Vineri se termină naibii cea mai tensionată şi mai murdară campanie electorală de la începutul anilor `90 încoace. Am avut de toate, luptă anticomunistă la douăzeci de ani de la plecarea pe pustii a comunismului, filmuleţe demascatoare, nici nu mai contează dacă autentice sau trucate, presă transformată în propagandă pură, de o parte sau de cealaltă, contramanifestaţii ca la 1990-91 şi gesturi de o rară mîrlănie – între altele, preşedintele în exerciţiu n-a dat mîna cu doi foşti preşedinţi ai României, cu prilejul festivităţilor oficiale de Ziua Naţională! E şi ceva amuzant, cînd consulţi biografiile celor doi combatanţi – să constaţi că lustrabil e, mai degrabă, celălalt decît cel care crezi tu sau crede el şi susţinătorii săi! Dar în trei zile se termină! Problema este că, oricine ar cîştiga, iar mie cîştigătorul mi se pare deja vizibil, dar mă voi abţine să-l spun, că nu vreau să influenţez nici măcar involuntar opţiunile, deci, oricine va cîştiga, nu va avea mari motive de bucurie, iar sărbătorirea victoriei va trebui să se termine chiar înainte de a începe. Va fi treabă, nu glumă!
România nu-şi mai poate permite să stea cu un guvern provizoriu, sau interimar, care are şi termenul legal depăşit!, unul picat, altul pe ţeava ruginită şi unul alternativ! Criza politică prelungită – şi, pentru a evita discuţiile inutile, voi spune că aceasta nu are un singur vinovat, nici măcar o singură parte vinovată! – adăugată crizei economice, a fost una din acele originalităţi româneşti de care ne-am fi putut lipsi, cum nici rostogolirea crizei economice din motive electorale n-a fost o idee bîntuită de geniu. Citiţi toate analizele economice independente, citiţi declaraţiile care vin din mediul de afaceri, urmăriţi cotaţiile agenţiilor de rating pentru ţară, sistemul bancar etc şi veţi afla că situaţia nu e deloc roză. Pe la începutul campaniei electorale, mă gîndeam că vom fi loviţi în plin de efectele crizei economice cîndva după 1 ianuarie, acum mă întreb dacă acestea vor avea măcar răbdarea să treacă Crăciunul! În învăţămînt şi în alte domenii bugetare, curba de sacrificiu, cu cele 8 plus 8 zile de concediu fără plată, chiar dacă discret, a început deja. Sigur, angajaţii refuză să completeze cererile de concediu fără plată – e şi aburd să ceri cuiva să renunţe de bună voie la salariu plus sporurile aferente! –, dar angajatorii vor găsi un ac de cojoc, pentru simplul motiv că bani nu mai sînt. Asigurările premierului intrimar, că vor fi bani de pensii şi salarii şi în ianuarie, trebuie luate cum grano salis şi, oricum, D-Sa ia în calcul şi banii „economisiţi” din fondul de salarii bugetare pe noiembrie şi decembrie.
Deci, oricine va cîştiga nu va avea motive de mare bucurie, nici de sărbătorit, nici nu se va putea bucura de cele „100 de zile” de graţie ce se acordă, de obicei, unei noi guvernări sau reînvestirii alteia deja existente. Va trebui să asigure ţării un guvern puternic şi stabil, bazat pe o majoritate consistentă, sau măcar pe un sprijin parlamentar considerabil – şi e greu de crezut că acesta va putea fi condus de dl. Liviu Negoiţă! –, un guvern care să poată relua negocierile cu FNI, să ofere ţării o imagine de credibilite, grav afectată în ultimele luni, şi să purceadă instantaneu la un program anti-criză veritabil, pentru că măsurile paleative deja luate, cînd n-au fost degeaba, au făcut mai mult rău decît bine. În opinia mea, de pe 7 decembrie dis-de-dimineaţa, joacă aceasta inconştientă „de-a politica” trebuie să înceteze, cum trebuie să înceteze şi prefăcutul combaterii crizei. Ori vine un ceas al responsabilităţii, ori Dumnezeu cu mila! Însă Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi şi bagă în sac!
Din pacate, nu sunt sigur ca victoria va aduce mai multa responsabilitate cuiva. Nici macar castigatorului!
e corecta opinia autorului si impartiala.
Koko
Multumesc. Incerc si eu sa privesc spre fapte, mai mult decit spre vorbe.
Probabil ca invingatorul nu va avea motive de bucurie, dar noi sigur nu vom avea, maitre!
@) Alexandru Vlad
Draga Sandu, ma gindesc si eu la vorbea aceea batrineasca – nadejdea moare ultima! Iar daca baietii astia, oricare ar cistiga, nu fac un contact urgent cu realitatea, se duce dracului toata cosmelia, nu doar ei!
nu ma pricep prea bine la ce merge in Romania insa daca iese Basescu nu departe e ziua in care va da mina calduros cu Anonescu Crin care l-a facut betiv si albie de porci. in rest trebuie sa intelegeti ca toti politicienii sint la fel si ciinele e frate cu pisica daca nu e destula carne pentru amindoi. iar in politica niciodata nu e destula. e destul doar un bordel de lux in care incap toti, dar absolut toti. 🙂
exista insa o mare consolare. asa e in toata lumea. 🙂
Lasa, frate, moartea aia in pace, ca nu e buna nici in cizme!
In rest, te uiti si te crucesti, e asa intre ciuma si holera! Sau, ca sa ne sincronizam cu boalele, intre SIDA si Ebola!
Dragă Liviu
Abia acum se vede unde am ajuns (iar)!
Ce e îngrozitor să nu ai de unde alege! Adică… înțelegi ce spun.
Mă pregătesc pentru o lungă hibernare. În definitiv, cărțile și munca mă așteaptă. Of, și moartea, zîmbind galeș: Aici îmi erai, diavole!? De cînd te aștept!