placerea trece prin picioarele inlantuite
picurau din stele gene ADN
si tu rasareai de la zenith cu broaste amorezate in par
si ce vedeam despuiati de baliverne? corturi revarsate, cadane rasturnate, pian dezacordat cu craci paroshi de porci posibili pusi la frigare intre reprize de dragoste
obrajii mei, candoarea mea de fruct exotic, muscat si nebarbierit de secole
parfumat sado cu briciul deschis de existenta nula
vad cum in magazine spaniole, pe balansoare trepide unse cu vopsea de luciu pal, lumina manierismului flamand se da in scranciob..
la colt cersea un pictor gol de viata, adorat de pisici ce respirau egal in marsh german, tropaiau cu cizme cazone, cu vulturi pe umeri, bicuit de Kaizer seara la culcare, ma inveleai cu o patura de cal, iubitule ziceai, framantatul meu prieten,duci viata de nomad flacau, misterios si suav totodata, plin de semintie folclorica abundenta ca orzezul in supa de toamna, pe foc, pe cale de facere, uite cum creste din tine un zeppelin sporadic plin de fantome si sunete, hai ia-ma cu tine spre tzara orgasmelor in iarna…
nu simti ca vreau sex cu tine?
In loc sa scriu eu insumi, citez din Arghezi, dar din memorie, „Cuvinte potrivite”:
‘Din bube, mucigaiuri si noroi,
Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
Si mai adaug: surealism, dadaism si…originalitate.
Lucian-Zeev Herscovici