dragoste mijită din scorbura sufletului bătrân
radiază în soarele torid al vieţii
încă nu se topeşte
are seva copacului din pădure
ce ţine liane încâlcite de un verde murdar
trăieşte cu aptitudini de ostaş solitar
împroaşcă clorofilă din ciuruitul gloanţelor hâde
îşi ridică ramurile cu cangrene spre lumină
Acest articol a fost publicat duminică, 12 iulie 2009 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Sîntmartin (Harghita)Conflictul dintre maghiarii şi romii din Sâncrăieni(Harghita) a survenit la o lună după cel din localitatea învecinată Sântmartin. În...
Dumnezeu si Isus sunt cei mai iubitori copaci iar noi oamenii suntem fiecare in felul nostru copacii copii.Suntem copacii copii ai lui Dumnezeu si invatam toata viata noastra sa devenim si sa ne pastram iubitori.