Destinul nefericit al copiilor din Romania se alatura inrautatirilor sociale survenite in ultimii ani din cauza deteriorarii nivelului de trai.
M-am referit in cateva articole anterioare la destinul copiilor Romaniei contemporane sesizand ca saracia e principala cauza a noului sindrom al Spaniei sau al Italiei, adica al celor condamnati la privarea unei copilarii senine.
Fenomenul de migratie a muncii a apartinut intr-o prima faza la inceputul anilor ’90 doar barbatilor. Dupa cativa ani femeile au inceput sa se alature celor plecati la munca. Dupa un studiu de analiza UNICEF &AS, 2008 procentajul cel mai ridicat in randul parintilor de varsta cuprinsa intre 30-39 ani. O treime din gospodariile din Romania au cel putin un membru din familie plecat la munca in strainatate, insumand un numar 2.5 milioane de gospodarii(sondaj 2006).
In Italia si Spania migratia romana reprezinta procente de peste 15 % din suma imigrantilor.
Plecarea imigrantilor fara acte de munca legale, deci ca turisti sau chiar in clandestinitate sporeste un impact emotional, negativ asupra celor ramasi acasa, mai ales asupra copiilor.
Copiii lasati in grija bunicilor sau ai altor membri ai familiei traiesc traiesc sentimentul de claustrare, se rup de climatul social (scoala, biserica, comunitatea rurala ori de cartier) in care traiesc. Absenta parintilor ii determina sa se simta neprotejati. Nimic nu va putea inlocui dragostea si asistenta directa a parintilor. In multe din cazurile parintilor plecati la munca intervine divortul, separarea parintilor sporind si mai mult in capsorul copilului ideea ca este abandonat.
Nesupravgherea copiilor duce in mod direct la pregatirea scolara cu slabe rezultate, la indisciplina (fuga de la ore, manifestari criminale etc.) In acelasi timp li se dezvolta ideea ca oricat ar studia, nu au un viitor in Romania, ca emigrarea ramane o evadare, asigurarea unui viitor mai decent.
Controlul parental asupra a ceea ce vizioneaza la televizor si pe internet redus fiind, contribuie la deturnarea interesului specific varstei juvenile catre pornografie, filme de violenta sa. Nu mai vorbim de alimentatia proasta, inadecvata, excesul de bauturi racoritoare al caror efect nociv il stim cu totii. Deprinderea fumatului, consumul de alcool si chiar de droguri sunt la indemana elevilor.
Parintii copiilor plecati vin o data pe an sa-si vada familia ramasa, sau mai rar. Se multumesc cu trimiterea de bani si de bunuri. Majoritatea celor ce lucreaza in strainatate refuza ideea unei reveniri in tara. Conformul studiului mai sus mentionat 44% dintre cei intorsi in tara doresc sa plece din nou la munca in strainatate. Dintre acestia doar 65% vor sa lase copiii in grija bunicilor, a familiei si doar 10% intentioneaza sa ia copiii cu ei.
Starea sanatatii, a igienei copiilor ne da de gandit. Chiar daca in ultimii ani mortalitatea infantila s-a redus simtitor , procentul existent ne situeaza intr-o pozitie negativa in raport cu celelalte tari europene.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului( ANPDC) detine rolul de monitorizare si de privire de ansmablu asupra situatiei din intreaga tara.
S-ar cere o conlucrare a forurilor locale de protectie sociala cu cadrele didactice din scoli.
Crearea de programe, de strategii trebuie sa fie in primul rand o datorie de prima urgenta a institutiilor, dar nu numai in dezbateri, consum verbal la modul conditional-optativ ci prin acordarea fondurilor necesare suportului educational si de corectare a miilor de copii in cauza.
Chiar pe fondul crizei economice ar exista resursele necesare si prioritare generatiilor de copii abanadonati din punct de vedere social. Zecile de mii de dolari consumati in aducerea luminii sfinte cu un charter de la Ierusalem ar fi fost primite cu mai mult drag de catre Domnul Iisus in scopuri caritabile, umanitare. Nu poate obliga nimeni si nimic in afara de propria constiinta pe cei mai instariti sa fie aproape de cei mici, de cei mai expusi la relele societatii. Nu de multa vreme un om de afaceri roman a impus invitatilor la petrecerea aniversara sa cumpere cadouri pentru copiii saraci ori din orfelinate, si nimic sarbatoritului. Un gest minunat demn de mentionat, dar si de urmat.
Numarul copiilor cu un parinte sau ambii plecati in strainatate ajunge cifra ridicata(cca 400.000 in 2006-2007) . Motivarea plecarii este pusa mereu pe seama dorintei de a asigura un viitor mai bun copiilor, dar si pentru faptul ca in tara nu sunt apreciati dupa munca depusa (salarial si ca resursa umana).
Ultimul raport oferit de un organsim britanic Child Poverty Action Group (CPAG) situeaza Romania cu un procent alarmant al copiilor nefericiti. Sondajul este elaborat pe un numar de 29 tari din UE. Romania reprezinta locul 25 deasupra Bulgariei, a Letoniei, a Lituanei si a Maltei. (informatii preluate din Newsin).
In ianuarie 2008 doi copii din Judetul Iasi, frate si sora au pornit-o la drum, pe jos, prin frig si viscol sa-si vada tatal si fratiorii aflati la 50 km. Au ratacit 5 km prin zapezi si au fost gasiti inghetati si infometati. Au fost salvati doar cu interventii medicale. Copiii sunt lasati in grija unei institutii maternale. Tatal copiilor este recastaorit, iar mama asisjderea in Italia cu un italian.
Tot in urma cu un an Andreea Constantinescu, o eleva de clasa V a dintr-o scoala din Focsani ca a fost batuta, agresata si batjocorita de catre proprii-i colegi.
Fetita ramasa fara parinti si crescuta de o bunica devotata reprezinta victima parintilor plecati in Spania ori in Italia la munca. Elevii o admonesteaza cu apelativul de traseista, pe motiv ca mama ei ar fi in Spania “la produs”. Cazul a fost sesizat in presa de catre Adevarul (Editia: 5447 Vineri, 18 Ianuarie 2008) .
Alte cazuri de abuzuri sexuale, agresiuni de tot felul vin sa amplifice tragedia altor copii din Romania.
Daca Massmedia relateaza cazurile acestor copii, nu stim ce masuri eficiente sunt luate de catre autoritati. Interventia comunitatii in care traiesc acesti copii nu exista. Acesti sarmani si singuri pe lume ca micutul Remi sufera sub ochii vecinilor, ai profesorilor. Ideea ca nu e problema mea, ca nu e indicat sa te amesteci in familia altuia vine sa completeze caracterul civic al nepasatorilor.
„Singur pe lume”,romanul cu acelasi titlu al carui autor este Hector Malot,ar fi un sprijin daca ar fi predat in clasele primare.
Copiilor le este de mare ajutor,asemeni adultilor,sa inteleaga prin intermediul literaturii ca si altii sufera,in acest fel raman mereu recunoscatori pentru orice lucru bun din viata lor si vor pretui orice realizare.
Copii sunt realisti si foarte curajosi.
Cita sensibilitate, are aici domnul,FLORIN PREDESCU,in fata copiilor,parasiti,de unul din parintii, oare asa o fi si in realitate?!- ma-ntreb si eu asa ……caci de filantropii, de peste hotare ,sunt satula,vorbele sunt goale si fara rost….articolele seci si amare.(dureroase din punct de vedere sufletesc).