Zilele acestea se continuă o luptă începută cu ceva ani în urmă. Clasa politică românească aruncă pe piaţă ideea că săraca economie românească bate pasul pe loc pentru că o gloată de bugetari parazitează sistemul. Ignorant în materie de economie aşa cum sunt, am totuşi câteva nelămuriri. 1. Bugetarii despre care se vorbeşte s-au căţărat de unii singuri în posturile pe care le ocupă acum? Au intrat pur şi simplu în ministere şi primării, s-au aşezat pe scaune şi au început să primească salarii? 2. Dacă cifrele nu mint, atunci e simplu să aflăm că România are deficit de profesori, medici şi funcţionari publici. Cu toţii sunt bugetari. 3. Cum se face că statul, în locul unei analize a eficienţei aparatului bugetar, se mulţumeşte să taie otova de la toţi, pe principiul unei solidarităţi sociale de sorginte comunistoidă?!
Paradigma nu e nouă. Nu cu multă vreme în urmă, clasa muncitoare era obişnuită să îi dispreţuiască pe intelectuali. Comuniştii le spusese strungarilor, lăcătuşilor mecanici şi dulgherilor că profesorul, inginerul sau avocatul sunt specii umane perfect inutile. Acum, discursul se modifică fără să părăsească, însă, „filosofia” comunistă. Domeniul bugetar trebuie să funcţioneze, se spune, asemenea celui privat, pe criteriul eficienţei. Produci, câştigi… nu produci, nu câştigi. Această viziune contabilicească, tradusă în realitate, înseamnă că orice fel de muncă intelectuală, prin definiţie fără rezultate concrete pe termen scurt, trebuie subfinanţată. Banii trebuie să meargă, deci, în „economia reală”. Profesorii şi medicii, funcţionarii publici sau poliţiştii sunt toţi parte a „economiei ireale”, deci. Vânzătorul de la magazinul din colţ, angajat la privat, nu înţelege de ce medicul lucrează atât de puţin, de ce îşi face vacanţa pe Coasta de Azur, de ce profesorul universitar câştigă atât de mult, vorbeşte şi el în faţa unui amfiteatru de două ori pe săptămână şi merge pe la conferinţe prin străinătate. Clasa politică i-a băgat în cap că o ducem cu toţii atât de rău pentru că ei, medici şi profesori, mănâncă banii statului de pomană. Comuniştii merseseră mai departe. Au inversat ierarhiile sociale şi peste noapte vânzători de pantofi s-au trezit academicieni şi profesori universitari. Cei de azi sugerează cam acelaşi lucru: păi nu poate agentul de vânzări să intre în sala de operaţie, nu poate el intra în sala de curs? Ce mare lucru o fi să operezi pe inimă sau să predai Kant? Cauţi 10 minute pe Google şi afli cum se face.
O altă inepţie se aude pe la colţuri zilele acestea: domnule, dacă bugetarilor nu le convin salariile, să se reprofileze, să intre în domeniul privat. Unii medici au făcut-o. Numai că aceiaşi oameni lucrând în „economia reală” nu vor avea veci pururi bani pentru a beneficia de serviciile lor. Nu bugetarii în ansamblu sunt problema României azi, ci aparatul administrativ de prin ministere şi agenţii. Nu profesorul de ţară, poliţistul de proximitate şi medicul căpuşează economia, ci tocmai aceia care ne instigă pe unii împotriva celorlalţi. Eu sunt bugetar… si nu voi fi niciodată solidar cu nimeni doar pentru că preşedintele meu mi-o cere. Solidaritatea e un act individual şi voluntar. Viaţa reprezintă în sine o sumă de alegeri. Când medicul a ales să stea ani de zile în biblioteci a făcut-o ştiind că, fiind bun în meseria sa, îşi va petrece la un moment dat vacanţele pe Coasta de Azur, când agentul de vânzări a hotărât că bibliotecile nu sunt pentru el, a optat şi el. De ce să fim solidari? Ne-am ales carierele tocmai cu gândul că într-o bună zi nu va trebui să fim egali cu toţii. Cel care produce nu poate fi doar prin acest simplu fapt superior celui care gândeşte. În felul acesta, tonomatul de Coca Cola devine mai valoros decât un filosof.
Obsesia aceasta a egalităţii absolute e semn de impotenţă politică. Nu de asta am scăpat de comunism? Ca unii să câştige mai mult şi alţii mai puţin? O societate normală este o societate cu ierarhii. Nu trebuie să inventăm noi apa caldă şi mersul pe jos. Femeia de serviciu dintr-o multinaţională nu se poate considera superioară doar pentru că lucrează la privat, adică în „economia reală”. Preşedintele meu, clasa politică ce guvernează azi sau va guverna mâine, nu au niciun drept să pună un semn de egalitate între categorii socio-profesionale. Suntem cu toţii părţi ale unui sistem care are nevoie de fiecare dintre noi. Asta nu înseamnă, însă, că fluturaşii noştri de salarii trebuie să arate la fel. Cine a permis ca oameni apţi de muncă să iasă la pensie şi să lucreze mai apoi ca şoferi de taxi sau portari în instituţii publice sau private? Cine a permis ca indivizi perfect sănătoşi să primească diferite ajutoare sociale de la stat? Nu cumva aceiaşi care cer astăzi solidaritate socială?
