Săptămâna trecută administraţia site-ului www.acum.tv nu a publicat un aşa zis comentariu care nu avea nici în clin nici în mânecă cu articolul din revistă. Anonimul ascuns sub pseudonimul „Ion” îi cerea lui Petru Clej să renunţe la colaborarea cu mine. Îl reproduc fără a corecta greşelile gramaticale:
“Domnule Clej, nu inteleg de ce o tot promovati pe Angela Arama. Sfatul meu este ca scade prestigiul revistei cu acest nume. Pina nu demult citeam constant, acum am renuntat. Din cauza ei. Nu o mai puneti sa dea din degetul care si-a dat atita timp votul pentru comunisti. Sfatul meu este sa ii puneti dumneavoastra tampoane in urechi in ochi si in gura si sa taca dracului ca va face mai mult de rusine. Dupa cite porcarii ai facut, cred ca este mai bine sa taca chitic si sa se retraga cuminte in birlog. Mi e foarte jale de ea. Nu stiu de ce mai incercati sa surescitati un mort, adica reputatia ei negativa pe care o are. Chiar nu vedeti ca va faceti de rusine? “
Bu-u-un…Dincolo de obsesia maniacală pe care o manifestă autoarea acestui denunţ (îmi trimite mereu mesaje pornografice pe blog şi publică – cu succes, din păcate pentru imaginea unor instituţii media din Republica Moldova – pseudo-comentarii obscene la absolut toate apariţiile mele publice) e de remarcat dorinţa acerbă a acesteia de a mă vedea paralizată, mută şi neapărat distrusă ca entitate umană. Evident, nu are curajul să iasă la rampă, se ascunde mereu în dosul unor porecle şi încearcă să-i convingă pe toţi, pe mine inclusiv, că sunt jalnică şi nu am nici un drept să respir.
De ce? Pentru că am votat cu comuniştii în 2005? Au făcut-o şi Marian Lupu, şi Vlad Filat, şi Marcel Răducan. Când şi în ce condiţii e subiectul unui alt articol. Şi nu cred deloc că dacă aş fi părăsit PPCD (inclusiv postul de televiziune EUtv) printr-un scandal monstru şi conferinţe de presă această persoană ar fi fost mulţumită de prestanţa mea. Motivul invocat în mesajul adresat domnului Clej e doar un subterfugiu pentru a-l convinge să nu mai publice articolele mele.
Pentru confomitate – nu am fost “dusă” de la EUtv (un post de televiziune căruia îi ofeream consultanţă) aşa cum se trâmbiţa de zor de alţi doritori de a mă şti demolată. Echipa şi politica editorială decentă au fost distruse de ambiţiile politice şi neprofesionalismul cras al tandemului Burciu- Buzdugan numiţi la un moment dat în funcţii de conducere acolo, iar eu, spunându-le în faţă că, de facto, ei comit o crimă, am părăsit sediul televiziunii şi am crezut de cuviinţă să nu mă întorc acolo. În scurt timp am anunţat liderul fracţiunii parlamentare PPCD că nu voi merge în Campania electorală din 2009. Astfel am ieşit din politică şi nu am considerat onorabil să fac demersuri pentru a mă înregimenta în alt partid. Nu mai prezint un pericol public, ca să zic aşa, totuşi, persoana aceasta, care a făcut o fixaţie evidentă pentru mine, exemplificând un caz clinic, bântuie internetul dorindu-mi, practic, moartea. De ce, întreb din nou. Invidia?
Nu aş fi scris despre asta dacă nu aş şti că acest caz este (poate nu la nivel maniacal) simptomatic. Aud că o grămadă de “prietene” şi doamne glamoroase mă bârfesc ca în codru şi crează, ungându-şi orgoliile, tot felul de basme cu zmei având-o ca subiect pe Angela Aramă. Mai presus de toate, aceste basme se termină deloc americăneşte – Angela Aramă (care, ha! În sfârşit a şi divorţat! – aşa-i trebuie!!!) moare (de dorit – alcoolizată), cerşind o bucată de pâine sub gardul bunăstării lor. Iată unde ajunge orice femeie care îndrăzneşte să fie altfel decât celelate, auzi tu – vedetă de televiziune, deputat, om de cultură şi pe deasupra bărbatul meu s-a uitat la ea!
