Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Minirevoluția din ianuarie-februarie 2017

de (12-2-2017)
35 ecouri

 
Deși România nu a cunoscut o manifestare la nivel de sute de mii de cetățeni, eu scriu sub rezerva așteptării – minirevoluție. Oamenii vor desființarea corupției. Este frig, dar ei nu obosesc, cum au obosit politicienii noștri bravi, mulți condamnați și în curs de executare a unor pedepse, cred, meritate. Suntem încă „o țară tristă, plină de umor”.

Răbufnirea de acum nu are o singură cauză, ci 27 de ani de manipulări pesediste, de la Ion Iliescu cu minerii săi în haine noi-nouțe sau ponosite, cu nenumărați „pușcăriabili” în funcții de deputați, senatori, miniștri, etc. Numai Emil Constantinescu și Klaus Iohannis (ce reacții șovine a trezit apartenența etnică a unui cetățean român care nu se trage din Decebal) nu au fost pesediști. Iar partidul care se laudă că a câștigat alegerile cu peste 45%, în realitate a obținut abia 18 % din totalul cetățenilor cu drept de vot, pentru că la noi cetățeanul ar trebui să fie obligat să voteze, așa cum plătește impozitele.

Vom trăi așa cum votăm. Înainte de 89, un număr foarte mic îndrăzneau să nu meargă la vot sau să voteze contra. Puteai să glumești pe seama geniului carpatin, era singura cale de exprimare, în rest teama era generală. PCR avea peste trei milioane de membri, adică 15% din populație, plus uteciști și pionieri care cântau de zor prostiile scrise de harnicii poeți și compozitori de curte. Informatori și turnători erau, după cele citite de mine în presa anului 1990, circa un milion. Securiști activi, angajați erau circa 70.000. Acum SRI are, se spune, mai mulți, dar sarcinile lor nu mai sunt aceleași, deși scandaluri apar mereu.

Gruparea venită la putere în decembrie 1989 era eterogenă, dar treptat lucrurile s-au „rezolvat” prin legi, ordonanțe și fărădelegi. Din 1944 până în 1989 foștii „reacționari” au dispărut. Coposu, un venerabil țărănist s-a stins în câțiva ani, fără a fi prea mult ascultat. Liberalul Câmpeanu a jonglat niște idei și s-a retras pe motiv de vârstă. Tineretul a fost fie anihilat, fie manipulat – unii s-au făcut feseniști-pesediști, că treaba merge, alții au ascultat pe bătrânii legionari care i-au mințit în privința trecutului, dar Mișcarea, slavă Domnului, nu a renăscut, iar populația țării a scăzut dramatic prin plecarea a circa trei milioane de cetățeni, unii definitiv.

Ca țară europoeană, România a beneficiat de unele transformări spre modernizare, dar corupția de partid comunist a devenit o „regulă” a noii economii de piață. Mircea Dinescu pe care îl admir și acum ca poet, a spus profetic –„ne-am bătut joc de socialism, acum o să ne batem joc de capitalism”. Cam ce spunea și Bacovia în altă tonalitate.

Ordonanța 13 care a trezit o explozie vulcanică este doar o picătură de benzină peste focul mocnit al nemulțumirii a cel puțin 60% din populație. Dacă întreaga populație mergea la vot, sunt convins că PSD plus prostituata ALDE, nu ar fi obținut nici jumătate din voturile de la ultimele alegeri. Prost este altceva – o opoziție față de PSD, fermă, clară, cinstită nu există.

De aceea nu cred în șansele mișcării, aș spune chiar eroice, a celor din Piața Victoriei. Președintele riscă o suspendare. Cine a citit „Masele și Puterea” de Canetti poate să înțeleagă ce mare distanță este între năzuințele sau iluziile maselor și perversiunea Puterii sub orice formă – comunistă, fascistă, pseudo-democratică.

Dar nu sunt înclinat spre disperare. Mi-aș dori ca aceste mase ce vin la demonstrații pașnice în Capitală, în provincie, în Diaspora, să găsească pe parcurs soluții viabile, noi forme de organizare, noi partide, noi concepții. Mânia populară nu este creatoare de soluții, ci de destrucții. Unde ne sunt adevărații politicieni? Jurnaliști buni sunt puțini, mă refer la cinste, politicieni noi ? Păi chiar tinerii promovați recent s-au dovedit bolnavi genetic din familii de foști nomenclaturiști sau mici baroni. Occidentul nu ne va da nimic pe gratis. Iar emigrarea în continuare va ruina o țară cu resurse încă viabile. La noi nici bananele nu cresc, poate doar mini-dictatori.

Boris M. Marian, 12 februarie 2017

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Victor Manta: (12-2-2017 la 16:53)

    Scurte comentarii la un text răzleţit

    > Deși România nu a cunoscut o manifestare la nivel de sute de mii de cetățeni, eu scriu sub rezerva așteptării – minirevoluție.

    O minirevoluţie care a avut ca efect o minischimbare: a demisionat un ministru. A, da, a fost şi o schimbare importantă, a fost anulată o OUG, care va reveni însă în Parlament.

    > Numai Emil Constantinescu și Klaus Iohannis (…) nu au fost pesediști.

    Numai? Pe Traian Băsescu unde îl plasaţi? A fost doar ales pe o platformă de dreapta, iar suspendarea sa a fost cerută de PSD. Deci din cei 4 presedinti de dupa 1989, trei au fost (mai) de dreapta.

    > Iar partidul care se laudă că a câștigat alegerile cu peste 45%, în realitate a obținut abia 18 % din totalul cetățenilor cu drept de vot, pentru că la noi cetățeanul ar trebui să fie obligat să voteze, așa cum plătește impozitele.

    Trebuie să voteze? Până şi sub Ceauşescu nu era obligat.

    > Înainte de 89, un număr foarte mic îndrăzneau să nu meargă la vot …

    Acest număr nu era mic. Eu în vreo 20 de ani am votat o singură dată, şi atunci de curiozitate. Îmi amintesc că aveam de ales pentru o funcţie oarecare între doi actori cunoscuţi, deci acea parte era un fel de concurs de popularitate. Pentru funcţia de preşedinte nu exista desigur alegere.

