Se spune că acestă perioadă este una dificilă, de alegere şi discernere între zeci de drumuri ce par să se nască şi să moară zilnic… Tentaţiile cresc iar posibilitatea de a le satisface scade continuu… Suntem în ceea ce se numeşte o perioadă “turbulentă” în care predicţia este dificilă sau imposibilă din principiu… Cerinţele şi ofertele lumii exterioare intră în conflict cu stările noastre interioare. Ne dorim şi ceva pentru noi, ne dorim o clipă de tihnă, să cugetăm asupra direcţiei spre care se îndreaptă viaţa noastră … Ni se oferă produse din ce în ce mai „strălucitoare”, cu funcţii noi ce se adaugă altora existente, dar pe care nu le-am folosit poate niciodată. Ni s-a creat senzaţia că „nu suntem în rândul lumii” dacă nu ne permitem să cumpăram tot ce vedem… Urâm senzaţia de a nu putea avea ceva ce „ne place” – indiferent dacă, odată ajunsi cu produsul în casa îl vom folosi. Ne-am satisfacut „plăcerea de a trăii”! Părem multumiţi o clipă! O boare de bucurie şi apoi… Şi apoi, un tip de amărăciune inundă clipa dinainte de culcare! Somnul nu mai este cel pe care îl ştiam din copilarie, dulce şi plăcut, mai ales dimineaţa… Suferim cu toţii de „GRIJA DE PREA MULTE”, o boală grea, identificată încă de Sfinţii Părinţi şi descrisă cu multe detalii în cartea lui Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.
La începutul fiecărei zile vrând-nevrând ne fixăm o seamă de obiective şi ne gândim la modurile de realizare, căutăm mijloace. Fixăm deci SCOPURI şi căutăm MIJLOACE. De cele mai multe ori, un mijloc trebuie structrat, pregătit, generat şi astfel devine pentru moment SCOP, ce atrage în jurul său alte mijloace… Atât scopul cât şi mijocul poate fi util individual sau la nivel de grup, poate fi distructiv sau nu, poate avea rol de …deschidere sau închidere, de construcţie sau de distrugere…
Să luăm câteva exemple banale: Scop: să trăiesc …. Mijloc: respir, beau apă, mănânc.
Dacă le punem în relaţie putem spune, la fel de corect: mănânc ca să trăiesc (caz în care a trăii este scopul) sau, un ciclu „pervers”, viciat: trăiesc ca să mănânc (în care scopul devine Plăcerea de a mânca)… Putem genera multe asemenea afirmaţii ce orientează şi stratifică scopuri şi mijloace. Putem sesiza sensuri Naturale, Bune (ce conduc la dezvoltarea individului şi a grupului (societăţii)) sau sensuri Perverese, (acelea ce conduc la dependeţe, la limitări)…Poate abuziv, am putea generaliza, în sensul că: se pot defini doar două sensuri: unul Constructiv (+) şi unul Distructiv (-) [ +/- nu în mod special cu conotaţia de bun sau rău căci, pentru economia de ansamblu, ciclurile distructive sunt esenţiale pentru înnoire). La fel ca şi într-o banală analogie cu un şurub, rotirea într-un sens …coboară…în celălalt… urcă…
Ceea ce încerc însă să sugerez cu aceste rânduri este marea uşurinţă cu care putem accepta o inversare de sens în firescul lururilor şi asta datorită uşurinţei cu care se poate transforma SCOPUL în MIJLOC (şi reciproc)…
Să ne imaginăm un „model” al celor de mai sus, pornind prin a definii un raport format din cei doi termeni: scop si mijloc:
K= Scop / Mijloc;
Deşi este prezentat ca raport matematic, trebuie privit mult mai elastic, ca raportare, ca relaţie dintre numitor şi numărător, dintre două noţiuni… (o abordare calitativă ce foloseşte semnul de raport doar ca o analogie şi nu în scopul determinării unor valori cantitative). Să ne imaginăm că acest raport este mediat, (tinde să ia o valoare anume) de o lege “universală” corelabilă cu ceea ce numim Morală şi Etică şi care impune valori finite pentru K ( menţionez încă odată – ceea ce propun este doar un exerciţiu filozofic).