Îmi imaginez doar cu ce plăcere sunt ingurgitate “sincerităţile” personajului evocat mai sus, publicate pe site-urile unor instituţii de presă pe care, de altfel, le consider profesioniste şi cu suficient bun simţ. De exemplu, specificând că “işi rezervă dreptul de a şterge mesajele care nu se referă direct la sensul materialului publicat şi care conţin expresii licenţioase”, Jurnal de Chişinău publică la două subiecte care nu mă vizează deloc acelaşi comentariu (omiterea literelor îmi aparţine): “Angela Arama e o c…va si o prostituata cum nu mai este. E invidioasa pe femeile destepte si tinere si e compromisa pina in fundu c…lui. O urasc cit de fatarnica si mincinoasa e. Isi merita soarta, c..va asta de Angela Arama! ce bine imi pare ca ai ajuns in c..r, madam!” Sau comentarile de pe site-ul PRO-tv la emisiunea VIP magazin filmată acasă la mine (iarăşi cu precizarea că administraţia site-ului “va scoate comentariile care conţin cuvinte obscene”): “Angela Arama s-a compromis pana in maduva, e invidioasa pe femeile destepte si frumoase, e o rautacioasa si o birfitoare plus ca mai si fura barbatii sau iubitii altora. E atat de fatarnica saraca totusi mi-e jale in ce hal a ajuns”. Şi mai departe: “O sa spun pe toate saiturile adevarul despre aceasta neroada si c…va. Ma bucur ca a cazut si a ajuns un nime. p.s. adresa si telefonul este Albisoara sau la podul Chisinaului. (Albişoara e strada unde se oploşesc prostituatele traseiste – nota mea)” De ce administratorii site-urilor respective ar fi publicat asemenea inepţii dacă nu ar fi vorba de audienţă? Şi cine o face să crească? Frustraţii, ar spune un psiholog. Complexaţii. Se ştie că rataţii, devoraţi de neputinţă şi invidie, se afirmă prin denigrarea altora, mai puternici decât ei.
Problema este că ne vedem déjà în Europa cu tot cu iţari, dar oare suntem gata să renunţăm la comportamentul social de grotă? În ce măsură libertatea de exprimare oferită cu generozitate de internet se înscrie în standardele bunului simţ? Nu degeaba se vorbeşte déjà la nivel de studiu mondial despre necesitatea reglementării spaţiului informaţional (fără a afecta libertatea de exprimare şi anvergura comunicării). În condiţiile actuale acesta riscă să devină şi un refugiu nejustificat pentru maniacii, retardaţii care hărţuiesc prin atacuri indecente la persoană şi chiar prezintă pericol public. Dar e o problemă care poate fi discutată în alt articol. Pot să spun doar că în cazul în care atacurile vor continua, voi fi obligată să fac un demers la procuratură (noua guvernare promite independenţa reală a acesteia) pentru a identifica persoana şi a apăra integritatea mea şi a copiilor mei.
Revin la mobilul care cultivă obsesiile expuse mai sus. Acest gen de obsesii este generat prin excelenţă de o subapreciere îngrijorătoare a personalităţii proprii, e frustrarea care caracterizează oamenii lipsiţi de bucuria de fi ei înşişi, de dragoste, dacă vreţi, pentru ceea ce sunt – creaţii Divine. Nu cred că e vorba de o problemă strict de credinţă. E mai grav. E o problemă socială. Invidia ca flagel social ar trebui să ne înspăimânte, să ne îngreţoşeze. Din păcate, însă, ea este menajată şi mai mult decât atât, utilizată ca armă de război împotriva concurenţilor atât sociali, cât şi politici. Nu cred că asemenea “comentarii” ar fi fost tolerate dacă vizau vreun favorit politic al instituţiilor media amintite.
În acest sens, vreau să-i mulţumesc domnului Petru Clej pentru demnitatea cu care a respins “comentariul” anonim, deşi nu mă cunoaşte (menţinem o corespondenţă “frugală” şi sporadică cu referire la unele aspecte mai degrabă tehnice de publicare a articolelor). Iată răspunsul:
“Domnule sau doamnă „Ion”
1. Dacă tot faceți denunțuri, măcar nu aveți lașitatea de a vă ascunde sub anonimat.
2. Statisticile obiective consemnate de Google Analytics arată sporirea audienței din Republica Moldova. Vă mulțumesc pentru grija pe care o purtați acestei reviste, dar cunoașteți proverbul care începe „Câinele moare de drum lung …”
3. Aveți ceva de obiectat față de substanța articolelor Angelei Aramă? Eu o consider o expertă în legislația mass media și ea scrie la revista ACUM în această calitate.