Statul normal e un administrator al banilor şi nimic mai mult. Când el încearcă să invadeze spaţiule meu intim, când încearcă să îmi sugereze că ar trebui să-mi urăsc vecinul pensionar sau bugetar pentru că din cauza lui nu sunt bani suficienţi, când încearcă să mă convingă că e momentul să strângem cu toţii cureaua pentru că el nu mai are soluţii, atunci statul nu e altceva decât un agitator ordinar. Trăim, deci, într-un stat propagandistic. Mai trist este că propaganda dă rezultate. Ne urâm unii pe alţii, convinşi fiind că pensionarii şi bugetarii trăiesc din banii celorlalţi. Ne urâm medicii in corpore pentru că unii dintre ei sunt corupţi şi neprofesionişti. Ne urâm profesorii pentru că unii dintre ei sunt imorali şi incompetenţi. Ne urâm magistraţii pentru că unii dintre ei sunt corupţi. Ne urâm pensionarii pentru că unii dintre ei câştigă enorm. Ne urâm cu toţii şi asta doar pentru că ura a devenit politică de stat. Camuflată sub eticheta perfidă şi nesimţită de „solidaritate socială”.
Va felicit pentru acest articol, ati punctat cum nu se poate mai bine situatia in cane ne aflam. Eu as spune mai mult. Crede cineva ca ne-am descurca mai bine daca nu ar mai fi bugetari? Cred ca anumite servicii nici nu ar fi trebuit sa fie privatizate. Dau exemplu notariatele. Pai, aparent sunt privatizate, dar nu exista practic nicio concurenta in acest domeniu. Eu sunt obligat sa merg la notariat (ma obliga statul), dar nu am nici o sansa sa negociez tarifele platite. Nu sunt acestia mai bugetari decat bugetarii? In alta ordine de idei, ce ma deranjeaza cel mai mult este ca sunt bagati si stropiti cu noroi de-avalma toti, fara nici un fel de diferenta. Este adevarat ca sunt multe lucruri strambe, dar in ultimul timp, masurile luate de reducere a personalului a stricat mai mult decat sa imbunatateasca lucrurile.
Articolul pune degetul pe rana. Nu stiu cata lume il va citi si va intelege sensul ascuns al „solidaritatii sociale” romanesti. Sunt si eu din tagma bugetarilor care au „daramat” economia nationala. Mi-am ales sa-mi petrec viata intre carti si calculator si constat ca ceea ce producem noi – persoane cu studii superioare – este considerat un produs fara valoare. Este normal, intr-o tara in care nu trebuie sa stii prea multe, nu trebuie sa gandesti pentru ca ai sansa sa intelegi ceea ce se intampla si sa vrei sa schimbi ceva.
Daca tu crezi ca noi am esit in strada in `89 pentru tipul de societate care s-a format in Romania in ultimii 20 de ani , te inseli amarnic .Ori esti un pui de `fost` care mai este si acuma SI TI-A FACUT CALE LIBERA ?In 10 ani ,Parintii nostrii , asa prosti cum i-i consideri tu , au pus tara pe roate si tine cont ca venea dupa un razboi teribil .Voi , in 20 de ani , a-ti pus-o pe butuci .Hai sa vorbim de strungarie , ca tot o umiliti voi dind-o ca exemplu de meserie , usoara , la care nu-ti trebuia minte de loc .Un strungar trebuiesa aiba cunostinte medii de fizica , de geometrie , de mecanica , de tehnologia materialelor …Esti mai scolit ca mine , dar daca te intreb de Pitagora , NU STI DE UNDE SA-L IEI .De teoria lui , nici-atit , chear daca ai invatat-o in clasele primare.De 20 de ani , conduce-ti voi , elitele , cum va place sa va auto-intitulati . Care-i rezultatul pentru tara , nu pentru voi ?Unde-i societatea civila , ca m-a intreb , daca exista sau daca am avut vreo-data asa ceva .
Polonia Cehoslovacia , au avut , iar asta se vede acuma prin respectul capatat in fata marimilor lumii .Indiferent ce ati spune voi , realitatea va contrazice .Sint multe de spus , dar nu cred ca i-mi ve-ti publica nici atita .
Merci pentru cenzura ! Apropou , tot Bacanu , va este sef ?
Citind ecoul agramat si ignorant semnat „costellino”- individ care nu pare sa realizeze ca revista ACUM n-are nicio legatura cu cotidianul Romania libera – realizez, pentru a cata oara, ca proverbul „prostul daca nu e si fudul, parca nu e prost destul” este de mare actualitate in Romania de azi. De aceea merg lucrurile asa in Romania, deoarece prostia fudula se plimba peste tot ca la ea acasa.
