Există ori nu ”intelectualii lui Băsescu”?
Există, sigur că există. Aşa cum au existat şi intelectualii lui de Gaulle ori Stalin; şi intelectualii lui Mario Suares ori Perón; şi intelectualii lui Ion Iliescu ori Emil Constantinescu. Aşa cum există şi intelectualii lui Berlusconi ori Castro.
Partizantele au fost, sunt şi vor rămâne cum le ştim cu toţi – lovite de orbire la slăbiciunile alor noştri, năpădite de vigilenţă maximă faţă de ăilalţi.
E foarte adevărat ce citesc referitor la colegii de mălai politic ai unui manechin pe care, în orele de birou, partidu’ pune o salopetă (Hugo Boss, vă rog!) de primar, iar în timpul liber îi dă dreptul omului să se relaxeze într-o uniformă de ofiţer al Wehrmacht-ului (Giorgio Armani, dacă se poate!):
“Dar aşa, cu mazăre se merge pe burtă!”
Dar la fel de adevărat este că şi cu lenuş (Băsescu, pardon de expresie!) s-a mers și se merge pe burtă. Ba chiar şi în genunchi, în patru labe şi în tot felul de alte poziţii în care continuă să se perfecţioneze intelectuali loviţi de identităţi multiple ba chiar şi simultane – monitori năpraznici ai adversarilor şi yoghini super-flexibili, când e vorba de ascunsul propriului gunoi sub preş.
Citez încă o dată şi subscriu cu entuziasm:
“Imaginaţi-vă că gestul de a îmbrăca uniformă nazistă l-ar fi făcut un primar PDL. Cam ce am fi văzut, acum, pe televiziuni?“
Răspuns: exact ce am fi văzut prin multe mijloace de informare în masă, dacă dl Adrian Năstase ar fi fost preşedintele României iar PSD-PC ar fi pus la dispoziţia uneia din beizadelele Năstase logistica, propaganda şi — în esenţă – voturile pentru a intra în Parlamentul European așa cum PDL a donat, fără să crâcnească, sânge euro-parlamentar domnişoarei Elena Băsescu.
Deocamdată, singura diferenţă – nici ea esenţială, dar, totuşi, diferenţă, nu? – rămâne că unul din matrapazlâcuri s-a şi întâmplat, în vreme ce matrapazlâcul celălalt ar putea să se întâmple.
Să nu disperăm, căci nu întotdeauna şi în orice situaţie intelectualii cuiva se dovedesc toţi o apă şi-un pământ. Reîntorcându-ne la “intelectulii lui Băsescu”, salut gestul dnei Alina Mungiu-Pippidi de a-și asuma și exercita dreptul la diferență. Jos pălăria!
Riscurile unui asemenea gest? Ştiu şi eu? De cele mai multe ori, politica tribalizată este al dracului de punitivă. Dar, în absenţa unor asemenea riscuri, cine, cu excepţia păpuşarilor, şi de ce ar mai fi interesat de ce spun intelectualii, când fac ce fac?
Vizitati si http://dorintudoran.wordpress.com/
Wow! Ma bucur sa te regasesc aici, draga Dorin Tudoran! Cum spuneam si in alta parte, astept cu nerabdare continuarea!
Multam. In ritmul in care tot raspund la comentariile de pe blogul meu, s-ar parea ca am si scris continuarea!?!
Pe curind,
Dorin
Ha, ha, ha! Esti in forma, asa ca astept cu si mai mare nerabdare continuarea! Nu tine, raspunsurile de pe blog nu intra la socoteala!
Dincolo de articolul dvoastra doldora de talent si de nuantari semnificative… ne veti spune mai mult????
cine a facut studii sau macar analize si despre ce impact /cu ce rezultate au avut si au acesti intelectuali asupra Pres.Basescu..si, mai important asupra politicienilor..si si mai important asupra tarii…iar cind e vorba de familia tarii de dinafara..poate cineva macar sa se gindeasca ce s-a intimplat din cauza lor?????
Rodica Perciali
http://www.romanianculture.us