Dor de Primavară
Camelia Lică
Primavara, prefă-mă în fluture, să zbor
Cu vântul prin cireşii-n floare,
Să lunec pe al cerului covor,
Beată de verde şi de soare.
Fă-mă un fir timid de iarbă,
Să-mi înalţ fruntea din pământ,
Lumina caldă să m-absoarbă,
Cu boarea dimineţii să dansez, să cânt.
Lacrimile mele fă-le rouă,
S-alunece pe frunze verzi –
Mici diamante sparte-n două.
Obrazul ud să mi-l dezmierzi.
Muguri moi şi dulci răsară
Pe braţe de copaci bătrâni,
Fă-mă să uit, tu, primăvară,
C-am tors tristeţi atâtea luni.
Suflă uşor asupra mea
Ca peste un puf de păpădie,
Să zboare-n aer, ca o nea
Tristeţea ce n-o să mai fie.
…atat fotografia
cat si poezia,
absolut superbe.
armonia,veselia,
cuprind si iarba verde.
multumesc,
si va doresc,
la mai mare,
la mai mare!
primavara,
cum o stiti,
e o mare sarbatoare!
itzhak bareket,
cu drag,
respect,
si’onoare.
Apreciem armonia dintre fotografie si poezie.Felicitari pentru talentulsi sensibilitatea artistica a autorilor.Mult succes!