In articolul publicat in Evenimentul Zilei pe 23 aprilie 2009 aici (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848326/SENATUL-EVZ-Europarlamentarul-roman-o-forma-fara-fond/), HRP intreaba, pe buna dreptate, care e fondul activitatii europarlamentarilor romani? Fireste, voi raspunde la cele patru intrebari ridicate la fileu, prezentand lucrurile asa cum stau pe hartie si asa cum ar trebui sa si fie. In realitate insa, conteaza enorm cum intelege fiecare europarlamentar sa se achite de sarcini. In pofida regulilor foarte stricte, se poate trage mata de coada si aici. Doar ca, spre deosebire de Parlamentul Romaniei, in cayul absentei la mai mult de jumatate din sedintele plenare si de la vot a PE duce la taierea indemnizatiei. Or, pentru romani nu e suficient sa avem doar un mobilier estetic care sa populeze salile uriase de sedinta. Avem nevoie de voci puternice care sa poata valorifica oportunitatile pe care le au in acest complex si democratic for decizional. Care sa poata negocia in favoarea noastra, a romanilor, intr-un cadru in care totul se negociaza, in care aliantele sunt flexibile, iar guvernare si opozitie nu exista. Cehii, polonezii, ungurii, chiar si bulgarii au inteles repede care sunt oportunitatile si au ales sa trimita persoane politice cu greutate profesionala si forta de negociere.
HRP: Ce si pe cine reprezinta europarlamentarul roman?
AV: Asa cum prevede Tratatul CE, europarlamentarii sunt reprezentanți ai popoarelor statelor reunite in Comunitate. Fiecare europarlamentar ii reprezinta pe cetatenii tarii din care provine. In cazul nostru Romania si direct pe cei din euroregiunea care l-a propulsat pe lista si pe care o reprezinta. Dar, fiindca in Parlamentul European nu sunt grupati in functie de nationalitate ci in functie de apartenenta politica, europarlamentarii romani reprezinta implicit partidul european din care provin si electoratul acestui partid. Participarea deputatului – si, prin intermediul lui, a cetatenilor pe care ii reprezinta – la definirea unei politici europene conditioneaza functionarea armonioasa a Uniunii Europene, respectand valorile si interesele celor 27 de tari membre. Ce reprezinta un europarlamentar? Interesele electoratului din tara sa.
HRP: In ce consta mandatul unui europarlamentar?
AV: In a auzi vocea cetatenilor pe care ii reprezinta, a negocia, a face lobby, in a fi activ prin propuneri, amendamente, rapoarte, in a identifica problemele cu care se confrunta cetatenii UE. In a propune solutii, in a accepta, modifica sau respinge legislatia europeana. De pilda, ultimele luni ale actualului mandat legislativ sunt foarte dense pentru europarlamentari in domeniile liberalizarii pietelor de electricitate si gaz, facilitarea accesului pacientilor la servicii medicale in toata Uniunea Europeana. Alte puncte esentiale negociate de curand includ costuri mai reduse pentru SMS in roaming, concilierea legata de directiva timpului de lucru si o serie de rapoarte in contextul crizei economice (ex. reguli pentru agentiile de rating, supravegherea sectorului bancar si modalitaati de calculare a cerintelor de capital).
Capacitatea de a intelege bine problemele europene si de a negocia, presupune competente clare profesionale, probate in domeniile abordatesi, dar si lingvistice.
Deputatul intocmeste, in cadrul unei comisii parlamentare de specialitate – cum e de pilda cazul afacerilor economice si monetare sau cel al industriei, energiei si cercetarii – un raport privind o propunere de „text legislativ” prezentata de catre Comisia Europeana. Un eurodeputat face parte, in general, din doua astfel de comisii. In una ca membru plin care ii da drept de vot, in alta doar ca membru supleant care ii da drept de vot doar in absenta unui alt europarlamentar din grupul sau politic.
Cu cat mai mult se implica europarlamentarul in acest proces decizional de congruenta a intereselor diferitelor natiuni europene (prin rapoarte, luari de cuvant, declaratii, motiuni) cu atat mai important este considerat mandatul sau.
HRP: Ce puteri si ce drepturi are un europarlamentar roman?
AV: Are aceleasi drepturi, puteri si obligatii ca oricare alt europarlamentar, indiferent de tara. Populatia sau marimea unei tari nu ii dau unui membru al PE mai multe/mai putine puteri sau drepturi.
In primul rand, are obligatia de a respecta valorile europene, regulile PE, inclusiv pe cele de a-si concentra discursul intr-un minut sau doua, doctrina grupului politic din care face parte si a partidului care l-a trimis.
In al doilea rand, are dreptul de a consulta dosare, consacrat in Regulamentul de procedura al Parlamentului, are dreptul sa faca propuneri de acte comunitare in contextul dreptului de inițiativa al Parlamentului (Comisia Europeana fiind cea care detine monopolul initiativei legislative), de a fi raportor sau raportor din umbra, de a se retrage si a demisiona. Au drept de vot individual si personal, potrivit statului, dar cu respect fata de doctrina grupului din care fac parte si a intereselor tarii pe care o reprezinta (acestea putand intra in conflict, iar in acest caz se solicita o explicatie din partea grupului politic). Au dreptul sa foloseasca aparatura de birou, echipamentele de telecomunicații și autovehiculele oficiale ale Parlamentului, dreptul la o indemnizație adecvata menita sa ii asigure independența. La incheierea mandatului, are dreptul la indemnizație tranzitorie și la pensie. Drepturile din Statutul Deputatilor in PE intra in vigoare in prima zi a legislaturii Parlamentului European care incepe in anul 2009.
