Reproducem în continuare interviul acordat de președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, acordat agenției de știri Moldpres.
Moldpres: Data alegerilor va fi în curînd anunţată. Conform tuturor sondajelor, încrederea faţă de PCRM rămîne a fi cea mai înaltă. Dar, fiţi de acord, Partidului Comuniştilor, care se află la putere iată deja de opt ani, care răspunde în Moldova literalmente de toate, nu-i va fi deloc uşor. Se vor găsi persoane care vor opta pur şi simplu pentru schimbare. Şi această lozincă simplă, fie şi abstractă, cu siguranţă poate întruni un număr apreciabil de adepţi. Partidul Comuniştilor este un partid al stabilităţii sau, totuşi, un partid al renovării, un partid al schimbărilor?
Vladimir Voronin: Sînt schimbări şi schimbări… Amintiţi-vă de începutul anilor 90. Cîtă euforie a fost. Cît entuziasm… Cîtă credinţă în propriile forţe şi în posibilitatea de a orienta societatea pe o cale de dezvoltare mai umană!.. Dar în luni numărate am ajuns la un rezultat diametral opus. În prezent anii 90 constituie un simbol al nenorocirii, distrugerii generale, al şanselor neinspirat ratate şi al posibilităţilor irosite în zadar. Fără a mai vorbi deja de acele numeroase conflicte sîngeroase, care pînă astăzi sfîşie unele zone ale Europei de Est şi ale spaţiului postsovietic. Ţara noastră este cea mai vie ilustrare în acest sens.
O schimbare este, în primul rînd, o sarcină făuritoare şi nu distructivă. Pentru adevărate schimbări sistemice este necesară o pregătire minuţioasă. Trebuie să dispui de resurse, posibilităţi, scenarii, idei, oameni pregătiţi, la urma urmelor. Însă principalul, e necesar să ai stabilitate – economică, politică, socială, şi în nici un caz să nu o sacrifici în numele unor planuri de moment. Anume acest lucru a fost însuşit de către partidul nostru din experienţa anilor 90.
Voi da un exemplu. În anul 2001, îndată după alegeri, un grup de analişti de ai noştri, care pe atunci erau încă foarte tineri, au înaintat un proiect de program guvernamental „Cotitura radicală în economia moldovenească”. Era un program bun. Noi, însă, l-am respins. De ce? De aceea că nu se pot face reparaţii în timpul incendiului. A realiza un asemenea program în anul 2001 echivala cu a obliga un bolnav, aflat la reanimare, să facă cros. Societatea şi economia noastră se aflau atunci într-o situaţie deplorabilă, fără ieşire. Mai întîi trebuia să dovedim oamenilor că putem gestiona cele mai elementare lucruri. Să demonstrăm, de exemplu, că în ţară în genere există autorităţi, că deputaţii, miniştrii, preşedintele nu luptă de dimineaţă pînă seara unul contra altuia, ci se gîndesc la problemele oamenilor simpli, le soluţionează. Era necesar să te ocupi de probleme foarte prozaice – să le explici oamenilor de afaceri că impozitele trebuiesc achitate, să-i înveţi pe funcţionarii de stat disciplina organizaţională şi responsabilitatea. În lucrările de secretariat de stat în genere lipsea rubrica „control asupra realizării”. Vă puteţi îmagina?
Trebuia, simplu vorbind, să facem tot de ce eram în stare pentru ca oamenii să simtă că viaţa devine previzibilă, că ea poate fi planificată măcar pentru un an înainte. Previzibilitatea şi dezvoltarea stabilă a fost principala noastră reformă, principala schimbare în Moldova. Am considerat atunci că această categorie economică are o importanţă mai mare decît orice idee ingenioasă privind căile de depăşire a crizei. Şi noi am realizat această schimbare. Oamenii s-au obişnuit cu faptul că pensiile sînt asigurate cu regularitate, iar salariul creşte, că bandiţii nu se plimbă nestingherit pe străzi, ci se află acolo unde li se cuvine să fie. Energia electrică nu este deconectată, iar agentul termic este livrat în case, gazele sosesc la sate, iar suprafeţele livezilor şi viilor cresc. Ba mai mult, oamenii s-au obişnuit cu faptul că puterea îşi îndeplineşte toate angajamentele. Şi, desigur, oamenii, societatea în ansamblu, au început din acel moment să pună în faţa noastră probleme mai serioase pe ordinea de zi, nu doar probleme de supravieţuire zilnică.
