Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Repere carteziene



 

Liberalismul vremurilor noastre

de (12-7-2017)
11 ecouri

 
Liberalismul nu este doar o doctrină, ci și un program politic, economic, social și moral, asociat cu ascensiunea individului civic în epoca modernă. Mai simplu spus, liberalismul implică drept condiție sine qua non respectarea drepturilor individului ca reazem al comunității. Accentul cade așadar în această viziune pe individ și drepturile sale, stat de drept, participare universală, respectarea procedurilor și posibilitatea tragerii la răspundere a funcției publice. Tradiția liberală insistă asupra suveranității populare ca alternativă la absolutism, tiranie, sau dictatură oligarhică. În secolul XX, principalii inamici ai liberalismului s-au recrutat din rândul mișcărilor totalitar-colectiviste. Nu trebuie însă uitat că există poziții antiliberale și în rândurile religiilor tradiționale, ca să nu mai vorbesc despre diversele fundamentalisme antimoderne pentru care individul se subordonează autorității „voinței colective” așa cum o definesc sacerdoții dogmei.

Principala valoare pe care o susține proiectul liberal este aceea a libertății, înțeleasă în chip auto-constructiv, deci fără necesitatea unor justificări exterioare. Ceea ce nu înseamnă că se pierde din vedere semnificația altor valori, între care egalitatea și echitatea (înainte de toate în plan economic și social) joacă un rol esențial în constituirea a ceea ce se numește „societatea bună” (the good society). Liberalismul privește libertatea în chip diferențiat, distingând între libertățile pozitive (de asociere, de expresie, de informare) și cele negative (deci acelea care protejează individul de intruziunile unui guvernământ omniprezent și cu ambiții de mereu crescând control). Prin urmare, liberalismul conține trei nuclee a căror interacțiune conferă ordinii democratice semnificație, viabilitate și credibilitate: economic, politic și juridic.

Liberalismul politic la sfârșitul secolului XX si in noul veac este direct legat de experiențele autoritare și de resurecția democratică a ultimelor decenii. Fără a fi unica ideologie a societății deschise, liberalismul a fost în această perioadă o modalitate privilegiată de raportare inter-individuală, fiind expresia unui consens legat de universalizarea principiului egalității în fața legii. Liberalismul fricii, despre care scria cunoscuta gânditoare americană Judith Shklar (1928-1992), este așadar înrădăcinat în memoria politică a secolului trecut, deci în conștientizarea primejdiilor autoritare și a riscului repetării unor experimente terorist-colectiviste pe cât de detestabile etic, pe atât de distructive din punct de vedere social, cultural și general-uman. Acest liberalism al fricii are doar un singur scop fundamental: să asigure condițiile politice necesare pentru exercitarea libertății personale.

Tradiția liberală își caută precursorii în eforturile de a constitui comunități politice bazate pe egalitatea în fața legii, controlul popular al instituțiilor publice, așadar în opoziție cu diversele elitisme aristocratice. Participarea de masă ascunde, firește, riscul atomizării și alienării, al apariției unor formule pretins egalitare care permit supremația unui număr limitat de indivizi. Afirmarea clasei de mijloc ca subiect politic și viziunea contractualistă au făcut posibilă consolidarea proiectului liberal prin îmbrățișarea noțiunii de lege naturală ca garant al dreptului la „viață, libertate și proprietate” (aici merită amintită distincția dintre Madison și Jefferson: acesta din urmă insista asupra dreptului la căutarea fericirii). Deși unii gânditori îl menționează pe Rousseau între precursorii liberalismului democratic, trebuie insistat asupra ambiguității conceptului de voință generală. În lumina tragediilor secolului XX, este greu să nu observăm că noțiunea conține potențial visul iacobin și ulterior leninist al unor elite luminate, pentru care masele sunt folosite în vederea atingerii unor scopuri presupus umaniste.