4. Dacă aș invita să scrie articole la revista ACUM pe Oleg Serebrian sau, de ce nu, pe Marian Lupu (devenit peste noapte campionul cauzei anti-comuniste) – oameni care au votat la 4 aprilie 2005 candidatura lui Vladimir Voroni la președinție, ca și Angela Aramă, ce ați spune?
5. Grosolăniile despre Angela Aramă păstrați-le pentru ultra-mediocra presă din Republica Moldova, revista ACUM are un cu totul alt nivel.
6. Îmi este absolut indiferent dacă citiți sau nu revista ACUM, alți 10 din Republica Moldova vă vor lua locul.
P.S. Dacă până acum n-ați realizat continuarea proverbului despre care vorbeam, atunci vă spun eu „…și prostul de grija altuia”.
În încheiere, tuturor acelor care mor de grija mea din simplul motiv că “poama-i acră” pot să le spun că nu am sucombat subit şi nici prin cap nu-mi trece. Am doi copii minunaţi, mi-am amenajat o casă în inima Chişinăului, la doi paşi de Palatul Republicii, posed maşina visurilor mele, actualmente sunt producător general la unul dintre cele mai vizionate posturi de televiziune din Republica Moldova, parte a unei renumite corporaţii internaţionale, sunt unul dintre fondatorii unei prestigioase companii de creaţie publicitară (full service) şi (nu în ultimul rând!) am marea plăcere să scriu pentru revista electronică ACUM.. Pe lângă toate acestea voi publica în curând o carte pentru copii, pictez , alerg dimineaţa şi am un singur viciu – nu bârfesc, nu cobesc şi nu invidiez pe nimeni. Ah, da! Şi am bucuria de a avea prieteni adevăraţi.
Eu zic ca ati avut nesansa sa colaborati cu Iuri Ivanovici, si n-ati plecat totusi la timp din mediul cu pricina. Apropo, cine a stiut de desolidarizarea de anturajul lui Rosca, de EUTV? Daca o faceati public, ar fi avut o rezonanta deosebita in societatea basarabeana, si imaginea dstra n-ar fi avut de suferit.
Domnule Gheorg, să înțeleg că nu dezavuați tratamentul imund la care este supusă Angela Aramă în Republica Moldova? Eu vă înțeleg că sunteți originar din această țară poreclită în glumă Republica Moldova, dar standardele la revista ACUM sunt altele.
Dle Lupusor, nu consider deloc ca adevarul despre sansa sau nesansa de a ma afla in PPCD este tocmai acela pe care il insinuati. Nu am facut scandal pentru ca mi-am asumat plecarea, fara a lovi in colegii de atunci printre care, va asigur, exista zeci de romani adevarati. Cu ei am impartit o bucata de paine in campanii electorale si am facut o gramada de lucruri bune pentru cetatenii simpli de la tara. Cu ei am visat sa iesim de sub tutela Rusiei. Orice discurs public in legatura cu plecarea mea ar fi fost rastalmacit de presa „independenta” si eu nu as fi jucat decat rolul unei marionete. In rest imi pare tare rau ca va solidarizati cu lasii care se ascund in anonimat si isi descarca frustrarile intr-un mod abominabil.
Eu cred ca fiecare are dreptul de a alege ce vrea si cum vrea sa faca in viata sa. Pe Angela Arama am admirat-o intotdeauna pentru felul in care se prezinta in societate si pentru stilul sau irepetabil. O respect pentru ca are curajul sa fie ea insasi. In opinia mea, indiferent de ce face, o face bine.
Să ştii, Dina, că e dificil să fii tu însuţi într-o societate extrem de fragilă, indecisă în sensul edificării personalităţii proprii. E aproape inposibil să eviţi atacurile dacă nu eşti pe deplin cu acela sau cu celălalt. Acum, ca să „ai imagine”, trebuie neapărat să fii „cu” Filat. Trup şi suflet. Îl apreciez pe acest politician, dar asta nu înseamnă că nu a existat Orăşelul Libertăţii în 2002. Înseamnă doar că i-a venit timpul afirmării. Greşeli au comis şi vor mai comite şi Filat, şi Chirtoacă, şi Roşca…atât în politică. cât şi în viaţa cotidiană, ca tot omul. Nu accept idea că trebuie să dormim cu bâta sub pernă sau să-i împuşcăm pe toţi acei care au votat cu comuniştii. Ura nu serveşte la nimic bun.
