Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii Editorial

 

Cazul Gheorghe Ursu : declaraţie de presă şi scrisoare deschisă

de (5-8-2014)
6 ecouri

 

Declaraţie de presă şi scrisoare deschisă

Legate de noua iniţiativă parlamentară de condamnare a comunismului, şi situaţia cazului Ursu

Domnilor guvernanţi,

Subsemnatul Andrei Ursu, am urmărit cu interes, dar, ca să fiu sincer, şi cu surpriză, reacţiile domniilor voastre la recentul apel lansat de domnul Sorin Ilieşiu pentru condamnarea, din nou, a comunismului din România.

În urmă cu o lună vă trimeteam o scrisoare deschisă în care vă aminteam de cazul asasinării în 1985 a tatălui meu, Gheorghe Ursu, pentru vina de a fi scris la Europa Liberă, de a fi pus afişe la serviciu, şi de a fi ţinut, în vederea publicării, un masiv jurnal, toate îndreptate împotriva dictaturii comuniste pe care astăzi susţineţi că doriţi s-o condamnaţi. Vă aminteam că tatăl meu a fost ucis în torturi bestiale în timp ce era anchetat de Securitate în stare de arest la Rahova, inclusiv pentru că n-a vrut să-şi divulge prietenii, printre care scriitori „cu concepţii duşmănoase”, după expresia Securităţii.

Vă reamintesc că dosarul principalului torţionar al tatălui meu, fostul maior de Securitate PÎRVULESCU Marin, disjuns în 2003, stă în nelucrare de 11 ani la Secţia Parchetelor Militare (SPM), în timp ce domnul procuror VASILACHE Ion încearcă ocultarea lui, pretinzând că ar fi fost trimis Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică (SUPC). Nu există nici o urmă a acelui dosar la SUPC, din contra, există zeci de probe scrise, pe care le-am înaintat Parchetului General şi Ministrului Justiţiei, probe ce pot fi consultate pe situl Fundaţiei Gheorghe Ursu, că SUPC NU A PRIMIT DOSARUL DISJUNS, ba chiar a SOLICITAT în mod insistent, şi fără succes, acel dosar chiar procurorului VASILACHE!

Domnule procuror general Tiberiu NIŢU,

Pe 2.7.2014 v-am trimis o sesizare pentru identificarea şi soluţionarea acelui dosar disjuns. În mod surprinzător, la 15.07.2014 am primis răspuns tot de la procurorul VASILACHE! Previzibil, domnia sa pretinde din nou că dosarul respectiv ar fi fost trimis la SUPC (http://gh-ursu.ong.ro/20140715-RaspunsVasilacheSesizareDosar2003.pdf), ignorând probele ataşate plângerii şi fără să facă nici o cercetare pentru identificarea dosarului! Este cel puţin ciudat că o sesizare împotriva unui procuror să fie repartizată spre „rezolvare” aceluiaşi procuror!

Va amintesc că domnul VASILACHE, cum bine se ştie din presă, a atras de mai multe ori condamnarea României la CEDO pentru nelucrarea în dosarele crimelor de la Revoluţie – actul final al opresiunii comuniste, dar şi în cazul Frumuşanu-Crăiniceanu – două tinere victime ale mineriadei din 1991.

Domnilor guvernanţi, dacă chiar vreţi să condamnaţi comunismul, cereţi justiţiei regimului dumneavoastră să condamne torţionarii şi asasinii victimelor comunismului! Măcar pe cei care au ucis, unde crima e evidentă, şi probele arhi-concludente!

Dosarul torţionarului PÎRVULESCU e simplu (poate fi şi acesta consultat de publicul larg pe situl Fundaţiei Gheorghe Ursu): Sunt zeci de depoziţii ale martorilor, adunate în anchetele şi procesele anterioare, care demonstrează participarea directă a acestui ofiţer al Direcţiei de Cercetări Penale a Securităţii la torturarea sistematică, bestială, şi în final la uciderea tatălui meu. Mărturiile, coroborate cu zeci de documente ale securităţii şi scrisori ale oficialilor români şi americani din 1985, demonstrează motivele strict politice ale anchetei şi uciderii lui Gheorghe Ursu. Acestea au fost stabilite definitiv şi în rechizitoriile şi sentinţele anterioare (din cauzele CLITĂ şi a ofiţerilor de miliţie STĂNICĂ şi CREANGĂ). Conform legii, tortura din motive politice e o crimă împotriva umanităţii, deci imprescriptibilă, aşa cum este şi omorul cu intenţie.

