Scriu acest articol în urma unei discuții și îndemnat de Ștefan Niculescu Maier, directorul fondator al revistei ACUM. Nu este ceva absolut nou, dar ideea este de a înmănunchea câteva din modalitățile de exprimare pe care nu le agreăm în revista ACUM.
Aș începe cu folosirea revistei pentru a promova interese personale, meschine. Am avut recent cazul unui individ care de multă vreme dădea impresia că este o victimă a regimului comunist și post-comunist în chestiunea restituirii proprietății.
De fapt, individul este chiriaș cumpărător al unui imobil naționalizat și dorea să folosească paginile revistei pentru a-și promova cazul, încercând să stârnească de fiecare dată simpatie cu moartea tatălui său pe care o punea pe seama stressului (comparați asta cu moartea atâtor proprietari, care după ce suferiseră cu adevărat pe vremea comunismului, fuseseră purtați în zadar pe culoarele tribunalelor ani de zile după 1990).
Un alt caz este cel al unui autor din Statele Unite care încearcă prin orice mijloace să-și promoveze cărțile, în care personajul principal este adeseori el însuși și reacționează cu grosolănie atunci când i se explică de ce așa ceva nu este acceptabil.
Revista ACUM nu este locul unde se dau frâu sentimentelor de sau plății polițelor de către cei care au suferit (sau pretind că au suferit) sau au fost nedreptățiți de unul sau altul de regimurile din România.
La revista ACUM nu acceptăm fundamentalismul religios și propaganda religioasă. Recent, am publicat un articol recenzie a unei cărți scrisă de un universitar canadian care susține că Pavel, nu Isus este întemeitorul creștinismului.
Reacția din partea unor cititori a fost vehementă ei aducând acuzații cele mai variate, de la blasfemie la anti-creștinism.
Trebuie să precizez că noi nu privilegiem niciuna dintre religii, dar promovăm în schimb discuții argumentate, în care termeni ca “blasfemie” nu au ce căuta, iar habotnicia de orice fel este respinsă.
Și ajungem la antisemitism, care și-a făcut apariția și cu ocazia discuției menționate anterior, prin evocarea acuzației de deicid împotriva evreilor în general.
Antisemitismul se leagă de negaționismul Holocaustului care revine recurent pe această pagină în răbufniri iraționale și adeseori isterice ale unor persoane care nu pot înțelege că prezentarea adevărului istoric, cât ar fi el de “neconvenabil” nu poate fi calificată drept “trădare” sau “antiromânism”.
La fel de intransigenți suntem când vine vorba de rasism, manifestat recent ca reacție la unele articole scrie de două personalități din etnia romilor.
Nu putem accepta acuzații generalizatoare precum “toți romii sunt hoți” sau “toți romii sunt leneși”. Există romi cumsecade și romi infractori, tot așa cum există români de treabă și români infractori, precum există la toate popoarele oameni de treabă și infractori.
Nu acceptăm nici xenofobia, așa cum au părut manifestări de maghiarofobie sau anti-europenism.
De asemenea, luptăm cu vigoare împotriva “naționalismului de mucava”, care merge adeseori mână în mână cu antisemitismul, xenofobia, negaționismul și fundamentalismul creștin-ortodox.
Nu vom tolera tentative de propagandă legionară, așa cum a încercat recent fostul senator și negaționist al Holocaustului, Ion Coja.
Suntem extrem de vigilenți la manifestările de homofobie, promovate în trecut de un colaborator regulat al revistei care pare să fi dispărut și reduse astăzi la niște răbufniri violente în unele ecouri.
Recent am fost nevoit să resping două articole propuse spre publicare deoarece conțineau acuzații și insinuări neînsoțite de probe la adresa unor personalități publice.
Așa cum am mai scris în aceste pagini, revista ACUM se conduce după standardele presei occidentale, nu după cele ale presei din România, iar calomnia reprezintă ceva ce nu acceptăm sub nicio formă.
Putem fi dați în judecată, solidari cu autorul (nu așa cum mai vezi prin unele publicații românești gogomănia “responsabilitatea articolului aparține exclusiv autorului”), iar în instanța de judecată proba verității este obligat să o facă cel acuzat de calomnie.
Mai mult, revista ACUM fiind întregistrată în Statele Unite putem fi dați în judecată acolo, iar în caz de pierdere a unui proces, daunele sunt usturătoare.
Nu își are locul în revista noastră vorbitul după ureche obicei atât de drag multor jurnaliști români și în general, noi conducându-ne după principiul valorii adăugate, nu repetăm ce este scris în presa românească, iar unghiurile noastre de abordare sunt diferite.
În sfârșit, în revista ACUM nu se admite propaganda politică partizană, de tipul interminabilelor și ineptelor dispute pro și contra Traian Băsescu, de care este plină presa din România.