Moralitatea, dreptatea, democraţia sunt termeni total distorsionaţi la noi. Acum orice ar face Ghimpu, să zicem, e democratic fără tăgadă. Chiar dacă nu permite Companiei Teleradio Moldova să transmită în direct şedinţa Parlamentului. Atunci. însă, când interzic comuniştii acelaşi lucru e sfidare a dreptului la informaţie.
Pot să zic doar că mă bucur că am scăpat de comunişti ca partid de guvernământ, dar nu pot să accept aplicarea aceloraşi metode comuniste de gestionare legislativă şi executivă.
Dna Aramă, îmi pare rău că imaginea dstră în RM nu coinicde cu cea pe care v-aţi fi dorit-o şi pe care poate aţi fi meritat-o. Nu mă solidarizez cu laşii pe care îi invocaţi, în cazul în care aţi fost atacată murdar, dar cu părere de rău nu pot avea o părere strălucită despre cei care au activat în imediata apropiere a lui Roşca. Am şi eu rezervele mele, mai mult sau mai puţin justificate.
Nu-mi este prea clară nici sintagma „buni români”. Îmi pare un pic cam naţionalistă, dar dacă se încadrează în standardele revistei „Acum”, e OK.
Nu aveam comentariul în faţă, aşa că am citat „buni români” în loc de „români adevăraţi”. Cam acelaşi lucru în esenţă…
Domnule Lupușoru,
Remarc dificultatea în a vă desolidariza de cei care o atacă murdar pe Angela Aramă, punând la îndoială acest fapt. Probabil faptul că frecventați forumul cocină lasitate.net cu asiduitate v-a ajutat să aveți astfel de reacții.
Nu împărtășesc opiniile Angelei Aramă în ceea ce privește termenul „români adevărați”, dar apreciez sinceritatea și modul civilizat în care-și exprimă opiniile și eu am fost cel care i-am cerut să scrie acest articol, revoltatfiind de atacurile murdare împotriva ei.
Dumneavoastră însă nu ați sesizat acest lucru, având însă circumstanța atenuantă a mediului virtual în care evoluați de obicei, unde calomnia și insulta sunt regula, iar nu excepția.
Oamenii publici, politicienii îşi asumă anumite riscuri când se implică în viaţa societăţii. Deci să fie buni şi să nu se aştepte doar la laude şi ditirambi, ci şi la obiecţii, critici sau chiar atacuri murdare.
Apropo de murdăria presei. Cea din România e mult mai obscenă şi indecentă decât mass-media moldavă, care seamănă mai degrabă cu o domnişoară pudibondă dacă e să o raportăm la vecina ei de peste Prut. Ţi se ofilesc urechile când vizitezi, de exemplul, blogul unui Mircea Badea sau replica distinsului Patapievici care îl îndeamnă pe primul să nu confunde „subtilitatea” cu „suptul” într-un schimb de replici care îi vizau pe Băsescu şi Elena Udrea despre care se afirmă lucruri oripilante pe care nu le voi cita. Şi presa scrisă nu este mai brează decât cea galbenă sau de bulevard.
Sper totuşi că revista Acum nu se va transforma într-o tribună de lustruit personalităţi din RM, mai mult sau mai puţin compromise.
pt angela arama!
nu va cunosc in nici un fel..dar..dece atata energie irosita pt un singur ” ion „???
o persoana care se ocupa cu politica sau jurnalism nu ar trebuii sa aiba o viziune micro…aceasta ocupatie cere o viziune larga,generala si o sensibilitate strict la subiect..
Doamnă Gioia,
Ca și în chestiunea misoginismului în Româania, iar vorbiți după ureche.
Dacă ați avea cea mai vagă cunoștință de cum stau lucrurile în Republica Moldova, ați ști că „Ion” nu este excepția, ci mai degrabă regula. Nu v-aș dori să fiți în locul Angelei Aramă sau în general să fiți femeie pe scena publică din Republica Moldova sau chiar femeie pur și simplu în această gubernie rusească în care mârlănia și misoginismul sunt niște moșteniri ca niște ghiulele de tun din perioada ruso-sovietică.