    > Din 1944 până în 1989 foștii „reacționari” au dispărut.

    Da, în sensul că mulţi dintre ei au fost căsăpiţi prin diverse mijloace.

    > Ca țară europoeană, România a beneficiat de unele transformări spre modernizare …

    Japonia cea ne-europeană a „beneficiat” mai mult…

    > Dacă întreaga populație mergea la vot, sunt convins că PSD …, nu ar fi obținut nici jumătate din voturile de la ultimele alegeri.

    Copiii nu au drept de vot…

    > De aceea nu cred în șansele mișcării, aș spune chiar eroice, a celor din Piața Victoriei …

    Eroice? A, da, au înfruntat curajoşi gerul, dar noroc că nu şi gloanţe, ca la adevărata revoluţie. Pentru echilibru, să nu-i uităm nici pe cei mai puţini, dar nu mai puţin hotărâţi, mobilizaţi în faţa palatului Cotroceni.

    > Mi-aș dori ca aceste mase ce vin la demonstrații pașnice în Capitală, în provincie, în Diaspora, să găsească pe parcurs soluții viabile, noi forme de organizare, noi partide, noi concepții.

    Ar fi frumos, dar chiar dv. spuneţi: „Mânia populară nu este creatoare de soluții, ci de destrucții”. Despre un nou partid, izvorât dintr-o mişcare populară recentă, începem să aflăm lucruri cu care suntem demult obişnuiţi. Desigur ca afirmaţiile acestui organ de presă trebuie luate cu multă precauţie:

    http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/dosar-penal-pentru-finantarea-usr-in-campanie-reactia-lui-nicusor-dan-668096

    > Occidentul nu ne va da nimic pe gratis.

    De ce ar face-o? Noi ce i-am dat lui? Să nu uităm totuşi trecutul, când o parte bună din Occident a contribuit decisiv la Mica Unire, apoi la cea Mare, şi pe tot parcursul a militat pentru introducerea unor libertaţi fundamentale, lucru la care toate partidele româneşti s-au lăsat greu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Boris M. Marian: (12-2-2017 la 18:11)

    @ V. MANTA

    Mulțumesc pentru completări. Nu văd însă poziția comentatorului, este nevoie de schimbare sau dimpotrivă? Acum ref. la obiecții. Am postat pe Facebook, majoritatea au considerat că ieșirea în stradă este justificată. La Cotroceni s-au dus un număr de zece ori mai mic, unii, se pare, au primit câte un sac de cartofi, o sticlă de ulei, majoritatea erau oameni necăjiți și fără carte. La 300.000 de demonstranți nu se poate vorbi de o nimic toată. Eroism este – erau părinți cu copii destul de mici pe un ger de minus zece grade. Gloanțe? Poate la Grivița, în 1933. Cine ar fi avut curajul să împuște un manifestant? Era o sinucidere pentru PSD. Acum despre Băsescu. Cred că știți că el a înființat PD, cu Roman, amândoi fiind foști FSN-iști.
    Aici este putreziciunea clasei politice – Meleșcanu, fost pecerist de frunte, devine FSN-ist, apoi se strecoară la PNL, apoi liniștit trece la ALDE și revine în brațele aliatului – PSD. O cârtiţă sau un cameleon. Am numit pe Constantinescu şi Iohannis care nu s-au pătat cu culoarea roşie pesedistă. Da, liderii partidelor istorice, care nu au fugit, au fost exterminaţi în mare parte, dacă nu au semnat angajamente de informatori. Participarea la vot a fost de 39%, ce treabă au copiii?
    Citiţi şi calculaţi mai atent. Sub Ceauşescu a nu merge la vot era riscant, te putea turna orice vecin. Occidentul nu este o vacă de muls, cum au crezut unii în 1990. La asta m-am referit. Mă opresc. Vorba fostului min. de Justiţie + ALTĂ ÎNTREBARE_

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (12-2-2017 la 19:04)

    @Boris M. Marian

    > Mulțumesc pentru completări

    Şi eu vă mulţumesc pentru răspuns.

    > Nu văd însă poziția comentatorului, este nevoie de schimbare sau dimpotrivă?

    Care dintre schimbări?

    > Am postat pe Facebook, majoritatea au considerat că ieșirea în stradă este justificată.

    Aţi postat şi la „Viaţa satului”? 🙂 Vorbind serios, protestul mi se pare şi mie justificat până la un anumit punct. Nu văd însă de ce ar fi trebuit să iasă azi în Piaţa Victoriei un milion de oameni, după ce OUG 13 a fost abrogat, iar ministrul de justiţie a demisionat.

    http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/protest-peste-1-milion-de-oameni-sunt-asteptati-duminica-in-piata-victoriei-666989

    > Eroism este – erau părinți cu copii destul de mici pe un ger de minus zece grade.

    Da, i-am văzut şi eu pe acei părinţi iresponsabili. Este notoriu cazul lui Nicuşor Dan, ce şi-a scos pe ger bebeluşul de 6 luni:

    http://www.romaniatv.net/nicusor-dan-si-a-adus-bebelusul-de-doar-6-luni-la-protestul-din-piata-universitatii_336884.html

    Folosirea copiilor în scopuri de acest gen şi expunerea lor la lucruri care le-ar putea periclita sănătatea sunt nu numai inacceptabile d.p.d.v. moral, dar sunt chiar pedepsibile prin lege.

    > Gloanțe? Poate la Grivița, în 1933.

    De gloanţele de la Revoluţie nu vă mai amintiţi? Dacă aţi fi avut ghinionul să vă atingă vreunul, nu aţi fi uitat atât de repede…

    > Acum despre Băsescu. Cred că știți că el a înființat PD, cu Roman, amândoi fiind foști FSN-iști.

    Ştiu, mulţumesc. Schimbarea este o constantă la politicienii români. Roman este acum la PNL, iar Băsescu a fost figura centrală a lui PDL, acum parte a lui PNL.