Stricta noastră imparțialitate a fost dovedită cu prilejul alegerilor locale și va fi probată și în toamnă, în timpul alegerilor parlamentare.
P.S. În urma primirii unui ecou care conținea un atac imund la adresa bărbaților în general, mi-am adus aminte să adaug că revista ACUM nu tolerează nici sexismul.
Nu cred ca are rost sa postati toate mesajele.
In alta ordine de idei, la inceput ceream sa se posteze ecourile sub protectia pseudonimelor. Dar in clipa in care exista autori de articole si de ecouri care semneaza in clar, este o inegalitate de tratament sa postati ecouri semnate cu pseudonime.
Pe viitor, cei care posteaza sub pseudonim si fara adresa e-mail, trebuiesc tratati ca si autorii anonimelor. Cu indiferenta. Daca au o opinie, sa o sustina deschis, asumindu-si raspunderea. Altfel, sa taca!
Ma bucur ca ati facut aceste precizari. V-as sugera, si dumneavoastra domnule Clej, si domnului Maier, sa lasati ceva mai mult timp acest articol pe paginile revistei. O saptamana presupun ca e putin. Si de fiecare data cand cineva incalca aceste reguli de bun simt, sa faceti/sa facem o trimitere spre el.
Articolul vine sa completeze completul eticii unei publicatii civilizate si vizand principiile democratice.O situare a saptamanalului intr-o presa dezbarata de scris la comanda sau in slujba vreunui baron sau institutii anume sus locate dpdv financiar-politic nu face decat sa promoveze buna credinta, gustul pentru frumos.
Plusul articolelor creste prin diversitate, prin sinceritate.
Citind o serie de ziare din tara remarc ca se repeta in tematica si in abordare. Multe articole sunt urmate de ecouri vulgare, atacuri ascunse sub nickuri, limbaj indecent, defulari etc.
Diversitatea articolelor, a materialelor isca si o mai vasta receptare, adica si o diversificare a publicului cititor.
Stefan Niculescu Maier reprezinta un exemplu de ziarist si luptator ce nu se bate cu nici o caramida nefiind un egocentric.
Ar trebui respectat pentru generozitatea,timpul afectat si sacrificiile depuse in realizarea acestui site. Am fost profund intristat cand o persoana intr-un ecou l-a insultat pe nedrept.
Acea persoana s-a bucurat de privelgiul unei consideratii marinimoase rasplatita cu pietre in loc de aine, desi persoana in cauza se crede un fel de mesager al crestinitatii.
Asa cum preciza domnul Clej intr-un articol anterior spirtul BBC-ului supravietuieste si cred ca e onoare sa putem invata din arta jurnalismului minunatului concern britanic al carui reprezentant este autorul mai sus amintit.
Se intampla atat de multe lucruri frumoase in lume si cred ca uneori acestea merita atentia si viitorul.
Felicitari !
Tabloidele, fenomen de modă. Strip-tease-ul faptului divers, jenantă goliciune. Manipularea masei de lectori, tară ideologică, cultivată cu fervoare. Uneori, adevărurile, pitite printre rânduri, impun decriptări herculeene.
De câte ori polemica derizorie şi inutilă, nu se transformă în reacţie de frustrare ?
Toate acestea, par să fie evitate în ACUM.
Rigoarea şi bunul simţ, solicitate de cei ce în drept, nu înseamnă restricţie sau cenzură, aşa cum tind să fie socotite de unii dintre noi.
Rari, e drept. Responsabilitatea autorului unui text, nu înseamnă eliminarea oricărui filtru, deoarece, pagubele suportate de redacţie, pot atârna mai greu decât ale iresponsabilităţii.
Nu mai departe, muştruluiala îndurată de Patapievici, când, la expopziţiei de artă plastică de la New York, i-a scăpat vigilenţei unele creaţii considerate echivoce şi ofensatoare de o mare parte a observatorilor.
Aşa-zisele litigii, cauzate, deseori, de exploziile emoţionale ale orgoliului, îşi pot găsi soluţia în schimburi şlefuite şi nu în rechizitorii infatuate, care nu fac decât să alimenteze neînţelegerea.
Nu mă vreau nici moralist, nici măgulicios… Mi s-ar umple sufletul de existenţa unei armonii binefăcătoare tuturor. Un astfel de sentiment nu-i este, cert, strein custodiei acestei publicaţii în plină evoluţie şi progres.
As vrea doar sa adaug ca toate calitatile revistei ACUM, enumerate de voi, vi se datoreaza.
Este o mare bucurie pentru mine sa vad cum acest „Club” creste si nu am nici cea mai mica indoiala ca va face o diferenta.