Stimate domnule Costellino,
Cu tot respectul pentru legatura absolut fascinanta pe care o faceti intre Pitagora si strungarie, nu prea inteleg dupa ce razboi tara a fost pusa pe roate in zece ani. Daca va referiti la cel de-al Doilea Razboi Mondial, atunci trebuie musai sa mai cititi ceva si in afara de teorema lui Pitagora. Daca va referiti la Primul Razboi Mondial, atunci e, intr-adevar discutabil. Intentia mea nu a fost sa desconsider aici nobila meserie de strungar, ci doar sa afirm, odata in plus, ca o societate normala este o societate ierarhizata. Egalitatea, asa cum se pare ca o intelegeti, este de factura comunistoida. Intamplator, nu sunt „un pui de fost”, ci am chiar o origine foarte „sanatoasa”. Tatal meu a fost lacatus-mecanic… Asta nu inseamna, insa, ca trebuie sa dispretuiesc, asa cum faceti dvs. „elitele”. Nu stiu cum anume am pus eu tara pe butuci in 20 de ani atata vreme cat in ultimii douazeci de ani nu am facut altceva decat sa studiez si sa predau… Actele astea sunt cumva distrugatoare de tara? Daca da, ma scuzati.Si, in final, voi incerca sa traduc ceea ce v-am spus deja, folosind limbajul care va caracterizeaza.
„Don` Costellino, chear da-ca a-i cetit acest text, s-e pare ca nu l-a-i inteles. N-u-i nimic, daca sti cu-m e c-u Pitagora, esti salvat!”
Salut ecoul de un sarcasm mușcător al lui Ovidiu, iar pentru cei ca „costellino” am următorul mesaj: dacă doriți să fiți respectați, atunci fiți voi primii care acordați respect, în caz contrar vă expuneți unui tratament dur, dar pe deplin meritat.
ce sa zic? am citit arrticolul si e praf. nu e bine o solutie de taiere uniforma, dar am fost in stare de altceva?
nimeni nu vrea sa piarda ceva. indiferent.
Domnule Gogu,
O fi praf, ca traim intr-o lume cu multa poluare. Ideea nu e cine pierde si de ce pierde. Doua sunt ideile mari ale textului.
1. Impartirea nejustificata a tarii in rai (bugetari) si buni (privati).
2. De ce ar trebui sa fiu solidar cu un guvern care nu si-a facut treaba? Pai daca o tinem tot asa, de fiecare data guvernul va veni si va spune „ne pare rau, nu am reusit, e criza, taiem”. Pana la urma, vinovatul plateste. Sau, plateste si el.
Asa ca, domnule Gogu, legatura comentariului dvs. cu textul meu e exact legatura dintre norul de cenusa vulcanica si inmultirea viermilor de matase. E praf…
Daca in mediul profesional am avut si mai avem inca speciali_ti (de_i vor fi din ce in ce mai putini), in mediul politic am avut numai de gunoaie.
La asta rezum, conduceci tara cu asemenea indivizi, ar fi fost de preferat sa fie invers.
Nu cunosc ansamblul, in realitatea mea cotidiana nu exista bugetari in plus, majoritatea serviciilor sunt cu personal in minus, unele aproape de faliment din cauza lipsei de personal, nu cred nici pe departe ca problema majora e a bugetarilor, economia nu a clacat din cauza lor, au fost un adaos la declin prin afaceristii politici intrati ca bugetari, economia oricum va claca si mai departe având deja trasata calea prin politica nu-fac-nimic, sau facem afaceri personale pe buget, din cauza asta ar fi de preferat sa dea afar numai sa nu se mai aud ca bugetarii sunt de vina pentru incompetenta si afacerile politice.
Sa dea afar cat pot mcar sa nu rmân bugetarii vinovacii principali, altfel vor fi mereu scuza convenabila la orice nu va merge in economie.
Si in Grecia funtioneaza foarte bine
Sub guvern socialist se taie salariile bugetarilor si pensionarilor care tot de buget depind.
Cei care lucreaza in sistem privat rasufla „linistiti” ei nu vor pierde direct bani ci indirect si inca destui.Ei pot pierde serviciul definitiv.
Haosul este in toi.
Ziaristii arata cu degetul catr bugetari.Ei subliniaza cazul spitalului cu sase gradinari si fara gradina si multe alte exemple de functionari cu salarii mari care nu fac nimic.
Jocul prinde in populatie.
Se mai scot la iveala fonduri secrete ale ministerelor, cu bani care se cheltuiesc fara justificare.
Exista fonduri pentru influientarea opiniei publice.Se dau bani unor ziare sa scrie intr-un fel placut despre guvern si se mai dau bani sa apara interviuri si pareri ale guvernului la tv.
Adaogati si toate cele auzite in tara si ajungeti la vinatoarea de bugetari.
In schimb nimeni nu spune nimic despre soldatii raniti sau morti in exercitii, cei de la fortele speciale de scafandri si cei de pe elicoptere care alearga pe munte si pe mare sa salveze turisti sau pescari sau transporta bolnavi in oprice condtii de vreme.
Chiar daca publicul a inceput sa inteleaga jocul si anume ca toate masurle rele se vor generaliza si voir ajunge si in sectorul particular si ca bugetarii sunt necesari totusi nimeni nu explica situati si nimeni nu face nimic.Inca nu a ajuns la mine spune cel care a scapat.