    > Participarea la vot a fost de 39%, ce treabă au copiii? Citiţi şi calculaţi mai atent.

    Nici o grijă, nu am avut vreo problemă de calcul. Dv. sunteţi cel care a scris: „Dacă _întreaga_ populație mergea la vot, sunt convins că PSD …”. Şi chiar dacă v-aţi fi exprimat mai precis, tot nu puteaţi şti cum ar fi votat toţi cei care nu s-au dus la vot.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (12-2-2017 la 23:30)

    @ V. Manta

    Sunt nevoit să vă contrazic. Este curios că Dvs., trăind în Diaspora( să fiți sănătos, nu invidiez pe nimeni, inventați ciornuiu nenavisti, am văzut o parte din lumea largă, poate, înaintea Dvs.) știți mai bine decât un martor aflat în București, ce fel de revoluție a fost. Am avut un coleg, al cărui fiu aflat la armată a fost împușcat din spate chiar de către comandantul companiei sale. Masacrarea a peste o mie de oameni nevinovați este „meritul” unor aventurieri de care Justiția abia acum se ocupă. Este un adevăr greu de asimilat. Căderea lui Ceaușescu era programată ca o mină cu ceas. Fie sunteți naiv, fie jucați poker. Atunci oamenii au fost chiar incitați să iasă, fiul meu a vrut să meargă să apere Televiziunea, eu l-am oprit, am înțeles ceea ce mai târziu s-a confirmat, noua conducere avea nevoie de jertfe pentru a-și justifica accedarea la putere. De aceea nici Ilici, nici Petrică nu mi-au fost niciodată la inimă. Ceaușescu ar fi dorit, poate, o baie de sânge, este meritul unor oameni care au fost pe nedrept închiși, ei au salvat viețile multora. Acum este vorba de o schimbare pe care nu o sesizați – îndepărtarea unei colonii de paraziți care s-au înmulțit datorită entuziasmului unor inocenți. Se pare că v-ați pregătit slab și mai vorbiți de ignoranță. Citiți mai mult, stimate VM. Orb este cel ce nu vrea să știe. Tocmai vinovații de măcelul din 22-23-24 decembrie, și chiar mai târziu se laudă că au venit pe aripile unei revoluții. Fiți sănătos. BMM

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • CHARLIE: (13-2-2017 la 01:37)

    Sa nu uitam ca dupa mascarada de revolutie din 1989 fostii comunisti Iliescu si sleahta lui au inhatat puterea. Poporul roman era abrutizat dupa ani de comunism si n’au inteles cum si cu cine sa voteze. Au trebuit 20+ de ani ca sa vedem revolta de fata.Totusi exista o sansa mare ca Dragnea ii vor duce pe Romani cu fofarlica. Trotsky intr’un context complet diferit advoca revolutia permanenta. Poate este nevoie si in Romania sa izbucneasca din cand in cand o revolta.Prea se simt pungasii de PSD-isti calare pe situatie.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (13-2-2017 la 02:18)

    @ Boris M. Marian

    > Sunt nevoit să vă contrazic. … fiul meu a vrut să meargă să apere Televiziunea, eu l-am oprit, … noua conducere avea nevoie de jertfe …

    Constat că confirmaţi gloanţele ce şuierau în iarna lui 1989, indiferent că numim evenimentele de atunci revoluţie, revoltă, răscoală sau zile petrecute la grădiniţa de copii.

    Este tot ce mă interesează în legătură cu exclamaţia dv: „Gloanțe? Poate la Grivița, în 1933”, care arată că aţi uitat de gloanţele din 1989.

    Am urmele lor pe fotografiile făcute de mine ale clădirilor din centrul Bucureştiului. Alte urme, de acelaşi gen, apar şi pe pagina mea filatelică din anul 2000:

    http://www.marci-postale.com/About/shot-ro.htm

    > Se pare că v-ați pregătit slab și mai vorbiți de ignoranță. Citiți mai mult, stimate VM.

    Nu mă miră că după ce aţi incurcat-o cu neutralitatea Elveţiei, cică veche de 800 de ani şi cu sclavagismul vechi de ceva peste 1000 de ani, faceţi toate eforturile din lume spre a căpăta un prilej pentru ca să-mi daţi lecţii. Nu a mers acum, dar mai încercaţi, deoarece nu am nimic împotrivă să fiu corectat dacă greşesc.

    Cu „eroismul” celor care şi-au ţinut copiii minori pe ger văd că, din fericire, aţi lăsat-o baltă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (13-2-2017 la 07:14)

    @ Alex Leibovici

    Automat-neautomat, com. mele nu sunt menționate pe front-of page,numai veșnicul Manta

    @V. Manta
    Vă rog să-mi amintiți de UN SINGUR RĂZBOI pe ter. Elveției în ultimii opt sute de ani, vă trimit o șampanie
    Sclavagismul ca sistem social s-a încheiat exact după venirea lui Iisus, repet confundați sclavia ca relație interumană și sistemul sclavagist. Dar vorbim degeaba.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (13-2-2017 la 14:35)

    (Galerie foto video) Peste 100.000 de romani au protestat in tara si diaspora, in ziua 13 dupa OUG 13 …

    In ciuda gerului naprasnic, aproximativ 100.000 de romani au iesit din nou in strada, duminica, pentru a 13-a zi …

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (13-2-2017 la 15:32)

    @ Boris M. Marian

    > Vă rog să-mi amintiți de UN SINGUR RĂZBOI pe ter. Elveției în ultimii opt sute de ani, vă trimit o șampanie.

    Cu plăcere, stimulat fiind şi de şampania promisă. Iată un exemplu, invazia trupelor lui Napoleon, ai cărei urme le-am văzut cu ochii mei la Berna.