Cand Petrica a acceptat rolul de Redactor Sef am stiut ca am facut un mare salt calitativ. Cand voi participati voluntar, cu sinceritate, profesionalism si incredere in editori, trimitand materiale si chiar scriind ca urmare a unor solicitari pe subiecte „fierbinti”, stiu ca vom deveni una dintre cele mai ascultate voci in limba Romana, considerandu-ne cu modestie dar perseverenta, urmasi ai BBC si ai Europei Libere si aspirand la credibilitatea lor.
Nu in ultimul rand, am in vedere continuarea institutionalizarii ACUM si intarirea pozitiei celor care construiesc renumele nostru – despre aceasta, voi reveni.
„alt caz este cel al unui autor din Statele Unite care încearcă prin orice mijloace să-și promoveze cărțile, în care personajul principal este adeseori el însuși și reacționează cu grosolănie atunci când i se explică de ce așa ceva nu este acceptabil.
Revista ACUM nu este locul unde se dau frâu sentimentelor de sau plății polițelor de către cei care au suferit (sau pretind că au suferit) sau au fost nedreptățiți de unul sau altul de regimurile din România.
La revista ACUM nu acceptăm fundamentalismul religios și propaganda religioasă. Recent, am publicat un articol recenzie a unei cărți scrisă de un universitar canadian care susține că Pavel, nu Isus este întemeitorul creștinismului. ”
Toate cele scrise merita felicitari.
O rugaminte insa, e neindemanatec sa citesti diacriticele cu semne diferite,ADICA MATEMATICE, cred ca e vizibil dupa copia pe care am facut-o mau sus.Ş, Ţ, ETC.
Rita
Din tot acest pomelnic de interdictii si restrictii reiese ca revista Acum are o echipa de cenzori extrem de vigilenti si o politie intelectuala care da peste manute de fiecare data cand apare un cuvant din afara repertoriului permis. Cu astfel de lectii de democratie dl Petru Clej accepta libertate de expresie numai dupa ce o trece printr’o stercuratoare extra fina. Cu exceptia, se intelege dela sine a publicatiilor personale unde poate da si cu barda in Dumnezeu daca cineva se pune in calea ideilor domniei sale. Mai domol cu pedagogia dle Clej dacă nu tineti sa transformati revista in tribunal.
RLIV/ACUM, se transforma tot mai mult intr-un forum de dezbateri academice, care lamuresc cititorii asupra problemelor „litigioase” din presa si politica contemporana.
Este un lucru bun. Merita efortul de a-l continua. In ceea ce priveste „neimplicarea” politica, cred ca gresiti. Sunt multe partide care se bazeaza (in practica) tocmai pe principiile pe care noi le combatem.
Sau pe crearea unei perdele in spatele careia sa ascunda realitatile. Cum noi lamurim cititorii, cred ca ne situam in plina campanie anti-demagogie.
Este adevarat, nu ne implicam in atacurile la persoana sau cistigarea ieftina de adeziuni. In acelasi timp, se pare ca oferim si un model comportamental, caci am observat (poate ma insel) ca in sinul grupului care scrie la RLIV/ACUM nu exista unanimitatea de optiuni politice. Suntem si de stinga si de dreapta, dar pastram relatii civilizate si cautam consensul in probleme litigioase. Este mai bun decit confruntarea, chiar daca (uneori) tonul devine mai dur.
Ma repet, RLIV/ACUM da o lectie de jurnalism (si nu numai) data „profesionistilor” din Romania, utilizind oameni obisnuiti, cu pregatiri diferite. Este si meritul lui Stefan, care s-a gindit la formula, si al lui Petrica pentru mijloacele concrete gasite mereu.
In ceea ce priveste „revansa” sau „politele” platite pentru cele indurate, depinde cum priviti lucrurile. Mie mi se pare ca disparitia
contextului care a generat suferintele indurate de unul sau altul, este o razbunare grozava. Si aici, cam asta se face. Medicul care prescrie un tratament de durata, se razbuna pe virusii si bacteriile ce au infestat organismul, provocind boala. Noi luptam cu virusii sociali, care au infestat (si inca au putere) societatea romaneasca de peste 60 de ani. Evident, nu e o „vendetta” personala. Dar asta nu inseamna ca lupta e mai putin acerba sau ca miza nu exista. In constiintele noastre.
Nu, domnule Barbu, când cineva postează comentarii rasiste (de exemplu că romii ar fi toți hoți) sau echivalează democrația și dictatura nu putem să nu dăm o replică fermă și promptă deoarece am încălca înseși principiile enunțate mai sus care nu permit laxitatea cu astfel de idei extremiste.
Iar despre etică jurnalistică nu cred că avem de luat lecții de la un plagiator de pe pagina ACUM.
