Geme omenirea de boală şi durere, Suflete se nasc doar pentru-a muri… Veşnicia lumii nu are putere Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni. Tot în jur se plânge… fiinţe în robii. Nu ajung lacrimi să îi plâng; Spirite în ură zac în pribegii Ochiul drept se frânge…râde ochiul stâng. Peste tot, copii născuţi dintre poveri […]
Suntem prizionerii propriei nostre vieţi Şi nu cunoaştem Calea, deşi o predicăm; Nu ne-mbătăm de vin, dar trăim ca beţi Cerem pe Înaltul pe care-L lepădăm. Să ne-nţelegem viaţa, este lucru mare! Căci Adevărul Lumii e strâns într-o cunună… Tot ce trăim în viaţă poate fi eroare, Iar adevărul nostru poate fi minciună. Ape de […]
Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge, Tăcerea n-are nume şi nici vârstă… Inima e cea care le strânge, Iar trupul e cel care le gustă. Roade-nveşmântate în pământ murdar, Cerul mi le-a dat să mă hrănească… Şi a curs un timp pân’ am ajuns la dar Şi-am înţeles apoi că el o să […]
UNDE AR FI HARUL LUI DUMNEZEU, DACĂ?… Dacă Dumnezeu ar face ca toate lucrurile să le înţelegem pe deplin şi ni le-ar da pe înţelesul nostru, dacă ar îngădui să ne pună la dispoziţie toate cele pe care dorim să le cunoaştem şi mai ales, să ne şi placă descoperirea făcută despre ele, dacă acestea […]
„Acum, deci, rămân aceste trei: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este Dragostea.” (1 Corinteni 13:13) Sunteţi probabil cu toţii familiari cu versetul care zice că mulţi aleargă după Premiu, dar numai unul singur ajunge la el… Foarte înţelept… dar oare am înţeles noi chintesenţa mesajului?… • Acela care ajunge la […]
Cuprinderi mă-nfăşoară spre a iubi total, Nu mi-am aparţinut în veacuri de iubire… Când nu te ai, dragostea e norul epuizant-banal Şi în lumina lui nu vezi vreo strălucire. Despotice cuvinte am aruncat în mare, Poate de m-ar răpi vreun val al ei să simt Ce mult mi-am cenzurat iubirea în chemare… Să fiu acum […]
în foşnetul de cifre să dispar, n-am fost decât o urmă de tăcere… viaţa ne îmbracă-ntr-un chenar, unde ne sfârşeşte din durere. „cândva” mi-a fost o vreme fără vreme, sincopa mi-a cântat de două ori… şi de atunci ea nu se mai teme, zâmbind prin milioane de fiori. tresaltă anotimpuri în culoare, dintr-un pastel scrisori […]