    Traducere liberă: Invazia franceză (sau numită de partea franceză, de asemenea, Campagne d’Helvetie) a fost un conflict militar între Republica Franceză și Vechea Confederație, între 28 ianuarie 1798 și 28 mai 1799. Victoria franceză a adus ocupația militară a unei mari părți din teritoriul actual al Elveției de către Franța și crearea Republicii helvetice ca republică soră a Franţei.

    https://de.wikipedia.org/wiki/Franzoseneinfall_(Schweiz)

    Găsiţi lista tuturor bătăliilor elveţiene aici (între elveţieni, dar şi cu duşmani externi):

    https://de.wikipedia.org/wiki/Liste_von_Schweizer_Schlachten

    Deoarece ştiu cât de grea este viaţa în România, în special pentru pensionari, renunţ la şampanie.

    > Sclavagismul ca sistem social s-a încheiat exact după venirea lui Iisus, repet confundați sclavia ca relație interumană și sistemul sclavagist.

    Să vă amintesc ce aţi scris, când şi unde:

    „Sclavagismul era rău, dar a durat cel puțin o mie de ani, …” (dv. @ Stoian, 9-2-2017 la 08:57) , http://acum.tv/articol/77435/

    De aici se vede că v-aţi referit la sclavagism în general şi nu la conceptul marxist de sclavagism ca orânduire socială. Cel din urmă este, poate, default-ul pentru dv., dar nu este şi pentru cititorul de rând de azi.

    > Dar vorbim degeaba.

    Eu nu m-am pierdut speranţa, care se ştie că moare ultima.

    veșnicul Manta 😉

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (13-2-2017 la 17:04)

    Ceea ce este necesar o maxi-revolutie si nu o mini-revolutie. Se pare ca aprobarea ordonantei 14 care se pare ca anuleaza pe a 13 se taraganeste in Parlamentul cu majoritate PSD-ista. Oare credeti ca dragalasii din parlament vor renunta la predilectia lor de a mulge Romania? Numai forta ii va misca. L-au sacrificat pe Iordache, fiind tap ispasitor, inre altele fiindca a fost tampit in mod flagrant. Sa nu va mirati daca reapare pe furis intr’o pozitie grasa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (13-2-2017 la 19:21)

    @CHARLIE

    > Ceea ce este necesar o maxi-revolutie si nu o mini-revolutie.

    Doriţi cumva iarăşi gloanţe şi sânge?

    > Se pare ca aprobarea ordonantei 14 care se pare ca anuleaza pe a 13 se taraganeste in Parlamentul cu majoritate PSD-ista.

    Ce vă face să credeţi că această aprobare se tărăgănează? Care este termenul legal?

    > Oare credeti ca dragalasii din parlament vor renunta la predilectia lor de a mulge Romania? Numai forta ii va misca.

    La ce anume forţă vă gândiţi şi la ce fel de mişcare?

    Vă semnalez ceva interesant:

    „Curtea de Apel Alba Iulia a anulat pedeapsa de 3 ani de închisoare cu executare a fostului secretar general al Consiliului Judeţean Hunedoara. Acesta fusese condamnat pentru abuz în serviciu şi a contestat pedeapsa în baza hotărârii CCR referitoare la articolul din Codul Penal care reglementează abuzul în serviciu”.

    http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/pedeapsa-de-abuz-in-serviciu-anulata-in-baza-deciziei-ccr-669215

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (13-2-2017 la 19:57)

    @Victor

    Scuzaţi că mă bag.

    > Vă semnalez ceva interesant:
    >
    > „Curtea de Apel Alba Iulia a anulat pedeapsa […]

    Ce anume găseşti interesant? Ce s-a întâmplat acolo? Chestia pare complicată… Răspunsul „citeşte şi o să afli (de ce cred eu că-i interesant)” nu m-ar satisface… 😉

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (13-2-2017 la 20:47)

    @Boris M. Marian

    > Automat-neautomat, comentariile mele nu sunt menționate pe front-of page

    1. Comentariile dv. sunt menţionate la rubrica „Ecouri Recente” ori de câte ori îndeplinesc condiţia de a fi menţionate acolo, fără nicio excepţie. Aceleaşi condiţii sunt valabile pentru comentariile oricui.

    2. La rubrica „Ecouri recente” aveţi lista a 10 articole la care s-au primit răspunsuri în ultima vreme. Cele 10 linkuri vă dau acces direct la cel mai recent comentariu la fiecare din acele 10 articole.

    Dacă ştiţi că aţi postat recent un comentariu la unul din cele 10 articole, dar al dv. nu este menţionat, atunci:

    (a) fie cineva a postat un comentariu după ce l-aţi postat dv. pe al dv.,
    (b) fie comentariul dv. încă n-a fost aprobat de moderator.

    Ca să vedeţi dacă este cazul (a), clikaţi pe acel comentariu şi examinaţi ultimele comentarii de la articolul respectiv. Dacă nu-l vedeţi pe al dv., atunci sunteţi în cazul (b) – comentariul dv. încă n-a fost aprobat

    Vă rog să mai ţineţi cont de faptul că data şi ora comentariilor este cea când acesta a fost postat, nu cea când a fost aprobat. Datele/orele sunt cele ale sistemului ACUM, adică GMT. Ora Bucureştiului este GMT+2 (iarna).

    Puteţi să-mi semnalaţi situaţiile în care, după părerea dv., comentariul ar fi trebuit să apară (în virtutea acestor reguli) dar n-a apărut.

    Dacă doriţi, vă pot da prin email explicaţii suplimentare ilustrate cu imagini de ecran. Se văd comentarii de-ale dv. la rubrica „Ecouri recente”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (14-2-2017 la 00:43)

    @Alexandru

    > Ce anume găseşti interesant? Ce s-a întâmplat acolo? Chestia pare complicată…

    Nu ştiu mai multe decât scrie în articolul din ziar. Am constatat că într-o problemă de pedeapsă pentru abuz în serviciu, aceasta a fost anulată pe baza hotărârii unei curţi de apel. Am aflat din ziar că: „Este prima decizie definitivă a unei instanţe din ţară care are la bază Decizia CCR”.