Foarte utile,completa si folositoare aceasta declaratie de intentii,expunere clara si usor de retinut.
chiar daca sunt destule puncte, poate ar mai incapea unul in sensul:
„redactorii revistei nu doresc sa aiba ultimul cuvant intr-o disputa ideologica sau sociala,lasand posibilitatea celui ce are o parere diferita de a lor sa se exprime – in mod coerent si conform cu normele etice ale jurnalisticii – nefiind necesar totdeauna ca fiecare comentariu sa fie insotit imediat de catre un contra-comentariu.”
In rest, tot ce scrie domnul Clej reprezinta politica urmata inca de la inceputuri de portal si revista care o gazduiestesi care intr-adevar a adus in ulytimii ani multi cititori.
Succes!
Domnule Munteanu,
Nu cred că ați citit cu atenție: am scris că respindegm implicarea politică partizană.
Cu alte cuvinte, luăm atitudini politice, cum este anti-rasismul sau combaterea antisemitismului, dar nu facem partizanat politic, adică nu sprijinim un anumit partid politic.
Dacă atitudinea noastră coincide pe o anumită chestiune cu aceea a unui anume partid politic, asta nu înseamnă nicicum sprijin politic pentru acel partid.
Traind de atata timp cu valorile enuntate de revista ACUM, chiar si in comunism, unde am preferat sa tac, cred ca, lasand la oparte aspectul legal, bunul simt ar trebui sa dicteze. Desigur, Brucan spunea ca ne vor trebui 20 de ani – suntem pe-aproape.
Da, probabil am inteles gresit. Esenta comentariului, se pastreaza.
Ecoul precedent arată o dată în plus incapacitatea funciară de a înțelege termenul de „cenzură”.
În continuare se confundă libertatea de exprimare cu dreptul de a spune orice și politica editorială cu cenzură. Atrag atenția încă o dată asupra faptului că această e o revistă și nu un forum sau un blog.
Revista ACUM este singulară în peisajul publicisticii de limbă română prin aceste criterii.
Nu ne vom coborî niciodată la standardele imensei majorități a presei din România.
O spun clar și răspicat: cui nu-i convin aceste principii se poate muta pe miile de pagini de limbă română care publică gunoi.
Statisticile arată că politica editorială a revistei atrage din ce în ce mai mulți cititori.
Deci ceva facem bine. Nu vă întrebați dacă oamenii s-au săturat de demagogie, naționalism, xenofobie, gargară și altfel de forme de extremism?
Domule Clej,
Mai bine sa fiti atacat de cei care va cred nedemocrat pentru ca nu le acordati libertatea de a fi demagogi, naționalisti, xenofobi, rasisti, gargaragii, decat sa transformati aceste pagini in genul de latrine in care unii comentatori, care acum va critica, obisnuiesc probabil sa se scalde cu placere.
Mai sunt si oameni decenti pe lumea asta care se bucura de altceva decat sa vada scandal, injurii, invective si atitudini extremiste. Oameni care cunosc faptul ca autocenzura si tonul moderat (pe principiul „tonul face muzica”)poate sa impuna valoarea opiniilor si a ideilor lor cu mult mai multa forta.
Nu e nimic rau sa va autoerijati intr-un „pedagog” atunci cand o faceti pe argumente benefice si cu bun simt intr-un spatiu care va reprezinta profesional. In felul asta veti impinge dialogurile, polemicile, pana cel mult la ironii fine.
Lorena, majoritatea acestor principii, într-o formă ușor modificată, le aplicam și la BBC.
Dacă observi, multe dintre lucrurile pe care le combatem reprezintă chiar delicte penale, cum ar fi calomnia, rasismul, antisemitismul sau negaționismul.
Trebuie să mărturisesc că am fost uimit de numărul de hituri la acest articol și pentru că asta dovedește în mod obiectiv interes, am împins articolul mai sus și la sugestia ta îl voi păstra mai sus și săptămâna viitoare.
Vad ca bateti cu pumnul in masa in stilul autoritar bine cunoscut.
Nu spuneti raspicat o spuneti rastit si iritat tot in stilul bine cunoscut.
Deci după mintea dv toata presa romaneasca e gunoi cu exceptia revistei Acum a carei directii nu permite deseurile jurnalistice.
S-ar putea ca natura raspunsurilor dv ca facand parte din colegiul de redactie sa nu corespunda nici pe departe calitatii pe care o pretindeti revistei.
Iar lipsa dv de modestie sunt sigura ca da de gandit oricarui cititor ratacit printre miile de publicatii on-line de limba romana despre care vorbiti. Va las cu ideea ca sunteti cel mai cel daca aceasta va ajuta sa treceti probele vietii.
Ce comic e când extremiștii se plâng de „autoritarism”.
Și vor să dea lecții, evident sub acoperirea anonimatului.
Eu le urez încă o dată drum bun către miile de situri în limba română unde dejecțiile ultranaționaliste, rasiste, xenofobe, habotnice, antisemite, negaționiste, sexiste, constituie norma. Cu astfel de intoleranți nu trebuie să fim toleranți. Mai ales după lecția secolului XX.
