La mai bine de 20 de ani de la depistarea epidemiei, femeile reprezintă aproape jumătate din cele 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. În regiunea africană din sub-Sahara, 57 la sută dintre adulţii cu HIV sunt femei, iar femeile tinere cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani sunt de trei ori mai mult supuse riscului de a fi infectate în comparaţie cu bărbaţii tineri. În pofida acestei tendinţe alarmante, femeile deţin mai puţine cunoştinţe decât bărbaţii despre căile de transmitere a HIV/SIDA şi modul de prevenire a acestei infecţii. În plus, puţinele cunoştinţe de care dispun, de cele mai multe ori nu le sunt de folos din cauza violenţei şi discriminării de gen cu care se confruntă.
Din punct de vedere biologic şi sociologic, femeile sunt mai vulnerabile la infectarea cu virusul HIV decât bărbaţii.
De ce (şi) din punct de vedere sociologic? Nivelul relativ scăzut al puterii pe care o deţin în societate şi incapacitatea femeilor de a controla relaţiile sexuale cu bărbaţii, le fac mai vulnerabile.
Vulnerabilitatea femeilor faţă de virusul HIV/SIDA în comparaţie cu cea a bărbaţilor a sporit în decursul pandemiei, deoarece calea sexuală a devenit principalul mod de transmitere a virusului. Pe lângă vulnerabilitatea sporită faţă de infecţie, femeile sunt şi mult mai „afectate” de HIV/SIDA: femeilor le revine sarcina de a avea grijă de rudele bolnave, de persoanele bolnave din comunitate şi chiar din instituţiile medicale.
În prezent, mai mult de trei sferturi din numărul infecţiilor HIV sunt transmise pe cale sexuală, iar multe din abordările utilizate pentru prevenirea, tratarea şi îngrijirea în caz de infectare HIV se suprapun cu cele utilizate pentru sănătatea reproductivă (SR). Din perspectiva bugetului, interferarea serviciilor HIV cu serviciile SR poate menţine costurile la un nivel scăzut şi se pot presta servicii mai eficiente atât din perspectiva prestatorului de servicii, cât şi a utilizatorului. Pentru prestatorul de servicii – aceleaşi încăperi, echipament şi personal – poate fi utilizat pentru a oferi o gamă mai largă de servicii, decât să prevadă şi să administreze resurse financiare în două direcţii separate. Pentru mulţi utilizatori care ar putea avea nevoie de ambele servicii, nu ar mai exista necesitatea de a se adresa la diverse servicii, cel mai probabil în zile diferite, mai ales că aceste servicii interferează în mare parte.
Fiind trataţi de personal calificat atât în domeniul sănătăţii reproductive cât şi HIV, utilizatorilor le sunt oferite şanse sporite de a fi diagnosticaţi corect la o etapă timpurie şi de a primi tratament pentru întregul spectru de eventuale probleme.
Este indubitabil că problema HIV/SIDA este una primordială în agenda de activitate a sănătăţii reproductive; totuşi, integrarea acestor două domenii, deseori nu are sorţi de izbândă. De cele mai multe ori, serviciile HIV sunt prestate separat de serviciile de sănătate reproductivă. În unele cazuri, acest fapt este motivat prin faptul că HIV este o problemă „nouă” şi prioritară care necesită un serviciu „pe verticală”, controlat la nivel naţional, în timp ce serviciile de sănătate reproductivă sunt prestate ca parte integrantă a serviciilor generale de asistenţă primară, sau ca un program „pe verticală”, separat.
O posibilă soluţie?
Ar fi, poate, solicitarea ca programele separate să fie încurajate de donatorii/finanţatorii care doresc să ştie că resursele „lor” sunt direcţionate spre o problemă specifică (HIV/SIDA sau planificarea familiei etc) şi să insiste din acest punct de vedere.
Dar există şi alte bariere, pe lângă motivele menţionate mai sus: se sugerează, de exemplu, rezistenţa din partea prestatorilor de servicii în domeniul sănătăţii reproductive de a presta şi servicii HIV/SIDA din cauza stigmei existente, precum şi lipsa conlucrării specialiştilor HIV/SIDA cu specialiştii în domeniul planificării familiei
Apoi, dacă HIV/SIDA s-ar trata mai cu seamă prin intermediul programelor de sănătate reproductivă, atunci ar apărea şi unele lacune care ar necesita o abordare adecvată. De exemplu, în multe ţări serviciile de „planificare a familiei” se orientează doar spre femeile căsătorite şi nu ţin cont de bărbaţi, femeile tinere şi femeile necăsătorite de toate vârstele. Deseori aceste programe exclud persoane care sunt ţinta principală în cazurile de prevenire a HIV, cum ar fi bărbaţii heterosexuali, bărbaţii homosexuali şi femeile necăsătorite, sexual active. Aceste lacune ne indică, de asemenea, necesitatea de a integra serviciile SR şi HIV/SIDA, iar serviciile SR ar trebui să-şi extindă conceptul vizând persoanele-ţintă.