    Această decizie m-a îndreptat către „Decizia CCR”. Am încercat să înţeleg ceva la un nivel mai de bază, şi am aflat că nu este simplu, lucrurile fiind foarte vaste şi încurcate. Am citit pe sărite, deoarece este foarte lungă: „Decizia CC nr. 405/2016. Constituționalitatea dispozițiilor art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal”.

    http://www.legalis.ro/2016/07/12/dcc-nr-4052016-constitutionalitatea-dispozitiilor-art-246-din-codul-penal-din-1969-si-ale-art-297-alin-1-din-codul-penal/

    Cuprinde multe lucruri, din care m-am oprit la doar două articole, la care comentez pentru cine are interesul şi răbdarea să citească.

    „75. … Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanța de contencios constituțional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, poate fi o infracțiune de abuz în serviciu”.

    Curtea a constat că legiuitorul nu a pus o limită valorică a pagubei şi deci în fiecare caz în parte trebuie decis de oamenii legii cum trebuie încadrată fapta în cauză. Aceasta poate explica de ce în OUG 13/2017, abrogat sub presiunea străzii, s-a încercat să se pună o limită.

    „76. Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constată că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.

    Conform Art 74. „Astfel, subiect activ al acestei infracțiuni poate fi și orice persoană fizică, ce exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice”.

    Deci orice acţiune sau inacţiune (!) care satisface „calităţile cerute subiectului activ”, adică foarte pe scurt a cuiva care lucrează pentru cineva sau o firmă, conform Art 76, poate intra în sfera normei de incriminare, indiferent de gravitatea faptei săvârșite. Această aduce o muncă enormă justiţiei, de exemplu deoarece, pe scurt, orice denunţ trebuie să ducă la o cercetare profundă.

    În acest fel orice persoană pe care cineva vrea să se răzbune poate scrie un denunţ, fie pentru a-i otrăvi viaţa celui denunţat, fie din cine ştie ce alte motive, inclusiv politice. Mă îndoiesc că denunţătorii pot fi, şi vor şi fi, urmăriţi pentru denunţ fals, deoarece forţele justiţiei sunt limitate.

    Constatăm că Curtea are „rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu”, deci că ea nu ştie prea bine care a fost intenţia legiuitorului.

    Şi Curtea are rezerve „cu atât mai mult” cu cât constată că „legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”.

    Deci de aici vin controversele legate de care fapte ţin de legea penală şi care de răspunderea civilă. Mă opresc aici.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (14-2-2017 la 06:07)

    Încercare de a pune împreună diverse informaţii relevante (A, B, C, D, E) şi concluzie

    A. Definiţie: „Excepţie de neconstituţionalitate – modalitate procesuală prin care se sesizează Curtea Constituţională asupra neconcordanţelor existente între unele dispoziţii legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii şi dispoziţiile Constituţiei. Până la soluţionarea excepţie de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă [art. 303 alin. (6) C. proc. pen.].

    http://legeaz.net/dictionar-juridic/exceptia-de-neconstitutionalitate

    B. Revenire (completare) la „Decizia CC nr. 405/2016. Constituționalitatea dispozițiilor art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal”

    „CURTEA CONSTITUȚIONALĂ, În numele legii DECIDE:

    1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Bica Alina Mihaela în Dosarul nr. 4.397/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, … și constată că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”. …

    Pronunțată în ședința din data de 15 iunie 2016”.

    C. Revenire la Art. 297 Abuzul în serviciu

    „(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

    D. Constituţia României – Deciziile Curţii Constituţionale

    „ARTICOLUL 147
    (1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

    E. OUG nr 14/2017 privind abrogarea OUG 13/2017

    „Art. I
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, se abrogą”.

    Concluzia mea provizorie

    Se pare că ar rezulta că în urma abogării OUG 13/2017 (vezi E.)

    – deoarece CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate a Art. 297 alin. (1) (vezi B. şi A.)

    – iar acest articol se referă la Abuzul în serviciu (vezi C.)

    – cum CCR şi-a pronunţat decizia pe 15 iunie 2016 (vezi B.),

    – iar de atunci au trecut peste 45 de zile (vezi calendarul)fără ca instituţiile abilitate ale statului să pună în acord Art. 297 ref. la Abuzul în serviciu (C.) cu constatarea CCR de neconstituţionalitate (B.)

    conform Art 147 din Constituţia României (vezi D.), Art. 297 ref. la Abuzul în serviciu (C.) şi-a pierdut valabilitatea.

    Pe scurt, Abuzul în serviciu nu ar mai fi o infracţiune penală, ceea ce ar explica faptul că Curtea de Apel Alba Iulia a anulat pedeapsa unui om care ar fi trebuit să ispăşească 3 ani de închisoare pentru un abuz în serviciu. Este simplu, nu-i aşa? 🙂

    Dacă este aşa (?), anularea de către Guvern a OUG 13/2017, sub presiunea străzii, a avut un efect contrar celui pe care îl dorea strada, şi anume ca acuzaţii vinovaţi de abuzul în serviciu, prevăzut până acum de legea penală, să îşi primească toţi pedeapsa. Şi ar mai rezulta că ar mai putea urma multe decizii de acelaşi fel.

    Am desigur o mare îndoială că concluzia mea este justă, datorită faptului că nu cunosc în profunzime legislaţia românească, cu toate labirinturile ei, şi nici nu sunt jurist. În plus, o nouă OUG (mai are Guvernul curajul?) sau noi legi (are Parlamentul tăria de aşa ceva în condiţiile date?) ar putea să schimbe iarăşi totul.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (14-2-2017 la 22:44)

    @Victor

    Deci situaţia în ce priveşte art. 297 C.P. „Abuzul în serviciu” pare să fie următoarea:

    1. articolul original 297 din CP

    – a fost declarat neconstituţional în parte (iunie 2017), deoarece unele fapte/infracţiuni nu sunt definite cu suficientă precizie;
    – în cadrul aceleeaşi decizi a Curţii constituţionale se menţionează că, pentru a fi pedepsite penal, daunele de pe urma acele fapte trebuie să fie de un anumit grad de importanţă.