Sunt măgulit de grija pe care o poartă revistei ACUM.
Îi asigur însă că indiferent de prezența sau absența lor de pe această pagină și a opiniilor lor toxice revista va merge înainte, departe de conformismul în extremism, trivialitate și platitudine al celorlalte publicații.
De ce va pierdeti firea prada unor asemenea stari de excitatie psihica, repetand papagaliceste aceleasi fraze? Vad ca le-ati transformat in veritabile lozinci preinregistrate. Sunteti chiar atat de slab in argumente lasand sa va dispara in asa hal imaginatia?
Va trece prin cap ca m-ar interesa vreo colaborare la famoasa dv revista?
Va invidiez ingenuitatea dle Clej.
Extremist, xenofob, antisemit, nationalist, dusman al poporului!!!!!
Cu astea v-ati rodat meseria la bbc? Ce pacat ca s-au lipsit de dv, ar fi fost o delectare sa va ascult. N-am apucat. In schimb va citesc si imi dau seama ce mi-a scapat in dauna culturii mele generale.
La fel de intransigenți suntem când vine vorba de rasism, manifestat recent ca reacție la unele articole scrie de două personalități din etnia romilor.
Cine sint cei doi tigani care scriu la revista Acum?
Mai sint si tigani care muncesc?
In Italia sint pusi la lustruit pantofi!
Evident ca nu veti posta acest ECOU!
N.Red. Ce exemplificare mai bună a articolului decât acest ecou. Așa ar dori indivizi ca „Barbu”, „Kirya” și alții ca ei să arate revista ACUM.
„Pe-aproape” e un termen relativ pentru multi oameni. Stefan Maier isi propunea acum doi ani inca doi. Sa speram.
Revista ACUM nu pierde nimic daca nu publica gunoi si sunt convins ca daca ar face-o, atatia oameni care cauta sa comunice cu compatrioti in termeni civilizati ar dezerta deindata.
Sunt mii de romani in lume care cauta comunicarea cu alti romani si care sunt satui de forumuri in care orice subiect se transforma in injuraturi dupa doua sau trei postari.
Nu cred ca lumea fuge de dezbatere, dimpotriva, dar cred ca multi s-au saturat de gilceava cu gust de mahala.
Sunt convins ca paginile revistei pot fi cu succes folosite sa ridice intrebari si sa ofere un cimp de dezbatere in limitele bunului simt si al respectului pentru ceilalti.
Lașul (lașa) anonim(ă) n-a ascultat niciodată BBC. E evident deci că nu înțelege atunci principiile editoriale ale revistei ACUM.
Iar „dușman al poporului” sunt calificat eu de prietenii dumneavoastră extremiști de fiecare dată când le demontez elucubrațiile.
Si totusi nu ati dat numele celor 2 rromi care fac si altfel de munci decit sa vinda flori la colt de strada, sau sa fure
Vreau numele lor!
In fata tiganilor trebuie sa iti pastrezi anonimatul pentru ca sint cei mai periculosi
Se unesc si ataca fara scrupule
Observați în ecoul precedent cum aduc noi argumente extremiștii în favoarea celor prezentate în articol.
Nu e niciun secret și dacă ați fi citit revista ACUM ați fi descoperit și singure articolele scrise de Delia Grigore http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7726 și Valeriu Nicolae http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=7780 și http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?rub=Polemica
Aș vrea însă să-i întreb pe criticii mei, ce părere au, dar sincer, despre astfel de intervenții ca acestea ale acestui laș anonim?
Multumesc domnule Petru Clej. M-sm speriat, am crezut ca sinteti dumneavoastra
Adevarul este ca sint si tigani de treaba.
Cu acestia nu am nimic. In fiecare a neam exista uscaturi numai ca la tigani proverbul suna invers: „fiecare padure uscata isi care verziturile ei!”
Sincer, nu credeam ca mai e nevoie un „ghid al bunelor maniere”, mi se parea ceva banal: nu vii cu afirmatii rasiste, misogine, defaimatoare sau xenofobe, tot asa cum nu faci reclama gratis pe un site care nu permite asa ceva. Vad ca m-am inselat. Poate ar fi cazul ca, inainte de a fi invitati sa posteze comentarii, cititorii revistei ACUM sa fie invitati sa citeasca acest articol si, de ce nu, si cate ceva despre „Netiquette”? Multe forumuri iti propun astfel de lecturi chiar in momentul in care te inregistrezi.
Nu vrem să ne complicăm cu coduri. Am apelat la bunul simț al cititorilor.
Dar, ca să-l citez pe rasistul căruia i-am publicat ecourile de mai sus, pădure fără uscături nu există.
Astfel de manifestări extremiste vor fi excluse, indiferent de mârâielile unei infime minorități.