Î.: Şi cum aţi reacţionat la aceste noi provocări ?
R.: Interesant e că, dacă am reciti acel proiect neanunţat „Cotitura radicală”, ne-am convinge că l-am îndeplinit. La jumătate de an după venirea noastră la putere am început debirocratizarea economiei. În noiembrie 2002 am proclamat strategia integrării europene. Au urmat reformele sănătăţii, a întregii sfere sociale, reforma ştiinţei, iar apoi amnistia fiscală, anularea impozitului pe venit, comerţul asimetric cu UE, reforma învăţămîntului. Iar ultimele reforme – modernizarea cadrului nostru legal conform tiparelor europene au, în general, un caracter sistemic. Ele au recroit imaginea Moldovei. Ne-am apropiat nemijlocit de un nou acord cu UE, de noi deschideri către libertăţile paneuropene. Aceasta nu se putea întîmpla într-un an-doi.
Vorbesc despre aceste lucruri, pentru că cei care vociferează despre schimbări în general, nu sînt apţi, de regulă, pentru schimbări. Aceştia sînt mai curînd cei mai adevăraţi conservatori, oameni ai trecutului, oameni fără viitor. Schimbările lor înseamnă mai în toate cazurile idei sustrase, fragmentare, străine. „Hai să facem cum a fost pînă în anul 40!”, „hai să facem aşa cum a fost pe vremea lui Papură Vodă!”, „hai să facem ca la vecini!”, „dar şi mai bine – haideţi în genere să anulăm statalitatea moldovenească, că doar de pe urma ei avem problemele cele mari!” – anume aşa gîndeau şi gîndesc „promotorii schimbărilor” şi nu-şi ascund cîtuşi de puţin gîndurile. Cine i-a împiedicat, fie şi în scopuri populiste, să reducă impozitele? Cine i-a împiedicat să urmeze calea integrării europene? Cine i-a împiedicat să majoreze salariile? Nimeni! Despre care schimbări vorbesc ei? Iese că au în vedere asemenea schimbări care ne vor arunca în trecut, în anii 90.
Aşa s-a întîmplat că în Moldova există un singur partid al schimbărilor – PCRM. Şi vă asigur că renovarea Moldovei este un proiect pe care noi îl abordăm foarte serios şi-l vom realiza cu toată responsabilitatea.
Î: Ce aveţi în vedere, cînd spuneţi să ne pregătim pentru renovare? Pentru care anume renovare? Poate că în condiţiile crizei economice globale ar fi mai bine să uităm de această noţiune? Poate că, dimpotrivă, e mai bine să ne situăm pe o poziţie cît se poate de conservativă? Să le spunem oamenilor: nici un fel de schimbări!
R: Eu le-aş spune: nici un fel de schimbări în rău! Însă schimbări de asemenea natură se obţin numai printr-o avansare economică consecventă, activă.
În faţa noastră se află sarcini extrem de importante. Cum să procedăm, de exemplu, cu faptul că sîntem în continuare o ţară cu precădere agrară în plin centrul Europei?! Cum să procedăm cu faptul că centrele noastre raionale sînt deocamdată, să recunoaştem, doar nişte sate mari, cu locuitori care-şi pot realiza potenţialul profesional şi uman în cel mai bun caz în capitală? Cum să procedăm cu faptul că pensia, fie şi achitată regulat, nu permite în continuare oamenilor în etate să se simtă demni şi încrezători? Nivelul şi calitatea vieţii necesită mari schimbări. Repet, schimbări în bine. Eu nu mai vorbesc despre lucruri mai prozaice, care însă evident trebuiesc modernizate, cum ar fi magistralele de transport, infrastructura.