    2. Prin celebrul OUG 13/2017, guvernul a reformulat art. 297 CP pentru a remedia problemele de constituţionalitate menţionate.

    Ce mi s-a părut mie suspect este limita care a fost stabilită pentru daunele aduse instituţiei pentru ca acestea să fie pedepsibile penal – 200’000 RONi, adică 6 ani de salariu mediu net al unui funcţionar!!!! Găsesc că limita este pusă foarte sus.

    Un alt element tulburător este că cu această limită atât de înaltă, mulţi demnitari, în particular de la PSD, condamnaţi sau cu procese în curs (de ex. Dragnea are un proces cu un prejudiciu de 108’000), scapă automat de condamnare, respectiv de acuzaţie (am mai scris despre asta aici ).

    Atunci este perfect justificată şi suspiciunea că OUG 13 este self-serving, şi deci şi sentimentul unei părţi din public că guvernul umblă la Codul Penal ca să-şi aranjeze treburile şi că slăbeşte astfel lupta contra corupţiei.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (15-2-2017 la 01:03)

    @Alexandru

    > Ce mi s-a părut mie suspect este limita care a fost stabilită pentru daunele aduse instituţiei pentru ca acestea să fie pedepsibile penal – 200’000 RONi, adică 6 ani de salariu mediu net al unui funcţionar!!!! Găsesc că limita este pusă foarte sus.

    Să vedem şi părerea unui om al legii, prezentată de un ziarist.

    Expert în Drept: ‘Abuzul în serviciu ar trebui abrogat cu totul’. Poziţia Comisiei de la Veneţia
    Autor: Florin Pușcaș, Redactor

    Conferenţiarul dr. Radu Chiriţă de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unul dintre cei trei experţi desemnaţi de CNATDCU să analizeze teza de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi, analizează scandalul stârnit de proiectele de ordonanţă privind graţierea şi modificarea Codului Penal. Avocatul susţine că abuzul în serviciu ar trebui abrogat, invocând în acest sens o opinie a Comisiei de la Veneţia.

    „Ca să fiu sincer, eu aş abroga acel text. Cu totul, nu cu 200.000 lei sau orice alte sume. Încerc să explic. Înainte de asta, pentru urechile fine i-auzi una de la Comisia de la Veneţia (n-am chef să explic ce e asta, dar există google.):

    “Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative ale articolului 7 al CEDO, cât și la alte cerințe fundamentale conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică și susține, de asemenea, că acestea sunt în mod special vulnerabile la manevre politice abuzive (conform Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009).

    Pe această bază, Comisia de la Veneția considera prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt (! – vm), astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice, șamd.“

    Sigur voci autorizate, mari jurişti ai acestei ţări până să descopere că sunt doar nişte jurnalişti cu ochi albaştri, susţin altceva. Că scapă Dragnea, că scapă Udrea să alte persoane pe care nu le adoră nimeni. De data asta, s-ar putea să fie adevărat. Dar, oricum o luăm şi o punem, textul ăla de la abuzul în serviciu este o imbecilitate. Cu sau fără ăia 200.000 lei, cu sau fără decizia CCR.

    http://www.stiripesurse.ro/expert-in-drept-abuzul-in-serviciu-ar-trebui-abrogat-cu-totul_1176398.html

    Având în vedere toate cele întâmplate în ultimele săptămâni, eu sunt extrem de tentat să-i dau dreptate d-lui dr. Radu Chiriţă!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • CHARLIE: (15-2-2017 la 16:56)

    Cand nu inteleg sau nu vreau sa inteleg ceva mai ales cand este intortochiat in cuvinte si explicatii legalistice, ma refer la marele legalist Ion Luca Caragiale. S’o schimbam un pic dar s’o lasam la fel in locurile esentiale. Bineinteles. parafrazat de mine.S’a anticipat de altfel ca Dragnea va fi ca piticul din Alba ca zapada: il dai afara prin usa si se intoarce prin geam!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (15-2-2017 la 17:57)

    @CHARLIE

    > Cand nu inteleg sau nu vreau sa inteleg ceva mai ales cand este intortochiat in cuvinte si explicatii legalistice, ma refer la marele legalist Ion Luca Caragiale.

    Spre informare, O scrisoare pierdută, în regia lui Alexandru Dabija, se joacă la sala Radu Beligan a Teatrului de comedie din Bucureşti. Distribuţia (Mihăiţă, Iureş) este aici: http://www.comedie.ro/spectacol/o-scrisoare-pierduta

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (15-2-2017 la 18:13)

    Merci pentru informatie D-le Manta. In momentul de fata ma gasesc peste ocean.

    Sunt uimit cum Caragiale a caracterizat politica romana inclusiv Dragnenismul si Pontismul acum vreo o suta de ani. Bineinteles si mai ales fiindca era de origina greaca, parca conteaza, a fost gonit din tara. When in doubt fluturi cu steagul nationalsmului cum fac academicienii romani. Nationalsm is the last refuge of the scoundrel!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (15-2-2017 la 22:28)

    @CHARLIE

    > Bineinteles si mai ales fiindca era de origina greaca, parca conteaza, a fost gonit din tara.

    Nu a fost gonit de nimeni. A fost acuzat de trei plagiate şi s-a supărat:

    „Scârbit de umilința trăită și sătul de nedreptăți, Caragiale a decis să părăsească țara, mutându-se împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa …”.

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale#Exilul_voluntar_la_Berlin

    > Sunt uimit cum Caragiale a caracterizat politica romana inclusiv Dragnenismul si Pontismul acum vreo o suta de ani. … Nationalsm is the last refuge of the scoundrel!

    Să vedem cum este cu lupta contra naţionalismului în viziunea lui Caragiale şi cum este şi cu ultimul refugiu al canaliilor (scoundrels). Urmează citate din Caragiale însuşi („Ion Luca Caragiale – Addenda – J ustificarea unor expulzări”:

    „O seamă de Evrei dela noi, în genere de provenienţă galiţiană, – oameni pribegiţi aci din cauza scurerii de acolo a acestui element, ce se înăduşă trăind multă vreme în masă la un loc prea strimt pentru libera mişcare a pornirilor lui de rapacitate, – au început să agite din nou chestiunea israelită, odată resolvată strict după litera tractatului dela Berlin.

