A sunat ultima oară clopoţelul în acest an şcolar… Acum elevii sunt liberi trei luni de zile. Un an care şi-a pus amprenta asupra copiilor noştri, prin experienţele şi cunoştinţele noi acumulate de aceştia, care cu siguranţă în viitor le vor fi de folos.
Rolul invatatorului
Stilul de lucru, atitudinea generala, experienta de cunoastere a copilului, cultura invatatoarei/invatatorului au influiente formative puternice. In clasele mai mici, invatatoarea, binevoitoare, calda, emotionala, cu o personalitate puternica, entuziasta, plina de initiative si de creativitate, este mai iubita si mai ascultata decat invatatoarea dominanta, severa, atenta doar la relizarea programei.
Pe parcursul acestui an am remarcat răbdarea, dăruirea şi tenacitatea de a lucra cu fiecare copil în parte. Dna institutoare Tufeanu preciza : ” acord fiecărui copil atenţia necesară şi acasta îmi oferă posibilitatea de a remarca capacităţile fiecăruia dintre ei. Pe fiecare în parte îl tratez cu mare atenţie. ”
Acest lucru este vizibil acum..în faţa şcolii…cînd toţi gravitează în jurul ei. Mă gândesc oare de unde are atîta energie? Lucru rar înt\lnit învăţămînt la ora actuală. O dăruire dincolo de limite alimentată cu imensa iubire a copiilor.
Aşa cum era stabilit, luni la ora 8 dimineaţa, ne-am întîlnit în faţa Şcolii nr. 19 Piteşti. Veselia se observa pe chipurile şcolarilor.
Cerul era de un albastru închis, soarele era pitit după nori şi adia un vînt rece.
Adierea lui ne învăluia şi în curând şi- au făcut apariţia primii stropi de ploaie. Nu a durat mult şi în maximum cinci minute ploua de turna cu găleata, aveai impresia că toţi norii se scuturau peste noi. Hotătârea rămânea valabilă. La drum!
Peste 20 de maşini de toate culorile şi toate mărcile au plecat spre marea distacţie.. Conceptul de serbare în aer liber este original şi ideea îi aparţine în totalitate dnei institutoare Dana.
Până la locul cu pricina aveam de străbătut în jur de 50 de km. La ieşirea din Piteşti, intersecţia Bascov virăm pe drumul care duce spre Rm. Vâlcea. De o parte şi alta a drumului gospodării care mai de care mai infloritoare. Ajungem la Deduleşti, facem la stânga şi pe un drum pietruit de ţară ne continuăm traseul. Aici nu plouase..nici strop. Vizibilă era doar roua…
Observăm în trecere Biserica Sf.Nicolae , monument istoric construit în jur de 1816, care poartă hramul Sf. Nicolae ( 6 decembrie)
Drumul se îngustează la un moment dat, devine din ce în ce mai anevoios ..încă un pic şi am ajuns.
Acolo sus, la stână era linişte, cireşii plini de rod, un şir lung de stupi puteau fi observaţi la intarea pe proprietatea respectivă.
În aer un puteric miros de fân combinat cu diverse arome ale florilor sălbatice care parcă îţi zâmbiau şi te invitau sa le admiri în toată splendoarea lor.
O masă lungă de vro 15 metri, amenajată în aer liber, ne aştepta cu bunătăţi. Fiecare şi-a scos bagajul din portbagaj şi în scurt timp ne-am găsit câte un loc” sub soare”…
Fumul de la grătarele cu mici şi alte preparate au început sa predomine atmosfera. După un timp a avut loc şi serbarea. Adunaţi în cerc, fiecare copil şi-a spus rolul pe care îl învăţase , au făcut poze şi…liber la distracţie.
Spre seară am revenit acasă relaxaţi şi zâmbitori.
Articolul Dumneavoastra este ca o zi insorita de primavara.
Cel mai frumos dar primit de la viaţa este ..copilul tău, dar trebuie sa ai o doza de iubire pentru fiecare copil. Toţi sunt minunaţi. Merită sa-i iubesti.