Împotriva acestei tentații autoritare, Tocqueville insista pe rolul asociațiilor intermediare, deci al societății civile. Separarea puterilor și consensul guvernaților sunt pilonii democrației liberale. Acest consens se constituie însă prin competiția bazată pe recunoașterea principiilor esențiale ale ordinii democratice, deci pe admiterea și încurajarea pluralismului (multiplicitatea centrelor de acțiune și inițiativă). Liberalismul fricii are ca scop fundamental limitarea tentativelor de îngrădire a libertății, de constrângere, violență și cruzime politică. Spre a o cita pe Judith Shklar: guvernământul limitat și responsabil este direct legat de convingerea, esențială pentru spiritul toleranței, privind legitimitatea rezistenței împotriva oricăror forme de arbitrariu statal, înainte de toate cele legate de acțiunile abuzive ale forțelor militare, paramilitare ori polițienești. Această frică, în fapt o suspiciune întemeiată pe memorie și cunoaștere, este substratul unui liberalism care a renunțat la optimismul originar și înțelege că universul politic este populat cu ispite dintre cele mai primejdioase. Scopul acestui liberalism este tocmai reducerea fricii și cruzimii din relațiile interumane. A crede că liberalismul democratic e un lux destinat societăților industriale avansate este o eroare. În niciun caz nu trebuie adoptate toate implicațiile tezei lui Francis Fukuyama privind sfârșitul istoriei pentru a recunoaște că proiectul liberal democratic este la ora actuală supus unor încercări politice adverse. Nu este suficientă existența instituțiilor democratice ori a alegerilor libere pentru ca o societate să fie cu adevărat liberală. Un ethos democratic, deci o voință a cetățenilor de a lupta pentru menținerea democrației și o îmbrățișare a principiilor toleranței și încrederii sunt necesare pentru ca pluralismul să nu degenereze în opusul său.

Vladimir Tismăneanu, 12 iulie 2017

Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Otto Maier a.k.a. Vlad Puscasu a.k.a. Vlad Puscasu Ieremie: (14-7-2017 la 10:17)

    […]

    Din partea moderatorului:

    Pentru încercarea de a posta în mod repetat sub nume diferite – sunteţi blocat definitiv.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (16-7-2017 la 05:38)

    În România liberalismul a devenit o jalnică amintire. PNL a suferit cele mai grele înfrângeri, după dispariția celuilalt partid istoric, PNȚCD. Actualul PNL s-a reformat prin asimilarea grupei de rătăciți din fosta formațiune hibrid a lui Băsescu. ALDE este o caricatură, adică mai mult o …scaldă. PSD încearcă măsuri liberale, dar fără folos. Articolul d. V. Tismăneanu este bun, dar nu are tangență cu realitatea din R. Practic, la noi nu există doctrină politică, doar istorie și nostalgie. Presa este plină de scandaluri la nivel de persoane, nici vorbă de luptă politică. Sunt uluit de vidul real în strategiile propuse unei țări ce trăiește cu oxigenul UE. Mai mult nu am ce spune. Mai vedem peste o sută de ani.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (16-7-2017 la 14:50)

    @Boris M. Marian

    > PSD încearcă măsuri liberale, dar fără folos.

    Iată câteva exemple de măsuri „liberale”, introduse sau preconizate, ale PSD-ului: mărirea masivă a salariilor la stat şi a tuturor pensiilor, creşterea impozitării în compensaţie.

    > Practic, la noi nu există doctrină politică, doar istorie și nostalgie.

    Singura doctrină politică din România, pe care mi-o amintesc cu claritate ca fiind aplicată cu consecvenţă şi având rezultatele negative cunoscute, a fost cea comunistă. Nu resimt nici o „nostalgie” pentru ea, ba chiar dimpotrivă, îmi pare rău că nu a fost măturată mai devreme. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, poate că nu aş fi emigrat din România.

    Ce a urmat după 1989 a fost un amestec între implementarea socialismului zis democratic, sau cu faţă umană, şi încercările dificile de creare a unei societăţi libere. Cum era de aşteptat, a ieşit ceva amestecat, care oricum ar mirosi, este mult mai bună decât era ţara pe care am lăsat-o în urmă la începutul anilor 80.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (16-7-2017 la 17:03)

    @ V. Manta

    Comentariul Dvs. este total diferit de ceea ce încercam să vă lămuresc, o las baltă, la Dvs. a nu vorbi de comunism este o imposibilitate fizică, vorbeam de liberalism, dar …

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (16-7-2017 la 20:09)

    @Boris M. Marian

    >… la Dvs. a nu vorbi de comunism este o imposibilitate fizică, vorbeam de liberalism, …

    Când scriaţi: „Practic, la noi nu există doctrină politică, doar istorie și nostalgie”, oare despre ce vorbeaţi? Aţi trăit dv., sau eu, vremea Brătienilor sau a lui Take Ionescu? Sau de fapt, ne place sau nu, pe cea a lui Stalin, Dej şi Ceauşescu?