Să ne mai imaginăm că există o serie de „benzi spirituale”, un fel de niveluri de „funcţionare”, înţelegere, de pătrundere a profunzimilor lumii în care trăim şi implicit de acţiune şi valorizare a Realităţii, notate cu N1, N2…N7 ; Să ne mai imaginăm că, fiecărui nivel spiritual i se pot asocia o serie de obiective, scopuri de atins, (de teme de observat, rezolvat, rafinat…) pentru care se impune utilizarea NUMAI a anumitor Mijloace SPECIFICE…
Am putea spune că „Scopul nu scuză mijoacele”, ci Scopul trebuie să se armonizeze cu Mijloacere în cadrul unui anume nivel de dezvoltare intelectuală, afectivă, sufletească, spirituală.
La nivelul cel mai de jos, (N1, animalic) , domină legea Supravieţuirii, (viaţa se structurează piramidal – cu un “şef” în frunte, ce îşi obţine poziţia prin impunerea voinţei sale prin forţă şi frică), Scopurile sunt limitate şi pot fi reduse la A FI ŞEF DE TURMĂ şi a domina pe cei din jur… În această bandă spirituală, multe mijloace sunt „etice”, inclusiv a fura, a omorâ, a păcăli. – adică în consonanţă cu firea şi natura fiinţei din acea bandă N1 (de a cauta să ajungă în vârf prin ORICE mijloc.)….. Asta se vede aşa de bine în orice film de pe Discovery care prezintă aspecte din viaţa animalelor, din viaţa socială a maimuţelor, a cimpanzeilor, etc…
Pe măsură ce se dezvoltă o viaţă culturală şi se crează o altă scară de valori şi obiective, evident că Scopurile se schimbă, şi odată cu ele se selectează şi alte mijloace “permise” de “conservarea raportului K”… Apare astfel legea Drepturilor Omului… o colecţie de norme de etică şi morală dictată de nevoia de dezvoltare spirituală şi nu de supravieţuire socială, care face anumite obiective să dispară din atenţie, respectiv să apară altele, şi evident o seamă de mijloace specifice. concis spus: într-o bandă spirituală dată, o clasă de SCOPURI are asociată natural o clasă de MIJLOACE PERMISE… Nerespectarea acestei legi conduce la decăderea din clasa spirituală dată.
De asemenea, saltul spiritual dintr-o banda inferioară în una superioară presupune modificări profunde ale modului în care o entitate „funcţionează”, respectiv recunoaşterea scării de valori asociate noului nivel, identificarea „obiectivelor” (SCOPURI ) individuale şi colective specifice, precum şi selecţia, validarea şi generalizarea Mijloacelor specifice, corecte, etice, în acea bandă spirituală.
Iată o primă „secţiune” printr-un volum de condiţii ce conduc la definirea unui nivel spiritual dat, din perspectiva rezolvării individuale a raportului scop-mijloc.
Suntem… structuri disipative. Scufundaţi într-o lume fizică, materială, impune corpurilor noastre consumarea unei hrane materiale pentru a putea suporta mai apoi procese mentale, culturale şi spirituale. Pe langă …a respira sunt necesare … a Bea (APA) … şi a Mânca … (ingrediente materiale, purtatoare de energie şi informaţie, prin care sistemul biologic al corpului uman reuşeşte să rămană stabil, departe de echilibrul termodinamic – sisteme disipative; Prigogine)
Având drept scop primordial supravieţuirea în această lume ( ceea ce înseamnă a avea un corp sănătos) putem afirma că mijlocul minim de a-l atinge este a mânca sănătos… Deci, am putea defini un raport :
K = Corp sănătos / Mâncare sănătoasă
Pentru a obţine mâncarea însă, ea însăşi devenită acum Scop, este necesara prestarea unei Munci (agricole, zootehnice, măcar de culegator sau vânător.) deci putem defini:
K1 = Mâncare sănătoasă / Muncă
Legea armoniei generale (sau legea proporţiei continue) afirmă: K=K1=…Kn deci:
K = Corp sănătos/ Mâncare sănătoasă = Mâncare sănătoasă / Muncă
după “simplificare” obţinem o afirmaţie coerentă care arată că o activitate (muncă) trebuie prestată pentru a asigura viabilitatea corpului fizic (văzut ca o structură ce poartă mintea noastră, trăirile noastre, bucuriile şi plăcerile noastre, dar pe care trebuie să le hrănim cu alte ingrediente…)
Deci:
K1= Corp sănătos / Muncă