Nu vedeți că până și acest domn Lupușoru cu pretenții de pro-occidental nu reușește să înțeleagă de ce un astfel de tratament este inacceptabil într-o societate civilizată?
De aceea am rugat-o pe Angela să scrie acest articol.
Prea mulți extremiști și-au luat avât pentru că nu li s-a „dat la cap” la timp, pentru că oameni ca dumneavoastră privesc în cealaltă parte când se întâmplă așa ceva.
Nu doamnă Gioia, persecutorii trebuie persecutați.
Nu stiu de unde ati luat-o ca as fi pro-occidental, dar n-aveti decat sa fabulati. Vorbiti de marlania altora, dar folositi un limbaj destul de deocheat.
Cât priveste articolul dnei Aramă, e de-a dreptul penibil, parcă ar fi fost conceput de un personaj din sec. XIX din Iaşi, de-al lui Vasile Alexandri. Nu ştiu de ce se plânge atât. În presă nu e pomenită deloc, iar imaginea ei e foarte proastă în RM (ca şi a tuturor colegilor ei), pentru că asta e soarta tuturor celor care n-au avut coloană vertebrală şi şi-au trădat principiile, doctrina etc.
Domnule Lupușoru, cu atât mai bine dacă spuneți că nu sunteți pro-occidental, atunci sunteți exact ca cei cu care frecventați asiduu forumul-cocină lasitate.net – împărtășiți mârlănia și nemernicia cu care este atacată Angela Aramă – exemplele sunt date (ca să nu mai vorbesc de atacuri imunde trimise pe adresa redacției ACUM care nu sunt publicabile). Dar nu vă pot blama – când mănânci din troacă cu porcii… (a se citi mediul toxic și analfabetismul comportamental foarte răspândit din Republica Moldova).
Mă întreb ce părere aveți, a propos de oportunism, de evoluția politică a unuia ca Marian Lupu, pe lângă care „lipsa de coloană vertebrală” a Angelei Aramă pălește.
PS Se scrie „Alecsandri” nu „Alexandri”.
Eu cred că ar trebui să păstrăm totuşi proporţiile. Angela Aramă poate pretinde momentan doar la statutul modest de fostă vedetă TV, în sensul care i se acordă termenului în RM. Repet, dacă ar fi avut un comportament exemplar în timpul dictaturii, şi nu scuzele penibile de acum, toată lumea ar fi fost a ei. Acum e prea târziu. Steaua ei a apus. Doar o minune o poate ajuta să se relanseze, să-şi dreagă imaginea.
Citatele invocate de dna Aramă sunt preluate de pe nişte bloguri obscure probabil, nu din presa scrisă, obişnuită. Iar blogurile (poate se ortografiază blogguri, însă eu prefer varianta simplificată, mai ales că nu e vorba de un act oficial) nu prea sunt luate în serios aici, cu mici excepţii.
N-am ştiut că e o crimă să nu fii pro-occidental.
Nu mă mai plâng de homofobia societăţii moldoveneşti. Am înţeles că am persistat în eroare până acum. Problema nu mă mai interesează sau cel puţin o abordez acum din alt punct de vedere.
Cât priveşte Jurnalul de Chişinău, dna Aramă are tot dreptul să-i acţioneze în judecată şi să ceară despăgubiri. Dar asta nu înseamnă deloc că trecutul îi va fi uitat (în cazul în care câştigă procesul) şi că va deveni peste noapte un personaj pozitiv. Ar trebui să se resemneze cu ideea că nimeni nu-i perfect, mai ales politicienii sau oamenii publici, şi să nu mai pretindă onoruri nejustificate sau să învinuiască societatea că n-o receptează la justa valoare.
Înainte să-i dați lecții doamnei Aramă, v-aș ruga domnule Lupușoru, să luați dumneavoastră lecții de comportament democratic. Revista ACUM nu tolerează infamii de genul celor publicate, de pildă, de Jurnal de Chișinău sau de forumul-cocină pe care-l frecventați cu asiduitate.
Și mai învățați un lucru, domnule Lupușoru, dumneavoastră și toți cei ca dumneavoastră din analfabeta politic societate din Republica Moldova: chiar dacă Angela Aramă are destule să-și reproșeze ca politician în perioada 2005 – 2009, modul infam, animalic aș spune cum s-a repezit această șleahtă virtuală asupra ei reprezintă din păcate un obicei frecvent la români: acela de a lovi un om căzut la pământ.