    Eu vorbesc despre ceea ce ştiu, adică despre istoria noastră contemporană, cea din care se trag şi tot felul de nostalgii, multe dintre ele nocive pentru cei de azi şi de mâine!

    > Comentariul Dvs. este total diferit de ceea ce încercam să vă lămuresc …

    Spre amintire, aţi încercat să mă lămuriţi că: „PSD încearcă măsuri liberale”, iar eu v-am arătat cât de puţin liberale sunt ele de fapt, lucru pe care l-aţi ignorat. Sper că apreciaţi cu câtă seriozitate tratez eu spusele dv., făcându-mi o datorie din a le cita întocmai şi a le trata aşa cum merită.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (18-7-2017 la 04:37)

    @ V. Manta
    O contrașarjă la proverbul – cine fură azi un ou – până vine-o lege nouă/boul fură numai ouă- aceștia sunt micii hoțomani din toate partidele. Nu am nici un respect pentru falsul PSD- o adunătură născută din capul „zeului” Iliescu. Liberalismul lor este strategia furtului „legal”. Eu așteptam ca partidele istorice să renască prin urmașii Brătienilor -PNL și lui Maniu – PNȚCD. Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce. Au fost câțiva tineri entuziaști, au încercat să implementeze neo-liberalismul, după modelul occidental. Unul era Mihai R. Ungureanu, mai erau și alții, dar majoritatea votanților par a fi frați cu codrul care și el dispare. Azi pleacă patru milioane , mâine vin patru milioane din Asia, încet România va deveni o părticică a lumii a patra. Unde s-a greșit? Principale cauze ale decăderii continue sunt indolența, absenteismul la vot, lăcomia tip Păturică. Diaspora românească a fost fie respinsă, fie dezinteresată în a reface o țară cu potențial, dar lamentația ține loc de concept. Nu se poate pune numai comunismul ca eternă explicație. Alte țări foste com. merg mai bine. Genialul Caragiale a intuit boala, glumind a decopertat un gros strat de neputință nepatriotică. Patriotismul este luat în bătaie de joc, dar SUA, Israel ș.a. s-au născut din acest sentiment frumos. URSS s-a prăbușit din cauza amalgamului de etnii, Rusia fără cele 15 republici, ar fi mers, cred , mai bine. Visul imperial este iar o mare eroare a lui Putin. Mă opresc, m-am întins și d. Manta poate că așteaptă la cotitură.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (18-7-2017 la 20:28)

    @Boris M. Marian

    > Unde s-a greșit? Principale cauze ale decăderii continue sunt indolența, absenteismul la vot, lăcomia tip Păturică.

    Mă voi referi doar la absenteismul de la vot, care poate fi evaluat precis.

    „Alegerile legislative din România s-au desfășurat pe 20 mai 1990. Din numărul totalul de 17.200.722 alegători s-au prezentat la vot 14.826.616 (86,19%)”. Sursa.

    Cifra de 86,19% reprezintă o excelentă participare. Nu mai spun cine a câştigat atunci masiv, deoarece ştim cu toţii. Poate că vă mai gândiţi şi apoi vă mai răzgândiţi…

    > Nu se poate pune numai comunismul ca eternă explicație. Alte țări foste com. merg mai bine.

    De ce oare mergeau acele ţări mai bine şi înainte de comunism? Aveau poate mai puţină corupţie?

    Să vă dau un exemplu grăitor din trecut, dintr-un domeniu la care mă pricep un pic. Cred că vă va interesa tot articolul, legat de o celebră operă de artă, drept care vă invit să îl citiţi. Citez doar din concluzie:

    „Acum, pentru ca tot am determinat cu certitudine ca tabloul „Evreul cu gâsca” a fost realizat intre 1878-1881 si am aflat de ce evreul avea cererea adresata Adunarii Deputatilor intr-o mana (pentru obtinerea cetateniei), iar in cealalta gâsca (drept spaga), …”? Sursa.

    Sper că veţi fi de acord cu mine că nu personajul central din tablou era cel corupt, ci lumea în care trăia el în 1879. Dacă mai trăia, personajul ar fi fost cel cercetat azi de DNA, deoarece există dovada certă că el este cel care apare cu şpaga sub braţ, iar cei peste 100 de ani trecuţi de atunci nu contează prea mult.