Domnule Clej,
Pe de o parte zambesc citind ineptiile unora, pe de o parte ma inspaimant. Articolele de genul asta (cum e cel de mai sus) care impun niste reguli de bun simt, facand apel la cititori si colaboratori sa le respecte, vor atrage intotdeauna recalcitranti. Cu alte cuvinte vor aparea reactii ale unora care vor spune (cu alte cuvinte):
„cum iti permiti tu, dictatorule, pedagogule (sic) sa-mi reamintesti mie sa nu fiu nesimtit? sunt cum „vrea” muschii mei, si iti arat ca si aici, la tine in casa, te fac zob daca vreau”
Tonul si tupeul sunt pe masura elucubratiilor pe care le emit.
Ce ziceti, domnule Clej, nu s-or fi simtind prost stiind ca si altii le vor descoperi citindu-i frustrarile? Anonimatul ales sa fie totusi o umbra de rusine pe care o mai au?
Eu nu sunt pentru cenzura. Nu sunt de acord sa se cenzureze IDEI. Totusi trebuie sa se cunoasca faptul ca regulile unei publicatii care se doreste de elita nu respecta reguli „democratice”. Si am pus in ghilimele ca oricine sa inteleaga ca e vorba de democratia prost inteleasa. „Democratia” care iti permite sa injuri sau sa lezezi sentimentele altora.
Astfel de manifestări extremiste vor fi excluse, indiferent de mârâielile unei infime minorități.
Domnule Petru CLej. Parerile a ceea ce sint cu adevarat tiganii nu apartin unei infime minoritati.
Este, fără îndoială, condamnabilă această formă de rasism şi nimeni n-ar trebui să subscrie la astfel de texte falacioase. Dar, n-ar fi lipsit de interes nici să ne întrebăm cum de s-a ajuns la o formă de ură etnică atât de extremă, într-o naţiune relativ hibridă? Mai ales că întinderea acestui val de xenofobie, a luat proporţii europene.
Înainte de a da prioritate revoltei, evident legitime, în faţa fenomenului, cred c-ar trebui sugerate soluţii, pe măsura priceperii noastre şi cât mai fructuoase posibil, evitând altercaţiile stupide.
Propun aşadar, o discuţie deschisă şi constructivă pe această temă, între spirite civilizate, fără să ne pierdem în cuvinte „grele” ce nu pot duce decât la eşecul tentativei.
Domnule Petru Clej,
De ce nu gasiti in Italia, Spania Franta, tabere similare celor tiganesti, si tabere alcatuite din elvetieni, suedezi, britanici, olandezi?
Va rog frumos sa postati acest mesaj.
Va multumesc,
netiganul
1) Lorena, această pagină nu se va transforma într-o cocină de porci. E foarte ușor să ridiculizezi indivizi ca acest „nețiganul”, ignoranți sunt mulți pe lumea asta și sunt „an easy target”. Nu trebuie să ne coborâm la nivelul lor, pentru că oricum nu vor învăța vreodată ceva.
2) Domnule Ionesco, am dat cuvântul Deliei Grigore și lui Valeriu Nicolae – doi intelectuali romi, ceea ce alte segmeente ale presei de limbă română nu fac.
Așteptam dezbateri, propuneri de articole cu contra-argumentație. Nimic. Note de unu sub protecția anonimatului și mârâieli înfundate prin câte un ecou.
Eu știu că o astfel de politică anti-extremistă are riscuri, dar sunt convins că va da roade, iar statisticile – care nu mint – susțin această politică.
Chiar cu riscul de a face o figură aparte de întreg restul publicațiilor de limbă română, revista ACUM nu se va abate de la această politică.
Domnule Munteanu,
A fost o greșeală DELIBERATĂ, după cum am mai spus, ca să le demonstrez criticilor mei ce se întâmplă atunci când permiți rasismului o manifestare liberă.
De altfel acest ignorant „nețiganul” a mai trimis vreo cinci mesaje extremiste, dar de acum încolo nu mai public astfel de ecouri.
Ce am avut de demonstrat am demonstrat și chiar îi mulțumesc acestui rasist pentru ajutorul – neintenționat – pe care mi l-a acordat.
As vrea sa recomand un articol:
http://www.romanialibera.com/forum.php?nr=6050&an=2006&luna=2
Greseala, apartine (in primul rind) domnului Petre Clej.
Mesajele nesemnate si fara adresa verificabila de e-mail, nu trebuiesc postate. Indiferent ce contin. Poate sa ne trimita pe e-mail cite o mostra din ineptiile sau grozaviile cu care se confrunta, dar nu sa le dea drumul in revista.
In ceea ce priveste o idee sau alta (semnata), trebuie discutat civilizat. Concluziile vor fi interesante pentru toti. Nu si obligatorii in viata de zi cu zi, dar formeaza un anumit nivel de perceptie al fenomenelor sociale la cititorii revistei.