Munca individuală devine resursă pentru întreţinerea corpului care poate astfel să exploreze universul în care este “scufundat”… Odată însă cu evoluţia pragmatică a omenirii, cu apariţia tehnologiei şi culminând cu generalizarea societăţii industriale s-a format o nouă categorie de oameni, forţaţi să trăiască departe de o sursă de hrană – în oraşe. Pentru a supravieţui au avut nevoie de o “invenţie socială” care să dea sustenabilitate Corpului …. şi aşa a apărut un element de echivalare a muncii… Banul…. S-a format astfel un nou raport…. Scop …să cumpăr mâncare … Mijloc… să am bani … Şi astfel s-a ajuns ca banul să devina SCOP, căci lanţul s-a modificat:
k = Corp sănătos/ Mâncare sănătoasă = Mâncare sănătoasă /Ban = Ban / Muncă
Apare deci un raport interesant Ban / Muncă … (raport ce depinde de natura muncii, de locul unde se munceşte, de legi ale valorii şi contra-valorii etc…) Apariţia acestui element Ban a generat o accelerare exponenţială a vieţii sociale şi economice, definindu-se pe rând, societatea industrială, cea informaţională şi acum cea a Cunoasterii… Din păcate, efectul favorabil al dezvoltării este contrabalansat de profundul proces de pervertire a structurii umane, inchizând drumul către o dezvoltare spirituală ce pare azi un moft…
Unde se produce ruptura ?… Banul nu s-a mulţumit să cumpare doar “sustenabilitatea” fizică a Omului ci, i-a permis acestuia să se “emancipeze” în domeniul material! Şi, pentru că Omul este creativ (o fiinţă aparte, dincolo de un simplu animal ce se mulţumeşte cu prada şi suravieţuieşte), s-a folosit de acest dar miraculos : creativitatea, pentru a inventa mijloace care să amplifice artificial acest raport…. Mai mulţi bani pentru aceeaşi muncă…. Mai mulţi bani pentru mai puţină muncă … Mai mulţi bani fără muncă… căci Banii au proprietatea de a cumpara şi altceva decât mâncare… pe rând: putere, poziţii sociale, plăceri, etc…
Nevoia de bani, într-o filozofie de viaţă specifică societăţii de consum, creşte exponenţial. Din păcate, creşterea capacitătii de muncă, (pentru a echilibra raportul de mai sus la valoarea cerută de “armonia” universală), nu poate satisface creşterea nevoii de bani… Altfel spus, nu este posibil ca printr-o muncă cinstită, să obţi acea resursă de bani cerută de lifestyle-ul modern (văzut adesea în reclame TV, date şi reluate cu obstinaţie: plaje, distracţie, iahturi, maşini de lux )…. Eşti forţat însă să te adaptezi… Primul lucru care se sacrifică este TIMPUL … 8 ore…10 ore… 16 ore… de muncă “liber consimţită” , devenită “normală”… şi care epuizează fizic corpul …. Apoi, pe rând, se deformează şi se diminuează până la dispariţie, nevoia de a “hrăni” şi celelalte corpuri pe care le avem … cel afectiv, cel spiritual (căci nu mai avem timp să citim o carte, să mergem la un concert, să hoinărim prin natură etc.) Se sacrifică astfel persoana, sufletul, care nu mai are tihna şi spriritul care nu mai are puterea de a lumina şi oferi drum spre înţelepciune… se neagă astfel însăşi firea şi natura OMULUI! Ce rămâne? Un fel de “zombi”, uşor de manevrat, cu un corp “ de invidiat”, modelat prin fel de fel de aparate şi tehnologii, un fel de coajă umblătoare, goală pe dinăuntru…
Şi, dacă banii pot satisface orice, de ce să mă obosesc? De ce să încerc ceva nou? Fac bani şi Cumpăr totul făcut de altul… Şi, dacă am bani …pot “externaliza” treptat tot ce nu îmi place … de la munca grea până – şi din păcate – la cea de părinte (cumpăr o dădacă, jucării nefolositoare, …) Să aibă alţii grijă …eu doar fac bani…
Şi astfel, fără să îşi dea seama de consecinţele pe termen mediu şi lung, omul se lipseşte treptat de experienţe diverse! Devine o maşină care se uzează fără a fi experimentat aproape nimic din aceasta existenţă! Munca devine… RUTINĂ, percepută explicit sau nu ca TRUDĂ…Fiinţa vie, posesoare a scânteii divine, venite aici în această realitate pentru a experimenta creativ VIUL şi VIAŢA în Spaţio-Timp, începe să se “ofilească”, căci ceea ce ar hrăni-o ca existenţă spirituală nu poate fi cumpărat cu bani… este vorba de propria trăire, experienţa diversă, etc… Este ca şi un corp bine făcut , rezultat al unei strădanii de body – building. Acel corp nu poate fi cumparat, oricat de multi bani ar avea cineva! Acel corp este rodul unei MUNCI la sala şi nu a unui act COMERCIAL!