Cine se mai uită la păcatele trecute unor Marian Lupu, Valeriu Lazăr, Dumitru Diacov sau Oleg Serebrian, ei sunt acum în barca puterii și totul li se iartă. Pe când Angela Aramă, mai ales că e femeie, e fair game. Ei bine nu, domnule Lupușoru, revista ACUM nu se alătură acestui linșaj mediatic. Contați pe mine.
am mai mult decat o farama de cunoastere a ce se petrece in RM..faptul ca-mi tot repetati ca vorbesc dupa ureche ma jigneste dl.Clej….
pot fi in dezacord cu o persoana dar asta nu-i da dreptul sa ma declare ignoranta..nu aveti monopolul adevarului absolut..nimeni nu are asa ceva..
„cine nu e cu mine e impotriva mea” e de patologie..nu de discutii civilizate..
Domnule Lupușoru,
Aici nu e vorba de personalitatea Angelei Aramă și ceea ce a făcut ea în ultimii patru ani (sunt alții mult mai răi pe care îi treceți sub tăcere), ci de mârlănia cu care e tratată, mârlănie la care achiesați, dat fiind că nu vă delimitați. Și ar fi greu pentru cineva ca dumneavoastră care se bălăcește zilnic în cocina virtuală lasitate.net să se delimiteze de astfel de comportamente primitive.
Jurnal de Chișinău nu este un blog obscur și chiar dacă ar fi așa nu este acceptabilă tefelirea cuiva, mai mult, sub impunitatea anonimatului.
Faptul că nu sunteți pro-occidental nu e o crimă, dar atunci nu vă mai lamentați că societatea din Republica Moldova e homofobă. Vă meritați soarta – cine se aseamănă se adună.
Doamnă Gioia,
Je persiste et je signe: când vine vorba de Republica Moldova vorbiți după ureche. Iar faptul că nu ați auzit de Angela Aramă o confirmă.
Nu cunoaşteţi, totuşi, prea bine situaţia din RM. Serebrean şi Diacov sunt cadavre politice, nu-i mai respectă nimeni pe aici (poate doar unii membrii din interiorul PD-ului) şi au acces în Parlament doar pentru că l-au avut ca locomotivă pe Lupu. Ultimul mai are şansa să se reabiliteze, dacă nu se va alia din nou cu comuniştii. În caz contrar, imaginea dnei Aramă va fi una de vis pentru el, de neatins.
M-am referit la dna Aramă, nu la alte persoane publice, pentru că dânsa a fost subiectul de discuţie la această postare. Altfel, aş fi riscat să fiu off-topic.
Dlui Lupusoru
Stimate domn, parerea Dvs despre umila mea persoana nu ma intereseaza si chiar nu este relevanta. Faptul ca vorbiti fara rezerve in numele unei societati intregi este putin cam stranie, ca sa nu zic caz clinic. Politica, se vede, este un domeniu strain pentru dvs si nu cunoasteti mai nimic despre activitatea mea. Nici pana la Parlament, nici inainte. Dar insist asupra faptului ca a-ti distorsionat totalmente sensul articolului meu. Va asigur ca nu am nici cea mai mica intentie sa cersesc aprecieri de la altii, am parerea mea si o discut cu oamenii care cunosc termenul „discutie civilizata”. Va compatimesc pentru faptul ca sunteti nevoit sa traiti printre cadavre. Si ma bucur pentru Dvs – cel putin aceasta polemica, probabil, va face sa va simtiti important.
PS Apropo de „personaj pozitiv”. Sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung asa ceva in conformitate cu optica Dvs asupra notiunii!
Dna Aramă, cunosc ceva mai mult despre dstră decât credeţi. De exemplu, că nu aţi plecat benevol de la EUTV, aşa cum pretindeţi, ci că aţi fost demisă de acolo.
Aţi fi putut totuşi să-i acţionaţi în judecată pe cei care v-au ofensat, fără să faceţi eveniment din nu ştiu ce bârfe banale şi murdare, în speranţa că cineva vă oferă umărul pe care să vă rezemaţi capul şi batistă pentru lacrimi.
