Îmi cer iertare pentru multiplele semne de punctuaţie, dar când aud formula „turism românesc“ e ca şi cum aş auzi orice alt oximoron, „foc îngheţat“ de pildă.
Şi în ultima vreme am tot auzit că ministrul turismului, Elena Udrea, e foarte activă şi în teren, de unde se capturează ştirile fierbinţi, şi prin studiouri, unde ia parte la dezbateri. La o asemenea dezbatere a scăpat în fine şi o cifră pe care o pândeam de mult – în 2007, România s-a bucurat de prezenţa a 7 milioane de turişti străini. Deci, cât avusese Cracovia singură cu un an înainte, pentru că în 2007 cifra urcase la opt milioane. Dar să las cifrele că ne apucă dorinţa morţii voluntare!
Să fiu clar – n-o condamn pe dna Udrea pentru eforturile dumisale de promovare a turismului băştinaş, apreciez chiar unele din gesturile sale, cum ar fi cooptarea Nadiei Comăneci, a lui Ilie Năstase şi a lui Gheorghe Hagi în aceste eforturi, altele, precum imnul, mă amuză, dar ceva mă îngrijorează. Şi anume succesul!
Ce naiba ne facem dacă tot acest efort propagandistic reuşeşte? Nu că nu avem ce arăta lumii, de la mare, deltă şi munţi la mănăstiri şi câteva cetăţi şi castele medievale care au supravieţuit tăvălugurilor istoriei.
Un patrimoniu există, dar cum ajungi la el şi ce faci acolo? Problema reală o constituie infrastructura generală şi infrastructura turismului.
Turiştii Cracoviei nu se datorează doar patrimoniului, ci şi impecabilelor autostrăzi şi şosele, aeroportului internaţional cu zeci de zboruri pe zi, spaţiilor de cazare cu nemiluita şi la imensa ofertă de preţuri, sutelor de restaurante, cluburi, cafenele pentru toate gusturile şi cu preţuri modice, ca să nu mai vorbesc despre bucătarii, chelnerii şi barmanii care le deservesc. Putem compara asta cu ce oferim noi, oriunde în ţară? Am dubii.
Dna Udrea spune că nu putem aştepta apariţia infrastructurii funcţionale pentru a face turism – şi are dreptate! Dar atunci ar trebui să fim oneşti în ofertele noastre şi, în propaganda declanşată, să le explicăm oamenilor care vin din spaţii civilizate – unde strada e stradă şi bucătarul bucătar, nu altfel! – că este vorba despre turism extrem. Să ştie şi ei la ce să se aştepte. Sunt convins că sunt doritori pentru asemenea turism, cum există fani ai castelelor bântuite ori ai sporturilor extreme.
Articolul a apărut inițial în Cotidianul www.cotidianul.ro