Author: Ovidiu Ivancu

Uncategorized

Cred într-o Românie subterană

Nu am aşteptat niciodată prea mult de la ţara mea pentru simplul motiv că am aflat de ceva vreme că suntem cam tineri prin istoria asta, tineri în termenii continuităţii. Oricât de curajoşi vor fi fost tracii sau dacii, oricât de bravi vor fi fost domnitorii Evului Mediu românesc, oricât de rezistenţi vor fi fost […]

Uncategorized

Mitocanii eternei şi fascinantei Românii

Ceea ce diferenţiază mitocanul de un simplu individ needucat e agresivitatea. As spune chiar că uneori mitocanul român, din cauza sistemului românesc de educaţie, este posesor de diplome. Lui nu îi lipseşte neapărat inteligenţa, ci un sistem de valori, un „cod deontologic” individual. Mitocanul este obligatoriu invaziv. Fauna este atât de diversificată încât recentele încercări […]

Uncategorized

Bacaloriatul şi alte egzamene…care este!

În fiecare an de o vreme încoace, în vară, are loc un eveniment care implică un număr relativ mare de cetăţeni români de toate vârstele, sexele, categoriile sociale şi convingerile politice: bacalaureatul. Şi tot de la an la an mă conving că forma aceasta de evaluare, aşa cum este ea aplicată în sistemul românesc, nu […]

Uncategorized

Confesiunile incomplete ale unui fost proletar

În decembrie 1989 aveam 11 ani. Afirm asta de la bun început pentru a oferi un argument solid celor care vor sa îşi exprime indignarea faţă de ceea ce voi spune în continuare. Veţi putea declara oricând, aşadar, că vorbesc din cărţi, că în definitiv eram prea tânăr ca să văd marile realizări ale patriei. […]

Uncategorized

„Noi muncim, nu gândim”, deci… Ţară, Ţară vrem… ospătari!

De curând, preşedintele unui stat numit România (stat situat în sud-estul Europei, capitala sa fiind Bucureştiul) spunea că nu are nevoie de „filozofi”, ca sistemul românesc de educaţie trebuie să pregătească mecanici auto şi ospătari, că cine vrea sa ştie ceva despre Herodot sau păpădie poate căuta pe Google. Prin „filozofi”, domnia sa înţelegea tot […]

Uncategorized

Limba română. Un articol “soft” despre o problemă “hard”

La graniţa dintre secolele XVIII şi XIX, Ion Budai-Deleanu constata că limba română este „brudie” (imatură). In multe dintre aspectele sale, limba română continuă să fie imatură şi astăzi. Care sunt simptomele imaturităţii ei? Printre altele, prea multele excepţii de la regulile gramaticale şi imunitatea scăzută la modernitate (în definitiv, francezii pot folosi pentru „mouse”, […]

Uncategorized

Despre ipocrizia mişcărilor antiglobaliste

Puţine lucruri care aparţin indubitabil modernităţii au generat o asemenea adversitate precum globalizarea. Ea a fost şi este încă privită ca o perpetuă ameninţare la adresa specificului naţional. În acelaşi timp, însă, puţine discursuri au fost marcate într-o asemenea măsură de ipocrizie precum cele care vituperează visceral împotriva globalizării. De multe ori aceia care ne […]

Uncategorized

Cui îi mai pasă de critica literară?

Literatura română trece astăzi printr-un acut proces de fărâmiţare. Din cauze economice şi nu numai, cărţile nu se bucură de tiraje consistente iar circulaţia lor este restrânsă. Dacă atunci când e vorba despre scriitorii deja intraţi în conştiinţa publică, acest proces aproape că nu are efecte, atunci când discutăm de literatura contemporană, apar şi complicaţiile. […]

Uncategorized

Ce-i lipseşte sistemului de educaţie românesc?

Nimic… El este, desigur, perfectibil, ca orice sistem din orice colţ al acestei planete. Ca eşafodaj teoretic, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de rele pe cât s-ar părea. Cu toate acestea, nivelul de performanţă coboară alarmant, şcoala românească hrănindu-se astăzi cu mituri. Nu, nu e adevărat că avem elevi bine pregătiţi, nu e […]

Uncategorized

Ce mai face Omul Nou comunist?

