Deocamdată criza politică din Republica Moldova pare să se dezlege pas cu pas. Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) se menţine în „circumscripţia” unui singur jucător politic, chiar dacă fiecare partid şi-a delegat (pentru orice eventualitate) propriul reprezentant în conducerea Parlamentului.
Cele opt voturi comuniste necesare pentru a depăşi o posibilă sincopă în momentul alegerii preşedintelui s-ar putea să fie identificate deja. Cel puţin unul e predictibil, dacă e adevărat că deputatul Partidului Comuniștilor (fost Social-Democrat) Eduard Muşuc a şi vizitat sediul Partidului Liberal într-o seară de toamnă, după cum afirmă Jurnal de Chişinău. Cine ştie, poate că de la bun început acest tânăr „promiţător” a fost infiltrat în gruparea
„inamicului” tocmai în acest scop. S-ar putea ca opinia publică să afle adevărul despre acest personaj curios al politicii autohtone după ce, în sfârşit, noul Preşedinte va fi ales. Dacă se va dovedi că Muşuc a fost un cal troian în tabăra adversă, ar fi de datoria Preşedintelui să-l decoreze cu Ordinul „Mata Hari”, de exemplu.
Un lucru e sigur, viitorul Preşedinte al Republicii Moldova ar trebui să se debaraseze cu grijă de greblele antecedenţilor săi pentru a se menţine în parametrii credibilităţii şi a nu-şi dezamăgi electorii. Adică pentru a nu încasa cucuie gratuite.
În primul rând trebuie dezavuat, combătut şi eradicat modul guvernării comuniste de a gestiona instituţiile publice, de stat. Acestora trebuie să li se asigure independenţa decizională. Am auzit deja că vor fi schimbaţi preşedinţii Curţii de Conturi, Companiei Teleradio Moldova, Procurorul General etc. Dacă aceştea s-au compromis, e firesc să suporte consecinţele. Dar în locul lor trebuie să vină persoane compatibile (din punctul de vedere al legii şi al prestanţei) cu funcţiile respective, extrem de importante pentru democratizarea reală a societăţii noastre. Relaţiile noii guvernări cu actualii factori de decizie, adică şefii de diverse structuri nu trebuie ostilizate, ci tratate cu mult discernământ. Unii – să dispară în anonimatul de unde au venit, alţii – dacă există persoane profesioniste cu verticalitate – să rămână activând în limitele cadrului legal.
În momentul în care tendinţele sau, mai rău, practicile revanşarde vor strangula retorica democratică a noilor guvernanţi, aceştea îşi vor ocupa locul la coada viitorilor dispăruţi din politica moldovenească.
În al doilea rând, spiritul campaniei electorale în interiorul partidelor politice trebuie menţinut pentru a continua munca de dezasamblare a miturilor prin care comuniştii au convins jumătate din votanţi. Discursul de adio al lui Vladimir Voronin poate servi drept ghid în elaborarea pledoariilor pentru cei care vor merge din nou prin sate. Fostul Preşedinte expune foapte clar toate argumentele (de ordin politic, social şi economic) prin care comuniştii îşi cuceresc electoratul. Oponenţilor
politici nu le rămâne decât să-şi structureze contra-argumentele şi să facă cu tact, fără presiuni, o
campanie direcţionată, care chiar dacă nu le-ar aduce simpatizanţi noi, ar bloca creşterea suporterilor PCRM în condiţiile cirzei economice iminente.
În al treilea rând, trebuie menţinută mereu comunicarea cu alegătorii proprii. Secretomania în care sau desfăşurat negocierile între cele patru partide de titulatură liberală şi democratică a fost firească, dar nu trebuie să devină o normă. Oamenii sunt mult mai motivaţi să aibă răbdare atunci când cunosc exact situaţia şi ştiu la ce să se aştepte. Toţi acei care şi-au închipuit că sunt imbatabili şi pur şi simplu geniali, care au ignorat importanţa crucială a menţinerii popularităţii în special în cercurile
intelectualilor (adică a formatorilor de opinie la sate), au sucombat mai devreme sau mai târziu ca actori politici activi.
În al patrulea rând, trebuie defrişat terenul pentru apariţiile publice ale liderilor politici din AIE versus PCRM în dezbaterile televizate. Tentativa Parlamentului de a face presiuni în sensul respectiv asupra conducerii actuale a Companiei Teleradio Moldova nu s-au soldat cu succes. De fapt, nu Parlamentul, ci Consiliul Coordonator al Audiovizualului e în măsură să atragă atenţia Consiliului de Observatori (şi să sancţioneze instituţia, impunând-o să se conformeze) asupra încălcării cerinţelor stipulate în licenţa Companiei. Deci, CCA trebuie „bombardat” cu sesizări în acest sens. Mai ales că la concursul care, se pare, va avea loc la începutul lunii octombrie, Compania Teleradio Moldova va primi licenţa nouă conformă rigorilor Codului Audiovizualului. Şi în această licenţă de tip nou vor exista condiţii clare asupra cadrului de activitate a instituţiei publice, inclusiv
obligativitatea de a pune pe post emisiuni de dezbateri.
Art.23 al.11 prevede că licenţa de emisie acordată instituţiei publice va conţine cerinţele exaustive faţă de serviciile de programe (adică a emisiunilor). Conform art.51, al.1 acestea sunt , printre altele: „favorizarea dezbaterilor democratice, schimburilor de opinie între diverse categorii ale populaţiei”. Deci, problema nu constă într-o eroare legislativă, ci în hotărârea membrilor CCA şi CO de a implementa legea.
P.S. Există o cale, ce nu depăşeşte cadrul legal, de a crea condiţiile necesare pentru ca CCA să-şi îndeplinească, în sfârşit, obligaţiile. Cum? E un capitol pe care nu-l voi face public pentru că ţine de tehnici (perfect legale!) de revenire la normalitate prin studiul/soluţionarea unor cazuri particulare.