    Nu; încă odată: daca nu şi-ar găsi lucrul explicare în tradiţionala impertinenţă bibilică, atunci nu ar putea avea decât o scuză: demenţa.

    … nişte copii pribegi ai pământului, – atât de bogat în deosebite speţe de târâtoare necurate şi veninoase – goniţi de aiurea, şi primiţi aci la adăpostul celei mai largi ospitalităţi, maltrataţi aiurea ca vite şi respectaţi aci ca oameni, nenorociţi şi mizeri aiurea şi prosperi aci între noi, calomniind poporul nostru batjocorind naţiunea noastră şi conspirând contra liniştei şi siguranţei Statului nostru.

    Dacă naţiunea noastră este prea curată ca să nu se teamă de întinarea balelor semitice; dacă poporul nostru este prea cu minte ca să nu răsplătească ingratitudinea israelită decât cu un suveran dispreţ, – Statul român nu poate îngădui mai mult asemenea agitaţii d’adreptul criminale: el este dator să le pilduiască cu toată asprimea”.

    https://archive.org/stream/CaragialePachetPatrioticnationalistantisemit/Caragiale%20-%20Addenda%20-%20Justificarea%20unor%20expulzari_djvu.txt

    Cam atât despre cineva pe care îl numiţi, chiar dacă ironic, „marele legalist Ion Luca Caragiale”. Desigur că aceasta vehemenţă antisemită a lui Caragiale nu-i scuză cu nimic pe naţionaliştii de astăzi!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (15-2-2017 la 22:42)

    D-le Manta! N’am stiut ca Caragiale era atat de antisemit desi era la moda. Vasile Alecsandri a scris o piesa „lipitorile Satului” si una neterminata „Navalirea Jidanilor”. Costache Negruzzi a scris o poveste Jidanii si Florile. Daca mai puric nitel mai gasesc si altii. Pe cele de mai sus le-am citit in tinerete.

    In Memorile lui Mihail Sebastian el scrie despre Felix Aderca. Dupa 23 August 1944 evreii fost repimiti in Uniunea Scriitorilor. Cineva l’a propus pe Aderca drept presedinte la care Vicor Eftimiu s’a axprimat: sa zica mersi ca-l primim inapoi. Se pare ce Eftimiu nu era nascut in Romania si ca atare era mai catolic decat Papa de la Roma.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (15-2-2017 la 23:12)

    @CHARLIE

    > D-le Manta! N’am stiut ca Caragiale era atat de antisemit desi era la moda.

    Recunosc că şi eu am rămas siderat de ce-am găsit despre el.

    La liceu (I.L. Caragiale, de altfel!) nu s-a pomenit nimic despre antisemitismul celor mai renumiţi dintre poeţi şi dramaturgi, în speţă Eminescu şi Caragiale.

    Nici nu mai era posibil, deoarece în newspeak-ul comunist românesc chiar şi cuvântul „evreu” era prohibit.

    Mersi pentru completările la subiect.

    >Cineva l’a propus pe Aderca drept presedinte la care Vicor Eftimiu s’a axprimat: sa zica mersi ca-l primim inapoi.

    Într-adevăr, după Wikipedia, Victor Eftimiu nu este născut în România: „Eftimiu was of Albanian origin. He was born in Boboshticë village near Korçë (back then Ottoman Empire). In 1913, he emigrated from Albania to Romania.”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (16-2-2017 la 14:26)

    Albanezii nu au fost antisemiti. In timpul razboiului WWII evreii au fost salvati chit ca erau cresini or musulmani. Multi s’au refugiat din Croatia in Albania. La sfarsitul razboiului erau mai multi evrei in Albania decat la inceput. Eftimiu a devenit antisemit in Romania, oare prinzi virusul impreuna cu cetatenia?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (18-2-2017 la 02:00)

    @ Charlie

    Nici țarul Boris nu a deportat evreii bulgari, dar i-a predat pe evreii veniți din Iugoslavia (Macedonia, ș.a.). De unde o fi luat mareșalul Ion Antonescu râvna asta rasistă, după ca a fost atașat militar în Occident, nu în Germania?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (18-2-2017 la 11:38)

    > De unde o fi luat mareșalul Ion Antonescu râvna asta rasistă, după ca a fost atașat militar în Occident, nu în Germania?

    Antisemitismul nu bântuia numai în Germania. Şi apoi nici nu trebuia să ia de undeva…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (18-2-2017 la 13:44)

    @ Alex Leibovici

    Mareșalul este unul dintre personajele extrem de controversate din istoria românilor. Nu știu ce a gândit în tinerețe, se spune că a avut o iubită care a fost oprită de familia ei să aibă relații cu neevrei. De asemenea, alt „zvon” ar fi că Ion Antonescu a suferit de sifilis care i-a afectat creierul. Oricum, nimic nu-l scuză pentru furia cu care s-a repezit să rezolve în stil propriu „chestiunea evreiască”, de i-a uimit și pe militarii germani care nu agreau o aglomerare de evrei în Transnistria. În orice caz, sub aspect intelectual era mediocru, iar curajul era de tip cazon, eu nu am admirat nici scena execuției, Ceaușescu a fost la fel de inconștient.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (18-2-2017 la 21:06)

    @Boris M. Marian

    O lungă discuţie chiar pe ACUM cu privire la câteva aspecte ale faptelor lui Antonescu am avut-o eu cu Teşu Solomovici, autorul cărţii „Mareşalul Ion Antonescu – o biografie” : aici şi aici. Un comentariu central este acesta.

    Este vorba despre mult trâmbiţata afirmaţie a lui TS cum că Antonescu ar fi „salvat” sute de mii de evrei români.