Cineva încearcă să afirme că dacă în jurul Moldovei bîntuie criza, trebuie să renunţăm la asemenea idei. Este o viziune foarte şi foarte redusă asupra economiei! Nu trebuie să încercăm să oprim crizele prin măsuri antisociale, conservative, pentru că vom declanşa confruntare, acte de violenţă şi alte procese de felul celora pe care le observîm în prezent într-un şir de ţări europene. Dimpotrivă, experienţa mondială de rezistenţă în faţa problemelor financiar-economice sistemice tocmai demonstrează că numai investiţiile sociale active, reformele hotărîte ale infrastructurii permit depăşirea crizelor. Experienţa noastră – experienţa PCRM, care a venit în anul 2001 la putere în condiţii critice, de criză denotă la fel că noi sîntem pe calea cea dreaptă. Acţiunile noastre de atunci au fost supuse unei critici dure, în schimb astăzi experienţa noastră se studiază în mod scrupulos. Toţi sînt interesaţi să cunoască în ce mod această ţară mică se opune unor prvocări economice serioase. Pot să Vă răspund: se opune pentru că nici o secundă nu ezită în realizarea sarcinilor de dezvoltare socială. În ţările vecine domină inflaţia, au loc disponibilizări în masă, se închid bănci, iar la noi creşte salariul şi se reduc preţurile la pîine.
Astăzi sîntem siguri de capacităţile şi posibilităţile noastre de a deschide o nouă pagină în istoria Moldovei. Cu adevărat ne-am pregătit la modul serios de acest pas. În prezent dispunem de capacităţi competitive cu adevărat unice. În anul 2001 nu aveam astfel de avantaje.
Primul lucru, pe care aş vrea să-l remarc este potenţialul nostru de cadre, bine pregătite profesional. Nu ne-a fost teamă să atragem în activitatea de conducere un mare număr de oameni tineri, ambiţioşi, cu perspectivă. Ei nu sînt, pur şi simplu, nişte tehnocraţi fără neam şi fără ţară, ci oameni care după un an-doi de activitate s-au dovedit a fi uniţi de valori comune, experienţă de soluţionare a celor mai grave probleme social-economice. Să recapitulăm: anul 2001 – anul cu cele mai grele datorii externe, 2002 – criza politică sistemică, 2006 – embargo, 2007 – secetă totală, 2008 – inundaţii, începutul anului curent – probleme în asigurarea cu gaze. În fiecare an nou ni se promitea o nouă prăbuşire. Nu s-a împlinit însă nici o previziune rea. De aceea că şi-au asumat responsabilitatea şi au acţionat nu doi-trei oameni, ci un întreg colectiv bine organizat, tovarăşi de idei. Şi dacă în prezent există undeva o echipă eficientă anti-criză, care activează concomitent pe plan economic, social, politic, ea există anume la noi, în Moldova.
Doi. Ştim foarte bine ce avem de făcut. Totodată, astăzi această cunoaştere corespunde pe deplin cu ideologia noastră de partid. Dacă doriţi, ea reiese din aceasta. Nu există nici un fel de contradicţii. Nu există contradicţii între programele, strategiile, concepţiile noastre generale de stat şi programul nostru de partid, între ideologia noastră, edificată în baza respectării principiilor echităţii sociale şi acele reforme de tip nou pe care noi le promovăm.
Trei. Una dintre resursele noastre cele mai importante este încrederea societăţii. Două mandate la putere şi păstrarea autorităţii noastre politice constituie o mare cucerire pentru partidul nostru. Anume pe această bază pot fi realizate sarcinile de renovare a ţării chiar şi în cele mai dificile condiţii. Pentru mine este important că această încredere este împărtăşită astăzi într-o măsură foarte mare de către tînăra generaţie a ţării. A cuceri respectul tineretului nu e un lucru simplu, dar cînd beneficiezi de un asemena respect, poţi privi cu încredere în viitor.
http://www.moldpres.md/default.asp?Lang=ro&ID=102623