O publicaţie din anul 2004 a UNFPA, UNAIDS, IPPF şi Institutului Alan Guttmacher a recunoscut că, colaborarea dintre Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi UNAIDS pe marginea problemei HIV/SIDA şi sănătatea reproductivă şi sexuală a fost limitată. Subiectul campaniei UNAIDS pentru anul 2004 a fost „Femeile şi HIV”, însă această campanie nu a luat în consideraţie sănătatea şi drepturile reproductive decât prin prisma violenţei pe bază de gen (un alt subiect care poate fi dezbatut pe larg, mai ales în societatea noastră). Fondul Global de luptă contra SIDA, tuberculozei şi malariei (GFATM) de asemenea nu acoperă problemele aferente sănătăţii reproductive; acesta ignoră chiar şi anemia asociată cu HIV, cazurile tuberculoză şi malarie la femeile însărcinate seropozitive.
În acelaşi timp, serviciile vizând sănătatea reproductivă, de cele mai multe ori nu includ servicii HIV/SIDA nici chiar pentru femeile căsătorite care sunt clienţii lor tradiţionali. Astfel, un studiu din 2003 realizat de Proiectul POLICY în 73 de ţări a constatat că, în total, numai uneia din zece femei i se oferă consiliere şi testare în caz de afectare cu HIV precum şi tratament anti-retroviral pentru prevenirea transmiterii virusului de la mamă la făt sau sfaturi cu privire la opţiunile de alăptare la sân. Multe servicii de planificare a familiei nici nu încurajează femeile să utilizeze prezervativele pentru a preveni HIV/SIDA, dacă ele aleg orice altă metodă de prevenire a sarcinii. În cazurile de includere a serviciilor aferente HIV, acestea se referă la cele mai simple şi mai puţin sensibile, cum ar fi managementul clinic al ITS.
Unii promotori ai sănătăţii reproductive sunt oarecum precauţi atunci când este vorba despre orientarea spre HIV/SIDA, deoarece ei consideră că prea multă atenţie şi resurse se acordă problemei HIV/SIDA ignorând serviciile „standard”. Această atitudine a fost încurajată şi de faptul că un număr mare de finanţări SIDA au fost realizate „pe verticală”, ca programe separate şi nu ca ceva integrat în cheltuielile de bază. Abordarea pe verticală nu promovează inter-legăturile.
Lista de verificare pentru integrarea SSR şi a programelor HIV/SIDA
O publicaţie în domeniul Sănătăţii Reproductive (Berer, 2003) prezintă o listă detaliată a problemelor aferente drepturilor şi sănătăţii sexuale şi reproductive (SSR) care trebuie să fie luate în considerare în procesul prevenirii şi tratării HIV/SIDA. Unele din problemele enumerate sunt:
• acces la servicii de consiliere şi testare HIV în instituţiile ce prestează servicii SR, precum şi referirea la serviciile SR în procesul consilierii, testării şi tratării HIV;
• încurajarea utilizării prezervativelor ca formă prioritară de contracepţie şi descurajarea utilizării dispozitivelor intrauterine în caz de risc de infectare cu HIV;
• servicii de planificare a familiei şi întrerupere a sarcinii care să ţină cont şi de necesităţile femeilor seropozitive;
• atenţie la necesităţile femeilor seropozitive în perioada de îngrijire antenatală, la naştere şi postnatală;
• examinarea şi tratamentul cancerului cervical al femeilor seropozitive, căci ele fac parte din grup de risc de la o vârstă mai precoce în comparaţie cu femeile neinfectate;
• servicii pentru supravieţuitorii violurilor şi abuzurilor sexuale care includ eliberarea de anti-retrovirale, examinarea şi tratarea ITS, contracepţie, întrerupere a sarcinii în caz de urgenţă.
Surse:
Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Integrarea dimensiunii de gen în programele HIV/SIDA: Studiu de revizuire. Geneva: OMS, 2002. Referinţe: Berer M. 2003. HIV/SIDA şi sănătatea reproductivă: sunt strâns corelate. Probleme ale Sănătăţii Reproductive 11 [22]:6-11.
[http:www1.elsevier.com/homepage/sab/womenshealth/doc/journals/pdf/RHM11%2022%20ed.pdf]
Stopaţi SIDA Acum, WPF şi SHare-Net. 2004. Integrarea HIV/SIDA şi Sănătatea Sexuală şi Reproductivă în politici, programe şi servicii.
UNAIDS, IPPF, Institutul Alan Guttemacher, UNFPA. Probleme pe scurt: rolul prestatorilor de servicii ce ţin de sănătatea reproductivă în prevenirea HIV (2004). Portalul web al UNIEFM/UNAIDS cu privire la gen şi HIV/SIDA. http://www.genderandaids.org.
OMS, UNFPA, UNAIDS şi Federaţia Internaţională pentru planificarea familială. Legături între sănătatea reproductivă şi sexuală şi HIV/SIDA (2005). htpp://www.who.int/reproductive-health/stis/linking.html
Foarte corect articolul dvs, dna Adriana Nazarciuc!
Cand ma gandesc ce rau face acum invatamantul religios in tarile africane, nu pot fi decat foarte enervat!
In Mozambic, tara colonizata candva de portughezi (catolici), religia de baza este catolica. Din nefericire dusmanul de baza al papalitatii nu este virusul SIDA ci…prezervativele. Astfel incat monseniorul cardinal local a declarat ca prezervativele sunt trimise incarcate „de virusi”!
Minciuna ar trebui sa aiba picioare scurte, pentru ca virusul SIDA moare in cel mult 5 minute cand este expus la aer. Dar odata lansata, o minciuna sustinuta de papalitate nu mai aree sanse sa moara in Africa.