    Dacă aveţi comentarii la acea discuţie, vă rog s-o postaţi acolo.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (19-2-2017 la 05:38)

    @ Alex Leibovici

    Cunosc cartea, am recenzat-o, nu sunt de acord cu calificativul de salvator al evreilor acordat lui Antonescu, el a oprit deportările în 1942, fiind destul de precaut față de mersul războiului. Teșu dorește să împace capra cu varza. Dar este o realitate, cultul mareșalului există în România și chiar Ceaușescu l-a inițiat, cu participarea lui Marin Preda, v. romanul DELIRUL, neterminat, că nici nu știa cum să-l termine. Punct.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (19-2-2017 la 12:55)

    @Alex

    Intr’un fel pacat ca l’a salvat pe Tesu. Poate ca Antonescu l’a terminat pe Tesu ca sa fie martor ce om de treaba a fost. Si multi kapos au fost „salvati”. Am locuit in Cleveland Ohio si era o comunitate de evrei care au iesit din lagarele de concentrare naziste. Prin ei era unul care s’a imbogatit dar nimeni dintre evrei nu vorbea cu el. Era un zvon ca a fost kapo.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (20-2-2017 la 15:16)

    @ CHARLIE

    1. Teșu nu a negat Holocautul, dar a reținut refuzul lui Antonescu de a accepta intervenția Germaniei naziste în propria sa politică față de evrei, de asemenea reținerea mareșalului față de eventuala deportare a evreilor din Vechiul Regat. Personal nu am reținut termenul de „salvator” al evreilor, poate greșesc.

    2. Kapo, majoritatea lor au fost gazați după o perioadă de „servicii” în lagăre. Desigur nu pot accepta rolul lor, lașitatea are limitele ei.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (20-2-2017 la 19:16)

    @Boris M. Marian

    > 2. Kapo, majoritatea lor au fost gazați după o perioadă de „servicii” în lagăre. Desigur nu pot accepta rolul lor, lașitatea are limitele ei.

    Apropo de limite, un filosof american spunea că pe „Pluta Meduzei” morala dispare. Cu alte cuvinte, nu se mai poate vorbi de criterii morale în condiţiile în care sunt desfiinţate drepturile fundamentale ale oamenilor.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (21-2-2017 la 22:40)

    @CHARLIE

    > Bineinteles si mai ales fiindca era de origina greaca, parca conteaza, a fost gonit (Caragiale – vm) din tara.

    Am găsit explicaţii care par mai convingătoare decât cea pe care am citat-o mai sus (15-2-2017 la 22:28) din Wikipedia, într-un articol interesant care se ocupă de motivele pentru care Caragiale ar fi părăsit România.

    Iată câteva dintre ele, extrase din articol:

    „De data aceasta, Zarifopol este cel care a enumerat motivele cele mai convingătoare. „S-a întrebat adesea lumea noastră de ce se aşezase Caragiale în Berlin? Din trebuinţă de ordine şi de confort, pot spune eu, după cîte am auzit de la dînsul. Confortul era deplin, şi, pe atunci, mai ieftin mult decît în oricare alt oraş mare european, inclusiv Bucureştiul. Iar ordinea îl încînta pe Caragiale, pur şi simplu. În adevăr, gospodăria prusiană, publică şi particulară, trebuia să fie ca un delicios răsfăţ omului care îmbătrînise în o ţară ce, în acest punct, contrasta eclatant cu Prusia.“ …

    Călinescu a formulat un punct de vedere asemănător, reuşind, ca de atîtea alte ori, să lase impresia că a transformat o chestiune complicată într-una extrem de simplă. Aproape o bagatelă : „De ce s-a stabilit Caragiale la Berlin? Lucrul n-ar avea nevoie de vreo explicaţie şi poate că nu e chiar aşa de ciudat cum se arată la întîia vedere. Omul are peste cincizeci de ani, a trăit o viaţă strîmtorat, vrea în fine să ia puţin aer european. E la mijloc şi puţină sperietură de oriental şi se constată, prin chiar alegerea ţării şi oraşului, că pe scriitor îl atrage latura confortabilă a vieţii, civilizaţia.“ În linii mari, Şerban Cioculescu şi Tudor Vianu au aderat şi ei la explicaţiile lui Zarifopol, însă cu două-trei trăsături de condei în plus: ipohondria („Într-o apreciabilă măsură ipohondru, [Caragiale] se temea de toate epidemiile, împotriva cărora serviciul nostru sanitar se dovedea neputincios“) la Cioculescu, sau posibilitatea de a-şi oferi în Germania mari plăceri artistice („mai cu seamă muzicale“) la Tudor Vianu”.

    http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/78_via-a-romaneasca-5-6-2012/80_istorie-i-literatura/1165_caragiale-in-exil.html

    Mai trăim, mai citim, mai învăţăm şi mai comentăm 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (22-2-2017 la 11:06)

    @ V. MANTA

    Divagație totală de la tema articolului – ce importă aici motivul plecării lui Caragiale la Berlin? Tocmai Dvs. care mă atenționați să nu divaghez. În ce privește presupusul antisemitism al lui Caragiale, rămân sceptic, Caragiale a fost unul dintre cei mai democrați scriitori, ce să mai spunem de AC Cuza, Goga, Eliade, Cioran, Camil Petrescu, Vulcănescu, Paulescu, ș.a.?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (22-2-2017 la 17:43)

    @Boris M. Marian

    > Divagație totală de la tema articolului – ce importă aici motivul plecării lui Caragiale la Berlin? Tocmai Dvs. care mă atenționați să nu divaghez.

    Nu a fost nici o divagaţie, domnule dragă, ci o continuare a unei discuţii între mine şi dl. Charlie, ceea ce arată timestamp-ul indicat de mine în comentariu: (15-2-2017 la 22:28).

    > În ce privește presupusul antisemitism al lui Caragiale, rămân sceptic, Caragiale a fost …

    Un personaj al lui Caragiale ar fi spus la aceasta: Urăsc divagaţia, dar îi iubesc pe divagatorį!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.158.79.216