eu sunt trează… mereu,
e ceva răsturnat în mine,
care priveşte mozaicul lumilor,
iar un pahar cu apă rece,
turnat în cap… ar suna
ca un pleonasm, ar semăna
cu o bicicletă dublă închiriată
de veveriţele din Washington!
ciudat, hazliu, ca şi cum ochiul
s-ar dizolva pe o coadă de rimel
răsunător… un ceva în van…
te văd, iubitule, te joc în balanţă,
şi-mi văd şi sufletul, bob de catran,
arzând infinit, într-un colţ…
privind turcoaz, cum se ţine dorul
după filozofia unui săgetător…
14 ianuarie 2010, 00:07