M-am saturat de prosti, de ticalosi, de spagari, de puturosi, de prost-crescuti, de incompetenti!
M-am saturat inclusiv de mine pentru ca ii tolerez!
M-am obisnuit cu ei asa cum te obisnuiesti cu noxele – mai intai te sufoca, apoi te revolta, dupa care inveti sa respiri in mediul ala otravit! Ce trist…
M-am saturat sa tot constat ca Guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria au administrat tara la limita incompetentei, aducand Romania in 1998 si, iata, in 2009 in pragul falimentului.
M-am saturat de presedinti cu vocatie de tatuci – fie de stanga, fie de dreapta – si de premieri-marioneta.
M-am saturat de lipsa de etica a relatiilor dintre Stat si cetatean si de logica “aranjamentului”.
M-am saturat pana si de putinele si curajoasele initiative cotroceniste care, in marasmul creat de “establishment”-ul post-decembrist, lasa loc unui vulnerabil prezidentialism agresiv, aflat de multe ori la limita Constitutiei.
Imi este din ce in ce mai greu sa gestionez un sentiment de mandire nationala, intr-o tara incapabila sa evite postura rusinoasa de a fi trasa de urechi fie de FMI, fie de UE. Noroc cu SUA care mai zice cate ceva de bine. Dar, evident, o face doar din motive pur subiective si conjuncturale…
Viata cotidiana a romanului este constransa la o silnica lipsa de temeiuri, in absenta normelor morale. Vad oameni care, pentru a castiga bani, pentru a-si asigura salariul, sunt gata sa “taca si sa inghita”, sa se transforme, vai, in yesmen-i, gata sa aprobe fie toate ineptiile sistemului de Stat, fie toate mojiciile sefului, fie pe cele ale patronului! Patron care, daca are cineva ceva de comentat sau daca incearca sa explice ca vede lucrurile intr-un mod diferit, iti ranjeste in nas de la inaltimea unei suficiente demna de o cauza mai buna sau de la inaltimea gipanului (barbarism lingvistic, derivat de la englezesc-ul jeep, o minunata masina americana, manelizata ingrozitor de “smecherii” autohtoni – n.a.) sau a vilei opulente din Pipera sau Baneasa sau Cotroceni: “Ba! Eu te platesc, asa ca, lasa mutrele!”. Ca si cum ti-ar face o favoare ca te plateste…! Uita ca, fara tine si fara altii ca tine, poate sa plece acasa si sa suga acadele pe bat! Desigur, exista si notabile exceptii! Ar fi tragic daca nu ar exista. Statul, in schimb, este un alt fel de patron: el te trimite acasa fortat vreo doua saptamani sau se face ca uita sa te plateasca sau mareste taxele sau elimina sporurile sau toate la un loc.
Ma intreb, insa, ce-ar fi daca toti angajatii ar pleca vreo doua luni acasa? Si, cei de la Stat si cei din mediul privat?…
Ca sa faci bani, pe de alta parte, suna tentant. Si, chiar te poti apuca, plin de entuziasm in Romania anului 2009, sa pornesti o activitate pe cont propriu. Ce senzatie de libertate! Te prinzi, insa, repede ca este doar o senzatie… Caci trebuie sa te confrunti cu sistemul adminstratiei financiar-fiscale, corupt in proportie de masa, ineficient in proportie de masa, plin de indivizi care nu cauta decat cum sa te amendeze si nicidecum sa te ajute sa nu mai gresesti – asta, daca ai gresit, caci de cele mai mult ori te amendeaza indiferent daca esti curat ca lacrima sau nu. Si, este aproape imposibil sa fii curat ca lacrima, deoarece frenezia normativa a guvernantilor autohtoni iti umple gura mai abitir ca o injuratura voluptoasa in traficul Capitalei. Apar ca ciupercile dupa ploaie, ca bubele de varsat de vant pe fundul de bebelus, ca pustulele pe raie pe pielea de magar, tot felul de ordonante, peste ordonante, care modifica legi (!), care au adus deja modificari altor legi anterioare si care introduc norme de aplicare la vechile norme de aplicare, fomularistica noua, care modifica vechea formularistica – dar, numai partial ca sa nu se modifice peste tot, am zis! -, programe de calculator care se modifica din trei in trei luni, se blocheaza din doua in doua saptamani sau care nu se stie cum pot fi utilizate sau de ce dau erori infioratoare si functionari publici “privatizati la locul de munca” ( = persoane platite cu un salariu lunar de catre Stat – pe baza taxelor si impozitelor colectate de la cetateni si firme – dar care nu isi fac treaba decat daca le dai spaga!). Desigur, si aici sunt exceptii notabile! Intre timp, 115.000 de firme isi intrerup activitatea, secerate de tirul impozitului forfetar (cu aceasta ocazie, bugetul nu mai colecteaza nici un fel de contributii de la cele 115.000 de firme!Sic!), C.N.A.S. anunta ca nu mai poate face plati catre cabinetele medicilior de familie, se preconizeaza (din nou!) scumpiri la mancare si imbracaminte (intre 15 si 25%, dar asta o sa vina dupa alegerile prezidentiale ca sa nu cada greu, intre timp, la lingurica alegatorului), economia reala se duce pe tobogan-ul incompetentei imbecililor care ne conduc si, ca formula magica de scapare din tembelismul carpato-danubiano-pontic, 800.000 de oameni intra in greva!
Si, ca sa nu uit, doar in ultimii cinci ani, “fabuloasa eterna autostrada aflata in constructie catre Marea Neagra” si-a mai marit un pic pretul initial si perioada de executie, ajungandu-se la vreo de cateva ori si ceva suma initiala, stabilita prin contract cu o firma americana, cu nume de rezonanta prusaca. Si, bineinteles, tot noi – mioriticii frustrati, platim facturile. Toate! Apropos, de ce n-a fost bagat in puscarie nici un ministru al Transporturilor pentru ticalosia sau cretinismul sau incompetenta numite semnarea si, mai apoi, derularea contractului pentru autostrada cu pricina?
Vai, pardon! Scuzati! Traim in Romania…!
(Va urma)