In ceea ce priveste taberele de romi, este adevarat. Azi nu prea se mai gasesc astfel de fenomene. Dar nu demult, italienii plecati la lucru in intreaga lume ofereau un spectacol asemanator. In acelasi timp, periferiile marilor orase au aratat la fel (fara romi) si-n Spania, America de Sud sau sudul SUA. Nici Asia nu se poate lauda cu orase „curate”. Si nici…Italia. Peste tot in lume, la toate rasele, au existat la un moment dat astfel de fenomene. Ele sunt legate de saracia endemica, migratia unui mare numar de saraci din mediul rural sau din strainatate, inexistenta disponibilitatii sau posibilitatii autoritatilor de a rezolva problema. Corect. Caci a amprenta doar noii veniti si a-i pune sa lustruiesca pantofii (meserie care a disparut demult) nu cred ca sunt solutii serioase.
Mult mai util ar fi fost o inregistrare a romilor (individuala) la sindicatele muncitorilor din agricultura, constructii, etc. Dar acest lucru dauneaza intereselor economice ale italienilor asa ca…..(Eventual, se pot crea -daca nu exista- sindicate ale muncitorilor zilieri, care sa poata reglementa conditiile generale de lucru.) Romii sunt buni mestesugari si abili negustori. De ce nu li se faciliteaza infiintarea unor mici ateliere private sau firme de comert? Bani se pot gasi. Si la forurile europene si in rindul romilor.
De ce statul roman, acum 10 ani si mai bine, a refuzat infiintarea unei banci a romilor in Romania? Este nevoie de asa ceva si pentru Romania si pentru romi. Si nu doar pentru romii de aici, ci din toata Europa.
Este de salutat initiativa domnului Petre Clej, de a gazdui in revista „ACUM” articolele autorilor romi.
Din Constanta, numai de bine!
Inteleapta decizie. Slava Domnului!
Vazusem odata pe un blog al unui consilier de imagine o chestie draguta. Omul nu voia sa cenzureze absolut nimic.
In acelasi timp nu voia nici sa-si transforme blogul intr-o cocina. Ca sa impace si capra si varza alesese compromisul de a face o rubrica separata pe site, unde cei care aveau nemultumiri puteau sa injure linistiti. Pe tema sau offtopic.
Crease un tarc al recalcitrantilor si prost-crescutilor unde ei isi depuneau injuriile, atacurile rasiste..etc Totul frumos organizat. M-a amuzat.
A compara o etnie aflata pe drumuri de secole cu elvetienii mi se pare inoportuna. E ca si cum ai vrea sa compari caruta cu Lamborghini.
De ce nu sunt Romii ca elvetienii ? In primul rand ca nu au avut tara lor si ca au fost fortati sa traiasca de ani ca sclavi, ca robi si sa fie intr-un fel sau altul exterminati, marginalizati.
Nu inteleg de ce se tine mortis in flagelarea acestei etnii. In loc sa-i condamnam de ce nu ne gandim la un dialog inter etnic civilizat si de reconciliere.
Domnul Petru Clej pare autocrat unora pentru ca impune o disciplina a unei igienizari necesare.
Frustrarile si logoreele tipice subsolurilor anonime ale presei on line denota o stare patologica ce nu incadreaza revista noastra. ( ma refer la comentarii, bloguri etc)
Revenind la romi trebuie precizat ca nu ei sunt principalul focar criminal al societatii romanesti dinauntrul tarii si in afara ei.
As sugera o lectura a rubricii Diaspora a unui cotidian luat la intamplare fie din http://www.Ziare.com si veti gasi un sir de crime comise de catre cetateni proveniti din Romania care nu sunt Romi si aici e vorba de abateri grave : fraude imobiliare, hackeri, furturi din magazine, violuri etc.
Nu cu mult timp in urma si sportivi-boxeri parca au incercat sa sustraga din magazine in Chicago. Un politist roman a fost prins furand in Austria.
Mi se pare foarte frustrant si provocator nickul „netiganul”. Fiinta umana vine pe lume fara o anume catalogare sociala sau politica.
Daca nu suntem tigani putem dovedi ca suntem superiori prin aceasta Non apartenenta ?
Ceea ce se intampla in tara in prezent este si rezultatul oamenilor in general: bancile din parc stricate, gunoaile lasate la intamplare in spatiile mioritice si pe plaja,violuri, incesturi, taximetristi hoti, suporteri de fotbal vanadali etc
Daca as fi tigan si altcineva netigan prin ce mi-ar dovedi superioritatea ? Trebuie sa ajungem la o competitie de tip nazist ?
Daca mai era necesar de demonstrat, articolul si seria de dialoguri pe marginea lui sper ca au limpezit multe.