Omul Nou nu e invenţia comunismului. Cu toate acestea, dintre toate tipologiile de Oameni Noi care umblă astăzi liberi prin societatea românească, de departe cel care parazitează exasperant existenţa noastră de zi cu zi este Omul Nou comunist. În cartea sa, „Mitologia ştiinţifică a comunismului” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2005), Lucian Boia desfăşoară o convingătoare şi […]

Uncategorized

Madlena lui Proust. O scurtă şi deprimantă istorie a ideilor primite de-a gata

Marcel Proust construieşte în ciclul său de romane “În căutarea timpului pierdut” un personaj deja celebru (Swann) care, mâncând o madlenă, îşi aduce aminte de foarte multe lucruri care aşteptaseră până atunci cuminţi undeva în cotloanele memoriei sale. Ele existau ca latenţă pentru simplul motiv că se întâmplaseră, erau fapte trăite şi depozitate, aşteptând doar […]

Uncategorized

România ca stat unitar nu există

Cu ceva vreme în urmă am citit cartea lui Radu Paraschivescu, “Ghidul nesimţitului” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2006). Un text în care autorul trecea în revistă câteva profiluri de nesimţiţi români dezvoltate după 1989. După lectură, am simţit că ceva e în neregulă cu nesimţiţii lui Radu Paraschivescu; cum n-am ştiut imediat ce, am lăsat cartea, […]

Uncategorized

Cum se poate discuta cu proştii?

Gabriel Liiceanu definea în volumul său “Despre limită” (Bucureşti, Editura Humanitas, 2007) prostia ca încremenire în proiect. În această accepţiune a termenului cu toţii putem deveni proşti. Nu înţeleg prin prostie lipsa de cultură sau educaţie, ci un lucru cu mult mai periculos. În definitiv, un ignorant poate fi onest în ignoranţa lui şi cel […]

Uncategorized

România – Moldova: Politica gesturilor inteligente

Demonstrație la Alba Iulia în sprijinul protestatarilor din Republica Moldova – foto Emanuel Stoica Într-o arbitrară ierarhie (care, a adevărat, nu a arătat dintotdeauna la fel) Sudul şi Estul au fost privite întotdeauna ca alteritate în raport cu mult mai bogatele lor rude, Nordul şi Vestul. Şi aici, evident, nu e vorba de puncte cardinale, […]

Uncategorized

Portret de patriot român – Ion Luca Caragiale

Cum arată un adevărat patriot român? Cu siguranţă, unii se gândesc că el trebuie neapărat să fie îmbrăcat în costum popular, să lăcrimeze profund de 1 Decembrie sau de 23 august (după caz) cu aceeaşi sinceritate, să-şi boteze copiii Ion, Gheorghe sau Vasile, să mănânce mititei cu muştar, să-i urască din inimă pe evrei, ruşi […]

Uncategorized

Nu mi-e ruşine că sunt român… Mi-e indiferent!

La noi Lucian Blaga vorbea prin 1944 despre spaţiul mioritic şi sugera că există o legătură directă între spaţiul pe care îl ocupăm şi modul în care se structurează mentalul nostru colectiv. Ceva mai târziu, Lucian Boia îşi exprima într-una dintre cărţile sale convingerea că înveţi să fii francez, englez, neamţ sau altceva. Unii sunt […]

Uncategorized

Din România, cu dragoste. Spaime colective sau despre Complexul Cetăţii Asediate.

Crize economice, crize identitare, crize culturale. Mari conspiraţii universale, duşmani la graniţa iubitei noastre patrii, spioni în interiorul ei, teama de vecinii apropiaţi sau îndepărtaţi, ura faţă de cei din interior al căror nume nu se termină în –escu… Vă sună cunoscut? Sunt toate simptome ale mitului Cetăţii Asediate, sunt reactualizări ale unei angoase care […]

Uncategorized

Eseu despre ţăran

Ţăranul român aşa cum l-a văzut Iorga şi o întreagă generaţie de sămănătorişti, poporanişti şi gândirişti nu a existat niciodată. El trebuia inventat pentru a legitima aşa zisa fibră naţională. Astăzi, prin ţăran se înţelege un individ needucat şi grobian. Sintagma “eşti un ţăran” e profund peiorativă. Şi în interbelic şi astăzi, lucrurile s-au înţeles […]

Uncategorized

Patriotismul ca alergie. Cazul românesc.

Deputatului Prigoană nu îi place imnul național M-am întrebat adesea de ce patriotismul nu se bucură astăzi în România de un credit suficient… Dacă ne-am propune să fim sinceri, am recunoaşte că orice gest asociat patriotismului devine azi ridicol (imaginaţi-vă doar mâna dreaptă dusă în dreptul inimii la intonarea imnului). Mai mult, literatura română numără […]

Back To Top