Puterile lui sunt legate de puterile conferite Parlamentului European. Atributiile acestei institutii au crescut constant. Acum detine competente legislative egale cu cele ale Consiliului UE in aproximativ 60% din propunerile legaislative legate de mediu, transport, protectia consumatorilor, imigratie ilegala si toate aspectele legate de piata interna. Asta inseamna, ca europarlamentarii au puteri egale cu cele ale ministrilor din cele 27 de state membre in aceste domenii. Parlamentul European poate accepta, modifica sau refuza propunerile de directive sau regulamente ale Comisiei Europene („procedura de codecizie”). De exemplu, pe durata acestei legislaturi, Parlamentul a refuzat categoric propunerile de directiva cu privire la brevetele pentru programele de software.
Chiar si in domenii precum agricultura si politica externa, in care Parlamentul este doar consultat sau informat, dezbaterile si rezolutiile adoptate pot deseori influenta agenda Uniunii si chiar deciziile Consiliului. In aceste domenii, alaturi de impozitare, politica industriala, noi membri ai zonei euro, Parlamentul European isi da doar avizul consultativ (\”procedura de consultare\”). Chiar si in acest caz, amendamentele propuse de Parlament influenteaza deseori rezultatul final al discutiilor din Consiliu. Este cazul, de pilda, al modularii voluntare pentru fermieri.
Anumite acorduri necesita doar unda verde din partea Parlamentului, care nu poate modifica textul propriu-zis al unui acord, dar il poate respinge. Procedura de „aviz conform” se aplica acordurilor de asociere si acordurilor de aderare la UE. Prin urmare, extinderea UE poate avea loc doar cu acordul Parlamentului European.
De asemenea, Parlamentul adopta rapoarte \”din initiativa proprie\” prin care se solicita Comisiei sa propuna legislatie intr-un anumit domeniu sau se indica, inaintea prezentarii unei propuneri legislative, aspectele majore pe care legislatia trebuie sa le contina.
Parlamentul mai detine si competenta bugetara si exercita controlul democratic asupra institutiilor europene. Parlamentul European, impreuna cu Consiliul, stabilesc bugetul anual al Uniunii, Parlamentul avand ultimul cuvant in ceea ce priveste mai mult de 50% din bugetul UE. De asemenea, el poate decide asupra cheltuielilor din domeniile: fonduri sociale si regionale, energie, cercetare, transporturi, asistenta pentru dezvoltare, mediu, educatie si cultura. In sectorul agriculturii Consiliul are ultimul cuvant de spus.
In ceea ce priveste planificarea multianuala a bugetului UE, planificare ce indica nivelul maxim de cheltuieli pe o perioada de sapte ani, cadrul financiar multianual nu poate fi adoptat fara acordul PE.
In materie de politica externa, securitate si aparare, Comisia si Consiliul sunt obligate sa informeze Parlamentul European. Astfel, deputatii europeni participa activ la dezbaterile politice si publice. Prin rapoartele, recomandarile si intrebarile adresate diferitilor actori institutionali europeni, europarlamentarii exercita influenta politica. De exemplu, ei pot solicita Comisiei si Consiliului sa intreprinda masuri in domeniul drepturilor omului.
Parlamentul mai poate infiinta o comisie temporara cu scopul de a investiga presupuse contraventii, de a clarifica orice eventual caz de administrare defectuoasa din activitatea institutiilor UE sau sa abordeze o anumita chestiune pe o perioada limitata de timp.
Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, competentele PE ar creste, deoarece procedura de codecizie ar include si domenii precum agricultura, pescuitul, migratia legala, spatiu si sport. Competenta bugetara a PE s-ar extinde asupra tuturor cheltuielilor Uniunii, inclusiv agricultura. In plus, Parlamentul ar avea o influenta mai mare asupra numirii presedintelui Comisiei Europene.
HRP : Cum poate fi controlat un europarlamentar şi de către cine?
AV : De catre propriul partid, care l-a trecut pe liste, in primul rand. In al doilea rand, in agenda unui europarlamentar exista saptamanile de teritoriu (una pe luna), in care acesta sa intalneste cu electoratul. Europarlamentarul are ragazul sa ia contact direct cu cetatenii si incearca sa gaseasca solutii la nivel european pentru probleme locale si nationale. Prin contact direct cu cetatenii exista si un oarecare control direct asupra activitatii lui.
Rezultatul „controlului” poate fi un vot favorabil sau unul negativ la urmatoarea candidatura. Feedbackul pe care cetatenii il primesc de la un deputat pe care il contacteaza reprezinta o forma de control.
Sa nu uitam insa ca, la noi, o prima selectie o fac regulile privind numarul de sustinatori pentru inregistrarea candidaturii, respectiv partidele politice care propun listele electorale inchise. Alegatorii au, ca de obicei, libertatea de a se informa cu privire la activitatea anterioara a candidatilor pentru a alege arpacasul de neghina. Ramane doar ca atat decidentii, cat si alegatorii sa se comporte cat mai responsabil cu putinta.
Alte state membre au ales votul pe liste deschise, astfel ca reusesc sa apropie semnificativ mai mult candidatul de alegator si sa-l responsabilizeze. Spre o astfel de lege electorala ar trebui sa ne indreptam si noi.
Andreea VASS este Consilier Personal al Primului Ministru,
Lector universitar, dr.,
Facultatea de Relatii Economice Internationale
Academia de Studii Economice