caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Dintre sute de catarge

de (23-2-2009)

Un manunchi de poeme sosit in plin vifor iernatic repune stralucirea orfica si intampinarea cantului ca stare suprema, lupta impotriva cotidianului efemer. Teodora Szasz(n.1988), studenta in anul II la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii din Cluj ni se prezinta ca o poeta autentica, promitand si aparitii editoriale de success in scrisul romanesc al tinerei generatii. Poemele primite la redactia editorialului on line www.Acum.tv surprind printr-o tehnica de construire a imaginarului poetic prin economie de elemente descriptive, printr-o caligrafiere de tip haiku si refigurare cosmica doar printr-o sintaxa simpla, anticalofila.
Poezia Teodorei Szasz este si meditatie, semn de intrebare, exercitiu introspectiv al eului poetic cu eul indragostit, adolescentin:
“purtate spre sfârşitul lumii,
reintru în straniul meu corp
unde le simt fragede
prelungiri ale corpului meu,
sub Orion aproape şters de
lumină cu gaz incandescent-
mă-mbăiez apoi, şi aştept
Privirea…”(Intre cele doua egouri)
Fragilitatea gandirii unui copil in contact cu o lume malefica si angoasanta se deruleaza in poeme, parca marcate de ecourile muzicii grupului Pink Floyd, o tristete strbabatandu-i creatia poetica se transpune in traditia poeziei lui Blaga, in care poetul nu doreste sa destrame “corola de minuni a lumii”.
Teodora, in ciuda varstei tinere, se apropie de marea poezie ce nu refuza lirismul autentic, dublat de constiinta artistica, poetica, matura asupra scrisului ca arta si nu ca un exercitiu fracturist ori distructiv, redus la o pseudoarta hiphop sau mizeria proprie altora din generatia sa. Intentiile sale tradeaza un Orfeu modern ce spune :” Oare dacă am combina diodele cu aripile îngerilor şi curentul electric ar încerca să găsească ceea ce s-a pierdut din iubire,nu am simţi o altă lume? Una în care ne întregim prin tot ce ne înconjoară şi încărcăm cu sentiment lucrurile de langă noi?”
Ma bucur sa am privilegiul in a propune cititorilor poeziile Teodorei Szasz cu invitatia de a deveni colaboratoarea saptamanalului nostru.

Kabuki

Cu \”Sinuciderile din dragoste de la Amijima\”
pe masă, stau de vreo săptămână
şi lângă ea imaginea
unui nătărău îndrăgostit.

Sunt undeva la etajul doi.
Vrei să intri, nu?
Mă tem că n-am vreun motiv.
Etajul trei:cântec, dans,
pudră, femei interpretate de bărbaţi.
Dacă nu-ţi place, pleacă!
O să dai greş ca şi ieri.
Mai sus, mă apropii de moarte…
Patru:camera mea, masa
şi \”eroul\” ce dansa pe prima filă.
23:00. Puls- 146
Liniile din palmă se adânceau
el, mă invita la dans.
Etajul, ora două, lunea,
citesc, probabil o carte
după atâţia ani…

Urme, amintiri, ură,
trupu, infectat de filariază;
Vreau cealaltă cameră
mai întunecoasă.
Ce anume?
Nu vreau la duş să încui uşa,
fierbinţeala mă ameţeşte.
Cred că piesa s-a sfârşit;
Bine,mă opresc din plâns…
Mâinile lui: îi cunosc opera
cântec, dans, pudră.

între două egouri
|
un fel de menire a corpului meu:
îmi place să dezvelesc săruturile
poeţilor cheli, tăiaţi din ziare,
sprâncenaţi- şi să le ascund în
cuburi mici de gheaţă, să le
dezgheţ în iubire, le
dăruiesc constelaţiei de pistrui;
le dezvelesc şi le arunc noaptea
în visele mele trădătoare, închise
s-aud cum se revarsă prin poezii
în lumea umbrelor şi-a maselor
de Apă…
purtate spre sfârşitul lumii,
reintru în straniul meu corp
unde le simt fragede
prelungiri ale corpului meu,
sub Orion aproape şters de
lumină cu gaz incandescent-
mă-mbăiez apoi, şi aştept
Privirea…

Mănunchi de pene

Piciorul meu drept, speriat şi ros
se-ndreaptă spre ziduri mişcate, ruginite
de zgomotul şerpilor încolăciţi de scaunele
ude de sudoarea domnişoarei rătăcite
stângul visează o pasăre amară
venită din lumea universului gol
de sânge şi piele crăpată şi lovită
cu sunet de rug arzând în tăcere.

Ochiul meu drept priveşte-acum
o cobra neagră adulmecând liniştită
un strigăt agonic de porumbel sălbatic
prins de umbra frunzelor strivite
stângul,închis, a adormit de oboseala
aripilor atârnate de marginea norului
purtând pe el o pasăre mângâiată
de-un cântec de vioară, surd.

Mâna mea dreaptă poartă copilul
pe care luna l-a gonit speriată
şi până ieri gravită de păcatele
lumii însetate după duh teluric
stânga se preface moartă
de praful în care râşii şi mistreţii
smulgeau din trupul amorţit
acoperit cu pene aurite şi frunză de stejar.

Anamneză

Şi-n mână cu jenefer-ul meu
de zi, visez cerul prin
telescoape mari:
Cred c-am ascultat prea mult
de cei ce umblau răniţi cu
pancarde umede, jegoase:
\”Loose lips Might Sink Ships\”
şi-acum avem creierele atât
de încinse, încât ne e frică
să ne aproiem de cai…
acum, ficaţii ne sunt aşa
de deranjaţi, încât îi dăm
afară în şuturi.

Credeam că încă sărbătorim
o victorie, a vreunui război;
căutăm doar sicrie de pin
pentru bieţii noştri ţărani.
Bunicule, de ce uneori văd
că am opinci roşii în picioare?
Nimic: din pricina vreunui
război pierdut, scria
\”Cavalerul Galben ţi le-a
dăruit\”- când se vor mânji
de pământ, el va veni ca să
felicite doi negri îndrăgostiţi.
Să vezi atunci cea mai mare
Bătălie a tuturor timpurilor!

Dor de Spes
|
degetele picioarelor mi s-au unit,
deodatã, cu vârfurile despicate
ale pãrului- şi-a început sã mi se
prelingã spre coapse, pe piept,
învelindu-mã într-un ou germinând.

pielea mi s-a desprins de trup,
fiind mâncatã în întregime de acea
noapte cu aripi albe care m-a creat
şi mi-a împletit pe dinãuntru noduri
care aproape mi-au sufocat inima,
ieşind din ea, înconjurând-o,
seva iubirii, deja vâscoasã.

mi-am cuprins braţele în jurul
genunchilor reci, îngheţaţi,
dar oasele s-au prefãcut în aer
cald, hrãnitor, împrãştiat prin
tot trupul- doar ochii îi simt
vii, tulburaţi de seva inimii
şi parcã îngãlbeniţi.

limba s-a descompus în mii de
cuvinte mici, neînţelese de nicio
parte a corpului meu- şi dor…

doare albirea firelor despicate,
vântul care-mi rupe învelişul,
şi-aş vrea sã-mi întind picioarele,
sã sfâşii cu gheara nodurile,
iarba puţin uscatã, sã iau
frunzele şi s-acopãr întreg cerul,
sã nu mã mai vadã…el.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Scrisoare deschisă Ministrului Sănătăţii

Pe fundalul unei crize economice cu efecte tot mai pronunţate dpdv social, au loc răbufniri ale mai multor categorii sociale....

Închide
3.235.154.65