Cele de mai sus sunt în fapt doar un prim pas în explorarea unuia din cele 6 şiruri de raporate “pervertite “ de această invenţie socială numita BAN ce guvernează o societate centrată pe CANTITATE, pe tangibil, pe Competiţie, pe MATERIAL. O societate intrată acum într-o etapă de convulsie mondiala către ALTCEVA… Pentru a înţelege cu-adevarat către ce se îndreaptă Lumea astăzi, dincolo de scenarii şi manipulări, dincolo de întâmplări sau consipiraţii, este nevoie de un proces de „trezire” spirituală, de INIŢIERE, de construire a unui… „procesor semantic” capabil să dea semnificaţie fluxului din ce în ce mai mare de mesaje şi informaţii ce vine vrând-nevârnd către fiecare dintre noi.
Este necesară o „operaţie” asupra Minţii însăşi, construită astăzi de o educaţie de tip copy-paste, într-o manieră capabilă să reflecte cu precădere doar lumea Fizică în care Individualitatea Sacra: Persoana, devine doar un simplu NUMĂR într-o listă de personal, o simplă PIESA de schimb într-un complicat mecanism social…. În limbaj modern, această iniţiere ar fi în fapt un UP-GRADE conceptual, o rafinare a intelectrului pentru a pătrunde lumea spirituală, o rafinare a afectului pentru a descoperi Iubirea, o armonizare între intelect şi afect pentru a căpăta o altă VEDERE, cea a lui Homo Universalis.
Ştim de ce avem nevoie! Ştim şi de ce s-a ajuns aici! Ceea ce nu ştim însă, este dacă se mai poate face ceva! Cum să iniţiem INVERSAREA CICLULUI PERVERS amintit la început?! Cum să lucrăm, fiecare în parte, pentru a ajuta societatea să iasă din această capcană feroce a dizolvării sufleteşti şi dezintegrării spirituale în numele Progresului?!
Ceea ce îmi doresc însă să afirm cu toata tăria este faptul că NU ŞTIINŢA este cea care a „adus răul” ci calitatea încă neşlefuită a Omului ce nu ştie să valorizeze şi să respecte VIATA si UNIVERSUL!
Draga Florin,
Dupa cum stii, citesc cu atentie si mereu cu incantare articolele tale. Am insa o intrebare de data asta: cum de ti-a venit ideea sa aplici Legea proportiei continue, aparent aplicabila doar in geometrie si specifica proprietatilor Numarului De Aur, conceptului pe care il prezinti aici? Poti descrie mecanismul euristic (neobisnuit dupa parerea mea) care te-a dus in aeasta directie?
Dumnezeu ne va uni daca noi vrem cu adevarat,ne va ajuta sa invatam,sa pretuim,sa ocrotim viata si Universul.
Eu cred, dimpotriva, ca stiinta a contribuit la o mare parte din raul si dezastrul la care s-a ajuns, pentru ca a avut si are ambitia inca de a inlocui religia, rezultatul intuitiei totale si a revelatiilor umane din toate spatiile geografice si temporale. Stiinta are 2 arme letale pe care nu a ezitat sa le foloseasca de cand a aparut si care au inceput sa scartaie: 1. ideea ca nu e nevoie de Dumnezeu in stiinta, ca totul se poate rezolva excluzand ideea de Dumnezeu, ceea ce mi se pare o mare aberatie, un cancer al cunoasterii care a cuprins mentalul uman, si care ca orice cancer are un anume grad de autonomie care poate distruge omul si societatea (in gimnaziu si liceu nu s-a predat niciodata creationismul stiintific, suntem indoctrinati cu evolutionism; vorba unui copil de 6 ani: libertatea omului fara Dumnezeu e libertatea porcului; de altfel se poate usor demonstra ca stiintele, din punct de vedere filozofic, sunt niste avortoni nitzchieni, adica niste religii fara Dumnezeu, care pretind ca nu e nevoie de Dumnezeu sau ca acesta e defunct; ca doar nu religia detine „stiinta” fabricarii armelor nucleare de distrugere in masa, nu?). 2. ideea aberanta ca se poate ajunge, numai prin eforturi stiintifice, a-mistice la o teorie unificata a universului (in mod abuziv insa; daca s-ar preda in scoli teoria incompletitudinii in cunoasterea rationala, multi si-ar da lesne seama ca o astfel de teorie nu poate exista, oricand putand exista in fizica, matematica etc, sisteme inchise de cunoastere, afirmatii despre care nu se va putea spune, la un moment dat, daca sunt adevarate sau false; deci stiinta ramane o perversa cenzura, in care paradoxurile, amagirile si visele aberante se tin deoparte, ascunse sub pres, si nu se predau in scoli, mecanisme de tampeala mai mult; si cat de multi bani se cheltuie in numele sperantei descoperirii acestei teorii, inclusiv in ciclotronul de la Geneva; si 400. 000 de copii mor anual in Africa de foame, iar cu banii pe