In principal, sper ca a devenit clar ca in cadrul comunitatii virtuale al carei purtator de cuvant, in calitate de Redactor Sef este Petru Clej cat si pe mine si pe distinsii si apreciatii colaboratori ai revistei ACUM nu ne intereseaza ce cred altii despre noi si nu ne vom modela principiile jurnalistice dupa cerintele unui public avand in majoritate gusturi despre presa ce mai pot beneficia de multa educatie.
Nu facem un secret ca majoritatea dintre noi suntem oameni realizati, cu o buna situatie economica, independenti de veniturile ipotetice pe care ni le-ar putea aduce ACUM intr-o buna zi, chiar daca ne tot gandim la planuri cum am putea face rentabila si viabila economic activitatea noastra jurnalistica.
Insa voluntariatul in slujba revistei ne ofera sansa de a fi un „club” cu reguli solide, alcatuit din oameni care-si cunosc valoarea si doresc sa impartaseasca, in cadrul unei economii de piata a ideilor, experienta lor cu alti vorbitori de limba romana care considera la randul lor ca au ceva de spus sau de citit in aceste pagini.
ACUM nu este o „revista populara”. Nu avem de ce sa mangaiem pe crestet pe nimeni, pentru un clic in plus. Nu avem de ce sa publicam pe nimeni care e lipsit de talent sau de bun simt. Regulile sunt la vedere pentru toata lumea si credem in ele ca orice intelectuali angajati politic, desi politica noastra nu vizeaza acumularea de putere de catre noi ci impartasirea ei cu cei care cred in puterea Societatii Civile, a castigului de cultura a mii de ani de civilizatie umana, a lectiilor infernale ale istoriei cum au fost Holocaustul sau Comunismul si multe altele.
Ii astept personal, cu interes, pe toti cei care doresc sa-mi lectureze despre democratie si curaj… in opozitie cu ceea ce scriem in revista ACUM. Pe toti cei care, in loc sa vada problemele crunte cu care se lupta Romania azi, gasesc de cuviinta sa ne „puna la colt”. (E chiar interesant, pentru ca spre deosebire de altii, noi mai si raspundem).
As incheia cu o afirmatie, ca tema de meditatie: In Romania exista jurnalisti de valoare, dar nu cunosc nici o entitate institutionala cu activitate in domeniul presei, care sa fie valoroasa – in sensul deplin al cuvantului: credibila, onesta, incoruptibila, echilibrata, in slujba cetateanului.
Revista ACUM poate ca nu are mari jurnalisti. In orice caz nu e rolul nostru sa ne autoevaluam. Va asigur insa ca din punct de vedere institutional rezista oricarui scrutin al celor mai exigente foruri profesionale alcatuite din jurnalisti. Si nu pentru ceea ce suntem in valoare absoluta ACUM, ci pentru constanta cu care incercam si reusim sa devenim mai buni, mai atenti, mai precisi, mai atractivi pentru colaboratori de calitate cu fiecare zi, invatand din greseli si incercand in mod sincer sa fim de partea cititorului neinteresat in exhibitionism, extremism sau egocentrism.
Domnule Clej,
Va felicit pentru acest articol si va urez succes in editarea revistei ACUM, care continua traditia obiectivitatii. Adevarul, numai adevarul si tot adevarul. Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Articolele Dumneavoastra dovedesc intelepciune, profesionalism cat si permanenta vointa de a fi drept si adevarat. De asemenea si experienta vasta in domeniu nu trebuie deloc neglijata indeosebi de amatori in jurnalism sau de incepatori. Parerea mea si doar atat.
Stimata Doamna Esmyana Martisor,
Ma bucur ca avem acceasi parere in legatura cu interesanta revista ACUM si articolele domnului Clej, precum si cu pozitia obiectiva a dumisale, a revistei si a colaboratorilor ei. Sper ca aceasta pozitie va continua si in viitor. Va felicit pentru sesizare, iar pe domnul Clej pentru articolele sale si conducerea acestei reviste interesante si obiective, in care singurul stapan este adevarul, numai adevarul si tot adevarul. Imi amintesc de cateva versuri ale cronicarului Zilot Romanul (va rog sa nu ma considerati comic pentru citarea unui scriitor din prima jumatate a secolului al XIX-lea). Citez din memorie, sper sa fie corect: „Nu am nici frate, nici ruda, nici vecin/Stapan am pe-adevarul/Lui singur ma inchin”. Cu deosebit respect,
Lucian-Zeev Herscovici
Apreciez si citesc cu interes articolele dv. De catva timp nu mai primesc revista dv.pe email. Articolul de acum mi l-a retransmis un prieten. De aceea va rog sa-mi trimiteti din nou revista dv.la adresa de mai sus. Ma intereseaza si sunt de acord cu tematica si modul dv de a gandi.
Cu multumiri
Emil Sapsa