in clipa in care a dat o stire din care ar fi rezultat o comportare ilegala a lui George W. Bush. Stirea nu fusese decat o „intoxicare”.
Din acest punct de vedere, acela al „dezvaluirilor”, chiar ma gandeam ca ar fi oportun sa lansam si noi in ACUM o noua rubrica, denumita ZVONURI. (Agentul Secret C, cunoscut sau anonim e inca totusi foarte timid!)
Nu cred in aparitia agentului cetatean.
Argumente:
1. Numai cel interesat de problemele cetatii poate fi cetatean.
2. Dintre cei interesati de cetate numai oamenii activ politic sint cetateni(polis).
3. Dintre romanii politicieni, care sint dispusi sa faca acte gratuite?