care ii investeste SUA in armata sa, intr-un an, se poate iriga toata Africa; guvernele se comporta ca niste fiare). Si imi spuneti ca stiinta nu are nici o vina in toate astea? Putini oameni de stiinta de azi, sunt oameni adevarati, care cred. Iar dintre profesorii nostri, din gimnaziu si liceu, prea putini credeau sau aduceau vreodata vorba de Dumnezeu si creationism. In SUA a fost si un scandal din cauza minimalizarii creationismului in scoli. Stiinta e un cancer al mintii, dar si un instrument de manipulare colectiva. Cand vad cat se spala mintile oamenilor asa-zis inteligenti prin scoli si universitati, cu asa-zisa stiinta si in numele emanciparii…. mentale, ma apuca groaza. Ratiunea pura, promovata de stiinta, care dintr-un raspuns naste 10 intrebari, e un drum care se ingusteaza progresiv, un drum inchis. Scolile create de stiinta si in numele ei malformeaza oamenii, prin inducerea amneziei Creatorului. Vorba aceea: stiinta adevarata e un lucru prea serios ca sa fie lasata pe mana savantilor…poate doar pe mana sfintilor (pe care insa nu i-a prea interesat stiinta, si totusi au construit o Biserica, adica o institutie a Pacii). „Savantii” sufera, cei mai multi dintre ei, de cancerul stiintei, un scientism de 2 parale care au distrus multe minti umane, mai ales de copii.
Domnule Andrei Drăgoi, n-am să comentez elucubrațiile din acest mesaj, pentru că sunt absolut halucinante, demonstrând fie fanatism, fie prostie. Am să vă reamintesc doar de nenumăratele milioane de oameni uciși și persecutați de-a lungul istoriei, inclusiv în ziua de azi, din cauza și în numele religiei. Și încă ceva, dacă era după religie, nu ar fi existat internetul pe acest Pământ care, după aceeași religie, ar fi centrul Universului cu Soarele învârtindu-se în jurul său, așa că vă invit, dacă nu doriți să fiți calificat drept ipocrit, să nu-l mai folosiți și de asemenea când sunteți bolnav să vă mai duceți la doctor, ci să vă rugați pentru însănătoșire.
În final o întrebare: Pământul are o vechime de vreo 6000 de ani sau 4,5 miliarde?
Ma amuza gandirea simplista a domnului Petru Clej. In primul rand nu stie ce inseamna „religie”, confundand acest termen cu o conotatie… personalizata! Care sunt marile religii ale acestei lumi, domnule Clej? Cand erau ucisi milioane de oameni, cei care o faceau denaturau, printr-o intelegere deformata, textul biblic, daca este vorba de crestinism. In acelasi timp, existau si crestini adevarati, si ei ucisi de fanatici. In Biblie scrie clar sa nu ucizi. Si eu daca ucid 500 de oameni in numele lui Christos, inseamna ca Christos e de vina?!! Nu are rost sa-i explic d.lui Clej, oricum nu ar pricepe nimic.
Pamantul are o vechime de 6000 de ani, dar dl Clej, care are o varsta de 4,5 miliarde de ani, ne poate demonstra ca Terra este de aceeasi varsta cu dumnealui…
Logica lui „Ioan Iona” seamănă cu a acelora care spun că ideologia marxistă a fost un bună dar greșit aplicată. Dar Biblia și Coranul cine le-a scris, nu tot oamenii? Cei care au inițiat cuceririle în numele Islamului sau Cruciadele erau fanatici? Dacă în Biblie sau Coran spune că femeile adultere sau blasfemiatorii sau homosexualii trebuie uciși, asta înseamnă că religiile respective nu predică violența?
Iar faptul că „Ioan Iona” (de ce s-o fi ascunzând cu lașitate sub alias?) consideră că Pământul are o vechime de 6000 de ani spune totul. Nu mai am nimic de adăugat.