Şi totuşi procurorul militar şef VASILACHE a dat deja două NUP-uri plângerilor noastre pentru crime împotriva umanităţii, sub pretextele aberante că „alţii au fost deja condamnaţi (ca şi cum n-ar exista complicitate, instigare, co-autorat!), şi că faptele ar fi fost de fapt… prescrise!

Alţi procurori şi judecători aserviţi intereselor fostei Securităţi au încercat şi ei să îngroape o altă plângere a mea împotriva lui PÂRVULESCU: procurorul MOLCUŢ Iuliu de la SUPC (cel care a îngropat cea mai mare parte a dosarului „Crimele Comunismului”), procuroarea IONESCU Ruxandra de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi judecătorul GUNESCU Gabriel, autorul a două abjecte sentinţe parcă dictate de Securitate, din Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. Tribunal în al cărui parchet domnul VASILACHE lucrase între anii 1995-2007, şi cu care ulterior a colaborat pentru îngroparea dosarului Frumuşanu-Crăiniceanu!

Conform presei, domnul Ion VASILACHE este şi cel care a obţinut arestarea unor soldaţi (în dosarul Ciorogârla), pe care în 2009 i-a acuzat de un furt de arme pentru care erau nevinovaţi. Aceştia au stat luni în şir în arest preventiv, până când procurorul civil Codruţ OLARU, pe atunci şef al DIICOT, i-a prins pe adevăraţii hoţi.

Anul trecut domnul VASILACHE a declarat distinsei publicaţii britanice The Economist că în cazul torţionarului Vişinescu (acuzat tot de crime împotriva umanităţii), probabil termenul de prescripţie s-a împlinit! Articolul, intitulat „Soarta unei jumătăţi de milion de deţinuţi politici„, îl consideră pe domnul VASILACHE, în baza mai multor surse, ca una din „figurile controversate cu o poziţie centrală în sistemul judiciar” din România, figuri prin intermediul cărora „după Revoluţia din 1989, mulţi membri ai vechii gărzi care au rămas la putere, pun presiuni asupra instituţiilor judiciare pentru a împiedica investigarea cazurilor legate de regimul comunist„.

După cum vedeţi, domnilor guvernanţi, oameni pe care dumneavoastră i-aţi propus şi confirmat în posturi cheie pentru CONDAMNAREA COMUNISMULUI, fac astăzi, sub guvernarea dumneavoastră, tot ce pot pentru a DISCULPA TORŢIONARII COMUNIŞTI, şi pentru a muşamaliza până şi puţinele dosare în care există DOVEZI JURIDICE CLARE ale criminalităţii acelui regim, contribuind astfel la pătarea imaginii României şi pe plan internaţional!

Domnule Prim-Ministru Victor Ponta,

Am primit recent un răspuns scris de la şeful serviciului comunicare şi relaţia cu cetăţenii a cancelariei dumneavoastră, în care mi se comunica:

Petiţia a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, cu rugămintea de a dispune informarea dumneavoastră cu privire la concluziile analizei„.

Presupun că nu aţi citit scrisoarea mea, altfel aţi fi dispus şi informarea domniei voastrecu privire la concluziile analizei„. Este doar vorba de abateri grave, legate de muşamalizarea unei crime notorii a comunismului românesc, pe care aţi declarat că doriţi să-l condamnaţi cu adevărat, nu ca o „farsă”; abateri comise de procurorul militar şef propus chiar de guvernul pe care îl conduceţi. Cum s-ar putea reconcilia dorinţa dumneavoastră sinceră de a condamna comunismul (referindu-vă la condamnarea din 2006, de către preşedintele Băsescu, ca la o „farsă”), cu răspunsul cancelariei care se spală pe mîini de faptele acestui procuror militar şef instalat de justiţia dumneavoastră, care de ani de zile se străduie să muşamalizeze una din cele mai notorii şi mai atroce crime recente ale comunismului?!