Dar, la urma urmei, dacă tot sunteţi bogată şi fericită, după cum ne povestiţi în textul dstră, nu văd de ce v-ar deranja nişte opinii la un text pe care l-aţi făcut public?
Am avut cunoscuţi care au lucrat o vreme la EUTV şi mi-au spus cum aveau loc concedierile acolo. Dacă nu mai aveau necoie de cineva, îl informau că trebuie să plece, permiţându-i totuşi generos să scrie cerere de demisie, în care respectivul declara că pleacă de bună voie.
Dnă Aramă, sincer să fiu, şi în calitate de prezentatoare, angajată la Moldova 1, m-aţi dezamăgit. Îmi amintesc o emisiune la care aveaţi invitat în studiou un britanic (s-ar putea să n-o fi memorat pentru că a trecut ceva timp de atunci). Ei bine, am roşit ca un rac când râdeaţi foarte amuzată auzind că el are acasă, pe lângă alte animale şi păsări, 6 găini. Şi nu v-aţi putut reţine mult timp accesele de râs, punându-l într-o situaţie jenantă. El, sărmanul, chiar nu înţelegea de ce se râde pe seama faptului că cineva are găini. Bineînţeles că britanicul n-avea de unde să ştie că în RM este prestigios să ţii acasă doar păsări exotice, şi e compromiţător să ai orătănii domestice, mai ales dacă eşti bărbat şi încă celibatar.
Sincer să fiu, m-aş fi aşteptat la mai mult din partea unei prezentatoare de emisiuni, la mai multă deschidere, tact şi, de ce nu, inteligenţă.
Dlui Lupusoru
M-ati plictisit, nu va suparati. Nu aveti decat sa insistati. Am alte lucruri mai importante de facut decat sa numar gainile cuiva. Spre deosebire de Dvs, eu imi traiesc viata proprie si nu pe a altuia. Dixi.
Şi eu fac un ultim comentariu la postarea dstră anostă, mult sub nivelul cuiva care are pretenţia să fie receptată ca o personalitate. N-aveţi de unde să ştiţi pe a cui viaţă o trăiesc eu. În schimb, dstră încercaţi să aruncaţi praf în ochi unui publc care nu vă cunoaşte. Bineînţeles că aşa aveţi mai multe şanse să pozaţi în ipostaza de victimă nevinovată.
Aţi vrut să deveniţi director la EUTV, dar pretenţile nu v-au fost satisfăcute. Între timp, n-aţi fost confirmată nici în vechea funcţie. Degeaba pretindeţi că aţi avut nu ştiu ce rol revoluţionar în televiziunea cu pricina dacă cenzura a persistat tot timpul cât aţi fost acolo, iar activitatea dstră n-a avut niciun rezultat în sensul îmbunătăţirii stării de lucruri.
Şi încă ceva. Aerele de aristocrată blazată nu sunt pentru dstră. Vă rog să mă credeţi.
Domnule Gheorg,eu as vrea sa va spun urmatoarele:daca nu o cunoaste-ti pe Angela Arama cum va permiteti sa scrieti despre ea?oare nu va este rusine sa o judecati mereu, sa scrieti tot ceia ce va trece prin cap?am avut norocul sa o cunosc pe Angela Arama si nustiu de ce nu am vazut ceia ce scrieti voi,poate ar trebui sa va opriti,sa va mai „vedeti si de treburile dv”.Din pacate trebuie sa munciti si sa studiati mult prea mult ca sa ajungeti la nivelul Angelei Arama,imi pare rau dar adevarul si dreptatea trebuie sa iasa la suprafata:ANGELA ARAMA este o persoana minunate blinda,intelegatoare,empatica si INTELIGENTA d.Gheorg, as vrea sa va fie clarut.ok?
Doamnă Dana Lupașcu,
Ca unul care a apărat-o în mai multe rânduri pe Angela Aramă împotriva unor atacuri neloiale inclusiv din partea acestui Gheorghe Lupușoru, alias Gheorg, pot spune că și pe mine mă deranjează această atitudine de persiflare.
Dar v-aș ruga să vă limitați a vă exprima opinia, lăsând la o parte afirmații peremptorii de tipul „vedeți și de treburile dumneavoastră”.
Și pentru vă tot suntem la capitolul recomandări, poate vă mai revedeți ortografia și în primul rând regula elementară că după un semn de punctuație urmează spațiu.