Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Arhiva rubricii Repere carteziene

 

Somn uşor şi nu te lăsa mâncat de purici (*)

de (18-3-2017)
6 ecouri

 
„Sweet child in time you’ll see the line,
The line that’s drawn between the good and the bad.”

Dulce copilaş, cu timpul vei vedea linia,
Linia care desparte binele de rău

‘Child in Time’, Deep Purple, Ian Gillan

Ţi s-a născut un copil. Un copil minunat, o nouă fiinţă dotată cu o profundă curiozitate şi cu un zâmbet care îţi topeşte inima.

Ai mare grijă de dulcele tău odor. Nu dormi nopţile încercând să-i linişteşti plânsete inexplicabile. Trăieşti momente nostime auzindu-i primele cuvinte, cu micile greşeli şi accente amuzante.

Poate că copilul tău nu ştie, dar adulţii din jur au mare grijă să protejeze fizic copilul lipsit de apărare. Îţi aminteşti cu siguranţă de toate vizitele la doctor, de grija să îndepărtezi obiectele mici şi pe cele tăioase, grija de a amesteca alimentele exact cum trebuie, de a-l îmbăia la temperatura care trebuie? Îţi aminteşti de joaca veselă cu răţuşca de cauciuc?

Iar mica persoană începe să-şi dezvolte o personalitate. Aminteşte-ţi de acel moment când ai auzit un categoric „nu” şi a trebuit să argumentezi ore în şir. Gândeşte-te cum te-a făcut prima dată să crezi că s-a ascuns într-un loc, şi de fapt odorul stătea, râzând, în cu totul altă parte.

Trec anii, şi cineva în care copilul tău a ajuns să aibă încredere începe să-i povestească despre Judecata de apoi şi despre Pedeapsă, uimitoare relatări despre îngeri şi Lumea de apoi, şi despre cum funcţionează lucrurile. Acel cineva îi satisface nesfârşita lui curiozitate cu răspunsuri simple, directe şi colorate, chiar înainte de culcare. Şi apoi poţi vedea cum mintea tânără care îţi este atât de dragă visează istoriile pe care tocmai le-ai povestit, prelucrând şi amplificând imaginile.

Şi vine o altă zi, şi iarăşi cineva se asigură că acele istorii au fost bine înţelese, violând nevinovatul suflet care este gata să absoarbe orice i se spune, ca şi cum acele istorii ar fi purul adevăr. Şi micuţul îşi cască frumoşii ochi mari auzind despre antice minuni şi războaiele miraculoase, ascultând legende despre antici eroi şi întâmplări sfinte. Ce ochi frumoşi!

Şi mai trec alte zile. Şi acel cineva îţi trimite copilul – copilul tău – în acel loc îndepărtat plin de străini. Se cheamă „grădiniţă”. Acolo străinii toţi povestesc istorii asemănătoare. Iar un personaj impunător le arată desene – un desen al unui înger face cât o mie de cuvinte despre înger… Şi acel cineva care şi-a trimis copilul acolo nu se sinchiseşte să repare pagubele. Oricum, cele mai mari stricăciuni au fost deja făcute.

Trec anii şi junele merge la şcoală. Personaje şi mai impunătoare explică că unu şi cu unu fac doi, şi că Dumnezeu a creat păsările în a cincea zi. Şi acelui cineva care a trimis copilul acolo nici nu-i pasă de acea apropiere. Bunii cetăţeni pot constitui acum „O naţiune întru Dumnezeu”, iar cu o notă de bancă cu inscripţia „În Dumnezeu credem noi” pot cumpăra tot felul de bunătăţi. Iar acel cineva nu este prezent să explice sau să conteste acest tablou în aparenţă perfect.

Iar intelectul în dezvoltare şi-a creat deja nişte mecanisme proprii de apărare. Cineva a implantat acolo, cu mult timp înainte, ideea că dascălii trebuie ascultaţi iar şcoala trebuie să fie respectată. Acum este greu chiar şi pentru tine să combaţi încăpăţânarea adolescentului.

Cineva a făcut o treabă bună în a controla mintea noului cetăţean al aceste lumi, îngustându-i orizontul. Implantându-i spaime iraţionale. Acel cineva fusese la început mama şi tatăl tău. Acum acel cineva eşti chiar tu.
———————
(*) Goodnight, sleep tight,
Don’t let the bed bugs bite (zicere)

Publicat cu permisiunea autorului.

Textul de mai sus este Capitolul 37 intitulat „Don’t Let the Bed Bugs Bite” al cărţii „And Man Created God in His Own Image” (format electronic). Părţi din această carte sunt în acces liber pe situl autorului.

 
 
54.80.54.2