Domnule Ministru al Justiţiei Robert Cazanciuc,

Pe 23.07.2014, cabinetul dumneavoastră m-a contactat oferind o audienţă la dvs. Însă pe 25.07.2014, acelaşi cabinet mi-a comunicat că singura zi disponibilă ar fi luni 28 iulie, după care domnia voastră ar pleca în concediu pentru o luna. Mi-am luat imediat bilet şi ajungând din SUA la Bucureşti am aşteptat întreaga zi de 28 iulie convorbirea sau întâlnirea promisă, pentru ca la ora 16:30 să mi se comunice că nu aveţi timp pentru mine. Abia a doua zi, la insistenţele mele, am fost primit de adjunctul dumneavoastră, domnul Secretar de Stat Liviu STANCU, care nu ştia nimic despre cazul Ursu, şi nu cunoştea conţinutul scrisoarii pe care v-o adresasem! (După propria expresie, nu era nici penalist). V-am adresat prin domnia sa o plângere însoţită de 32 de anexe cu probe, pentru tergiversarea şi identificarea dosarului sus-amintit, disjuns în 2003 şi lăsat în nelucrare la Secţia Parchetelor Militare (SPM). Domnul Secretar de Stat m-a asigurat că veţi solicita organelor de resort şi Procurorului General rezolvarea plângerii printr-o anchetă imparţială şi temeinică, şi că veţi urmări ca acest lucru să fie dus la îndeplinire. Deşi tot domnia sa mi-a dat de înţeles, auzind că e vorba de procurorul militar şef VASILACHE, că ar fi un caz delicat… Sper că această sintagma „caz delicat” să nu însemne o complicitate a autorităţilor cu vechile structuri de interese ale Securităţii, prin oameni rămaşi în poziţii cheie, ca domnul VASILACHE, care continuă ocultarea dosarelor şi crimelor foştilor torţionari.

Domnilor guvernanţi, cu oameni ca dl. VASILACHE (şi GUNESCU Gabriel, MOLCUŢ Iuliu, IONESCU Ruxandra) în astfel de poziţii, nu se poate face adevărata condamnare a comunismului. Indiferent care secţie va instrumenta pînă la urmă acest dosar, militară sau de urmărire penală, este în puterea dumneavoastră să dispuneţi ca dosarul torţionarului principal al tatălui meu să fie soluţionat de un procuror cu integritate şi profesionalism. E inimaginabil, de pildă, că domnul procuror Dan VOINEA, care a construit cu greu aceste dosare, şi reuşise să şi finalizeze unele dintre ele, să fie încă pensionat, guvernarea dumneavoastră preferându-l pe domnul VASILACHE, ce s-a distins prin eforturile de a disculpa Securitatea, batjocorind în aceşti ani memoria victimelor comunismului şi ale Revoluţiei!

Domnule Presedinte, domnule Prim-Ministru, domnule Ministru al Justiţiei, domnule Procuror General, domnilor Parlamentari:

Fără trimiterea în instanţa a principalului torţionar şi ucigaş al lui Gheorghe Ursu, o nouă condamnare a comunismului va fi mai rău decât o farsă: va fi un exerciţiu de ipocrizie şi demagogie electorală, cuvinte goale cu care mai încearcă încă să se împăuneze câţiva politicieni, cuvinte pe care de fapt nu le mai crede nimeni, nici în România, nici pe plan internaţional.

Fără o condamnare reală, în justiţie, s-ar ajunge ca până şi foştii informatori ai aparatului de represiune comunist, ba chiar şi foştii torţionari securişti să „condamne” comunismul! Că doar nu păţesc nimic, nu-i aşa? Şi astfel mascarada politicii şi justiţiei româneşti va continua; până când, în ipoteza unei o eventuale dramatice schimbări economice şi socio-politice, şi a unei reveniri la o altă dictatură, o nouă generaţie de securişti zeloşi vor tortura şi ucide cu aceeaşi inumanitate şi impunitate, ştiind că în ţara asta, nici cei dinaintea lor n-au păţit nimic. Între timp, România va continua să plătească de la bugetul de stat, adică din banii cetăţenilor de rând, penalităţile impuse de CEDO pentru abuzurile acestor magistraţi menţinuţi parcă special de guvernarea dumneavoastră, pe salarii obscene, pentru a spăla „dosarele delicate” şi batjocorind în continuare atât memoria victimelor comunismului, cât şi ideea de justiţie!

Cu o condamnare adevărată a Comunismului, adică a celor care i-au conferit direct criminalitatea, aveţi acum şansa să schimbaţi această imagine jalnică, această stigma a complicităţilor justiţiei şi politicii româneşti. La 29 de ani de la sacrificiul lui Gheorghe Ursu pentru ideea de libertate şi demnitate umană, la 24 de ani de la sacrificiile tinerilor revoluţionari pentru aceleaşi idei, sacrificii care au pus bazele democraţiei ce v-a adus la putere, nu de noi declaraţii de condamnare a crimelor comunismului mai e nevoie în România, ci de condamnări. De condamnări juridice, reale, ale celor care le-au comis.

Andrei Ursu

5 August 2014

 
 
54.80.54.2