Costi Rogozanu constată. Şi are dreptate – se scrie prea mult pamflet în România. (http://www.cotidianul.ro/pamfletareala_ucide_romania-94855.html)
Costi Rogozanu constată încă o dată. Şi iarăşi are dreptate – multe pamflete se scriu la comandă.
Costi Rogozanu are o propunere. Frumoasă şi irealizabilă – jurnaliştii de bună-credinţă ar putea face o grevă, abţinându-se de la ”înjurături şi figuri de stil inutil.”
Costi Rogozanu ne reaminteşte că România interbelică a avut pamfletari mai pricepuţi decât cei de azi. Si are dreptate. Îi numeşte pe Tudor Arghezi şi Ion Vinea, şi iar are dreptate.
Critic şi istoric literar, jurnalist foarte interesant, Costi Rogozanu nu este Dumnezeu. Deci, se poate înşela şi el. Cum? Iată.
Afirmând ”Cu Vinea şi Arghezi nu va mai putea concura vreodată cineva. Şi cu ce s-au/ne-am ales din asta? Cu găşti agresive, alimentate de un gust pentru extremism care ne face astăzi să roşim. Ne-am ales cu multă autoeroizare şi prea multă operă de „publicistică” “, Costi Rogozanu comite, după opinia mea, trei erori.
Prima – nu este vina pamfletarilor Vinea şi Arghezi că ne-am ales cu toate cele enumerate de Costi Rogozanu. Mai degrabă este vina celor despre care Arghezi, Vinea, Cocea şi alţi mari pamfletari au scris prea puţine pamflete.
A doua – ne-am ales, totuşi, cu ceva. Cu o publicistică extraordinară, despre care şi Costi Rogozanu, mai de curând, şi subsemnatul, mai de mult, am învăţat pe băncile universităţii.Va veni şi rândul altora să înveţe despre şi de la acea publicistică.
Adevărat, pamfletul nu schimbă năravurile omului. Că un poem ar trebui s-o facă, iarăşi este adevărat. Că o face, este greu de dovedit. Nu ştiu dacă arghezianul Baroane! şi tot arghezianul “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte” se adresează aceluiaşi tip de cititor şi, ca vehicole, servesc acelaşi obiectiv.
Dar sunt sigur că o alianţă sindicală de tipul “Baroane, niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru iubitor de moarte” ar produce mare confuzie printre şacalii politici şi ar băga în sperieţi analiştii politici vag independenţi dar total înregimentaţi.
A treia – a spune eternilor aspiranţi la arta pamfletului că este inutil să încerce, fiindcă nu au cum scrie mai bine ca Vinea şi Arghezi, este ca şi cum Nicolae Manolescu sau Eugen Simion l-ar fi sfătui pe Costi Rogozanu “Băiete, lasă-te de critică şi istorie literară, fiindcă nu vei scrie niciodată ca E. Lovinescu şi G. Călinescu. Lasă-te şi de gazetărie, că pe Brunea-Fox nu-l va egala nimeni.”
Mark Twain, printre altele şi un mare pamfletar, a spus cândva: „All generalizations are false, including this one”. (“Toate generalizările sunt false. Inclusiv aceasta.”)
Aşadar, de bună voie şi nesilit de nimeni, recunosc că nici raţionamentul meu nu este, neapărat, mai bun decât cel al lui Costi Rogozanu. Dar, desfăşurându-l, am evitat scrierea unui pamflet, ceea ce dovedeşte că putem ţine cont şi de ce spun cei cu care nu suntem totdeauna de acord, dar îi bănuim a fi oameni de bună-credinţă.
Dacă sunt, cu adevărat, oameni de bună-credinţă, într-o zi vor descoperi că şi ei pot fi de acord cu noi; fie doar şi parţial.