Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii Marja de eroare

 

Sefi si Lideri

de (13-3-2011)

O buna prietena mi-a facut deunazi o marturisire care m-a pus pe ganduri. Mi-a spus ca de cand citeste carti despre lideri, se simte tot mai instrainata de compania pentru care lucreaza. Cu cat citeste mai mult, cu atat este mai dezamagita. „Nu vad in jurul meu calitatile descrise in carti,” imi spunea cu suparare. Cuvintele ei mi-au dat si mai mult de gandit cand am aflat de unde-i vine dezamagirea.

Lucreaza pentru una dintre bancile de top din România si cu toate acestea, in ultimii doi ani, nu a primit nici un fel de feedback de la seful ei. Cu timpul, ignorata fiind, a inceput sa aiba un acut sentiment de inutilitate. Ii lipseste entuziasmul si se simte ca intreaga banca seamana tot mai mult cu o musca fara cap. Ceea ce m-a surprins cel mai mult in discursul ei nu au fost remarcile despre atmosfera de la birou, ci resentimentul din vocea ei, dorinta sincera de a fi parte dintr-o echipa, din acel ceva ce i-ar pune sangele si minte in miscare. Dorinta de a lucra alaturi de cineva care sa-i fie sursa de inspiratie si de la care sa poata învata.

Este usor si la indemana sa spunem ca fostele tari comuniste precum România nu au o cultura a liderilor. Sigur, abilitatile unui lider au nevoie de timp pentru a se dezvolta în interiorul societatii, a fi acceptate iar ulterior recunoscute. Dar timpul nu este suficient pentru a umple golul dintre cunostinte si experienta, dintre teorie si practica. Exista multe carti bune despre atributele esentiale ale unui lider si multi executivi sau presedinti de companii le-au citit, probabil. Dar cât de multi sunt dispusi sa faca un salt in propriul comportament? Cât de multi sunt dispusi sa vada si sa faca diferenta dintre a fi sef si a fi lider?

Teoriile despre lideri au evoluat de la idea ca liderii se nasc cu anumite calitati, si deci sunt nascuti nu facuti, pana la ideile curente ca abilitatile lor poate fi insusite prin educatie. Indiferent de ce teorie imbratisam, ceea ce schimba cu 180 de grade orice conversatie actuala despre lideri este faptul ca existenta internetului si forta mass-media le ofera oamenilor o posibilite inexistenta cu un deceniu in urma: puterea de a compara, de a face diferenta dintre lideri. Din cateva click-uri, putem citi ce fel de lider este Bill Gates sau Steve Jobs, ce cred si cum se comporta alti presedinti si directori de companii; putem împartasi informatii pe forumuri si putem citi tone de articole despre ce inseamna sa fi un lider. Paradoxal, tind sa cred ca puterea data de mass-media si internet continua sa fie trecute cu vederea atunci cand, in interiorul unei companii, sefii incearca sa treaca drept lideri. Ei uita ca nu mai locuiesc intr-un glob de cristal. Dimpotriva: imaginea lor este expusa mai mult ca oricând, pentru simplu fapt ca proprii lor angajati pot stii astazi, in cateva minute, cum gandeste un alt sef, director sau presedinte de companie. Puterea de a compara le da angajatilor forta de a-si vedea proprii sefi prin ochii altora. Si acest lucru face o diferenta colosala. O diferenta prin care distinctia dintre un sef si un lider devine izbitor de vizibila.

Dar de unde provine aceasta diferenta? De ce a fi sef nu te face automat lider? În tarile cu o slaba cultura a liderilor, perceptia generala este ca un lider trebuie sa fie intodeauna dur si aspru pentru a fi luat în serios de angajati, sau ca este nevoie intodeuna de un pumn de fier pentru a conduce – manusa de catifea fiind adesea considerata inutila – sau ca un lider trebuie sa isi impuna de fiecare data opinia pentru a fi respectat de subordonati. Duritatea si forta sunt prea des vandute pe post de inteligenta, stiinta sau pricepere. Modestia, entuziasmul, empatia sau inteligenta emotionala sunt considerate ca fiind puncte slabe, mai degraba decât puncte forte. Problema este ca aceste conceptii gresite, periculoase, perpetueaza un tip de cultura anacronica, si care ne tintuieste in era liderilor autocrati. Nu e nimic rau in a fi un sef, cu conditia sa nu te consideri automat lider. Si nu e nimic rau in a fi doar sef, cu conditia sa nu tii cu tot dinadinsul sa fii respectat asemenea unui lider. Problema nu consta insa a fi intr-un fel sau altul – pana la urma s-au gasit teorii care sa sustina si astfel de tipologii – ci in a nu confunda termenii si a fi autentic. In a nu pune niciodata orgoliul sau interesul personal mai presus de interesele companiei. In a stii ca puterea reala nu este cea care striveste ci aceea care cucereste.

Îndraznesc sa spun ca recenta criza financiara a declansat schimbari profunde atat in modul in care oamenii percep liderii, cat si in asteptarile pe care le au de la acestia. In aceste vremuri tulburi, cred ca doua calitatile sunt mai cautate ca oricand: viziune si integritate. De curiozitate, am cautat „Viziune” pe Google si una din defintii a fost „abilitatea de a vedea”.  Criza ne-a demonstrat ca liderii care au cu adevarat viziune sunt „pasari rare.” În afaceri,  a avea viziune este a vedea  imaginea companiei in viitor, dar mult mai mult decât atat, a avea inspiratia, „cadrul” pentru toate planurile strategice. Cu alte cuvinte, viziunea ar trebui sa raspunda la o întrebare aparent simpla: „Unde vream sa ajungem?” Iar raspunsul cerne masa larga a liderilor. Avem nevoie de lideri care chiar daca stiu drumul, cauta intotdeuna cel mai bun mod de a-l strabate.

În ceea ce priveste integritatea, nu am cautat pe Google. Definitia sa nu sa schimbat în secole – tot ce trebuie sa facem este sa ne-o reamintim.

Articolul a fost preluat cu acordul autoarei de pe http://www.hardviews.eu/ro/opinii/47-bosses-and-leaders.html

 
 
54.211.200.222