    Poate că Grigorescu, să fi trăit şi el, ar fi pictat un nou tablou, cu evreul şi gâsca încătuşaţi pe veci. Primul tablou l-a cumpărat Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”. Al doilea ar fi ajuns pe mâinile lui Gigi Becali, un nabab modern.

    > URSS s-a prăbușit din cauza amalgamului de etnii, …

    Erau mai puţine etnii înainte de existenţa URSS? Nu cumva URSS s-a prăbuşit din cauza căderii comunismului, şi nu a etniilor? Eu optez pentru varianta a doua.

    > Mă opresc, m-am întins și d. Manta poate că așteaptă la cotitură.

    Puteţi conta pe mine şi data viitoare, d-le Marian.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (18-7-2017 la 21:02)

    > Dacă mai trăia, personajul ar fi fost cel cercetat azi de DNA

    Ca să vezi !!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (18-7-2017 la 21:33)

    @Alexandru

    VM: Dacă mai trăia, personajul ar fi fost cel cercetat azi de DNA

    AL: Ca să vezi !!!

    Am văzut:

    „Care sunt categoriile de infracțiuni aflate în competența DNA

    a) infracțiuni de corupție: luarea și darea de mită, … ” Sursa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (19-7-2017 la 08:46)

    Reiau – URSS s-a prăbușit ca țară comunistă, dar Rusia lui Elțyn putea să se redreseze fără ambiția lui Putin de a reface un imperiu care seamănă ca eterogenitate cu imperiul habsburgic KK. Rusia, Ucraina, Belorusia și o parte din Cazahstan ar putea să se coaguleze sub un neo-panslavism, asta aș face eu, dar că nu m-am născut Putin.

    În privința României regret că aici nu se spune clar de ce pleacă populația, de ce produsul intern este anemic, de ce corupția este la cote mondiale, deși la început s-au dus la vot peste 80% din populație – FSN dădea impresia unui anti-PCR, dar era lupul în straiele bunicii, acum abia se duc 30%, apoi ies în stradă și strigă în van. Am dat un ex – Mihai Răzvan Ungureanu, ca el mai sunt, din Diaspora nu vine nimeni să participe, așa că ce era înainte de război, locul ultim sau penultim în Europa, se reia și acum. În vecii vecilor. SUA și Israel s-au ridicat pe un loc gol, sub aspect economic, acolo au venit oameni, nu au plecat. Mă fac că uit genocidul asupra amerindienilor, dar cine mai condamnă ceea ce a devenit o tragică istorie? Cât privește palestinienii, ei sunt o creație a URSS, așa cred.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (19-7-2017 la 16:26)

    @Boris M. Marian

    > Reiau – URSS s-a prăbușit ca țară comunistă,

    Mă bucur că m-aţi auzit.

    > … dar Rusia lui Elțyn putea să se redreseze fără ambiția lui Putin de a reface un imperiu care seamănă ca eterogenitate cu imperiul habsburgic KK

    Aşa este, Rusia a ratat o mare şansă să se redreseze, dar că nu a izbutit nu este legat de „eterogenitate”, aşa cum susţineţi.

    > Rusia, Ucraina, Belorusia și o parte din Cazahstan ar putea să se coaguleze sub un neo-panslavism, asta aș face eu, dar că nu m-am născut Putin.

    Aşa este, Putin ne este suficient … Vreţi cumva să dezmembraţi Kazahstanul, la fel cum a încercat Putin cu Ucraina?

    > În privința României regret că aici nu se spune clar de ce pleacă populația, de ce produsul intern este anemic, de ce corupția este la cote mondiale …

    Cine vă împiedică spuneţi? Daţi-i drumul, iar apoi apăraţi-vă ideile.

    > FSN dădea impresia unui anti-PCR, dar era lupul în straiele bunicii …

    Nu era greu de văzut. De aceea mulţi tineri, destui dintre ei bine calificaţi, au părăsit România.

    > Am dat un ex – Mihai Răzvan Ungureanu, …

    Care sunt marile realizări ale lui MRU, fost membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, fost ministru de externe, fost prim ministru şi fost director al Serviciului de Informații Externe (SIE)?

    > SUA și Israel s-au ridicat pe un loc gol, sub aspect economic, acolo au venit oameni, nu au plecat.

    Gol su nu, oamenii au venit acolo deoarece erau ţări mai libere decât cele din care au plecat.

    > Cât privește palestinienii, ei sunt o creație a URSS, așa cred.

    Nu sunt, dar e prea mult de discutat. Puteţi consulta această sursă, sau altele.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.210.42