Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii Secundele mele

 

Să ne reamintim de Constantin Tănase

de (23-10-2011)
1 ecou

În prag de an electoral ne punem aceeaşi întrebare desprinsă din actualitatea politică internă.  „ Eu cu cine votez ?”…

La fel de actual ca în urmă cu 70 de ani pamfletul lui Constantin Tănase „Şi cu asta ce-am făcut? “ satirizează cu umorul său şfichiutor racilele societăţii româneşti care acum ca şi atunci a rămas înţepenită în mocirla corupţiei şi a nedreptăţilor sociale.

Şi cu asta ce-am făcut?


Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Constantin Tănase (5 iulie 1880- 29 august 1945) desăvârşit actor şi cupletist a fost cel care a pus temelia teatrului de revistă românesc.

În 1902 a fost remarcat de C.I.Notarra la examenul de admitere la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti : ”Are în el un comic natural: vorbește doar, și râzi!”. Avându-i alături pe scenă pe unii dintre cei mai străluciţi artişti ai vremii printre care C. I. Notarra, Iancu Brezeanu, Aristide Demetriade, Ion Morțun și Vasile Toneanu, Constantin Tănase ar fi putut aborda cu succes orice rol al teatrului liric.

El visa însă un alt gen de teatru.

Devenind promotorul unui alt mod de exprimare artistică Constantin Tănase va pune în prim plan omul de rând cu „oful său” şi cotidianul aflat într-o nesfârşită contradicţie cu birocraţia, prezentându-i într-o manieră inegalabilă atât aspiraţiile, nefericirile cât şi optimismul şi umorul care nu l-au părăsit pe român nici în cele mai detestabile momente ale vieţii sale.

În 1919  creează în București Teatrul de Revistă ” Cărăbuş ” . Constantin Tănase copleşea prin bunătate şi generozitate, vibraţia sa artistică atrâgând pe scena teatrului nou înfiinţat o pleiadă de tinere talente printre care Maria Tănase şi actorul Horia Şerbănescu.

Constantin Tănase jucând în Visul lui Tănase (1932)-Wikipedia

Personajul interpretat de Constantin Tănase, unic în costumul său cu pătrățele şi crizantemă la butonieră   îl va aduce de multe ori în atenția cenzurii, ridicând acest gen de spectacol socotit pe nedrept ”ușor”, la apogeul popularităţii .

A fost un dușman înverșunat al ideologiilor care făceau apologia urei, a discriminărilor de orice natură și a violenței,             declarându-se de la tribuna scenei sale un adversar al hitlerismului.  În 1940, odată cu instaurarea dictaturii legionare și îndepărtării din teatru a actorilor evrei, Tănase le-a acordat acestora sprijinul său colegial, iar celor ce făcuseră parte din trupa lui le-a plătit salariile până în ziua când au putut să-și reia activitatea artistică pe scena Teatrului ”Barașeum”.

Constantin Tănase s-a stins din viaţă în Bucureşti pe 29 august 1945.

Există zvonuri conform cărora ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare.

Potrivit nepotului actorului, Tănase încă mai juca în București la un an după  sosirea rușilor și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să „rechiziționeze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri pe care le cereau spunând „Davai ceas”.

Tănase a compus următorul cuplet:

„Rău era cu „der, die, das”

Da-i mai rău cu „davai ceas”

De la Nistru pân’ la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moșie

Harașo, tovărășie”

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens cu mânecile căptuşite cu ceasuri de mână.  Spectatorii l-au aplaudat frenetic deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul scotând la iveală un imens ceas cu pendulă spunând doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”.

Două zile mai târziu marele actor era mort.

În loc de epilog amintim pelicula „ Actorul şi sălbaticii” din 1975 cu interpretarea magistrală a lui Toma Caragiu în rolul lui  Caratase, aluzie transparentă la Constantin Tănase, prezentat conform „ directivelor” vremii în conflict doar cu Garda de Fier fără a deranja „ prietenii din răsărit”.

 
 
54.198.148.176