Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Umor



 

Dornic de noutăţi

de (12-12-2016)
2 ecouri

 
În urmă cu aproximativ cincisprezece ani, un fost vecin, unul Iancu, contabil autorizat, a adormit în timp ce se uită la emisiunea de ştiri de la televizor. Era un sfârşit de săptămâna, a două zi era liber, aşa că nu l-au deranjat, l-au lăsat să se odihnească. Numai că el a continuat să doarmă şi a două zi şi după aia… În primele două, trei zile, cazul nu a atras atenţia în mod special. Până şi nevasta-să a interpretat fenomenul că fiind urmarea faptului că băuturile alcoolice sunt ieftine în Israel.

În continuare însă, cazul a luat proporţii nebănuite pentru că, pe măsură ce treceau zilele şi omul continua să doarmă, au fost chemaţi, în ordine, medicul de la circumscripţie, o echipa de la staţia de salvare, medicul de gardă de la spitalul regional, profesori de la clinicile universitare, cercetători ştiinţifici, participanţi la congrese internaţionale de medicină alternativă şi tradiţională…

Presa a însoţit o vreme, cu titluri de senzaţie şi comentarii de tot felul, ciudatul caz, apoi pacientul a fost citat în patru ediţii succesive în Cartea Recordurilor şi, aşa cum era de aşteptat, a fost dat uitării… Noi, cei care în urmă cu ani i-am fost vecini, am continuat o vreme, după ce ne-am risipit prin ţară, să trimitem de sărbători câte o felicitare dar, aşa cum probabil bănuiţi, nici ea şi nici (mai ales) el, nu ne-au răspuns niciodată.

Până când, în urmă cu vreo două luni, puteţi să nu mă credeţi, dar asta-i adevărul, am primit o ilustrată semnată de amândoi soţii. Scriau că le este dor de noi şi chiar ne rugau să le facem o vizită. Bun, asta trebuia să însemne că omul şi-a revenit, că s-a trezit din lungă letargie, ce chestie colosală !

În prima sâmbătă am şi pornit la drum, nici nu am telefonat în prealabil, las’să fie o surpriză… Ei bine, când am ajuns, am înţeles din stradă că nu suntem singurii. O mulţime de persoane amestecate, rubedenii şi medici, fotografi, ziarişti, corespondenţi ai televiziunii educative şi de la posturi străine, funcţionari ai primăriei, prieteni şi gură cască umpleau salonul în care se desfăşura o conferinţă de presă. Care era spre sfârşite, aşa că toţi străinii aceia, care îşi făceau meseria, au plecat curând, mulţumindu-se cu câteva fotografii şi cu afirmaţia medicilor care l-au consultat: „E incredibil, dar omul e chiar mai sănătos decât înainte!”.

– Şi acum între noi! a strigat domnul Iancu după ce hărmălaia s-a domolit şi am rămas numai câţiva, familie şi prieteni de pe vremuri. Ce faceţi voi? l-a întrebat pe cumnatul sau care era electrician. Bine?
– Bine, a confirmat cumnatul. Slavă domnului.
– Câştigi bine, primeşti bonusuri, copiii cresc, benzina s-a scumpit, mai ai rate la casă, ţi-ai schimbat frigiderul, nu ai timp de distracţii, eşti obosit şi plictisit? S-a făcut pace? Alimentele s-au scumpit?
– Chiar aşa, a confirmat cumnatul.
– Şi tu? l-a întrebat pe amicul Oberlicht, tot la lapte şi derivate?
– Tot, a zâmbit Oberlicht, câştig binişor, primesc bonusuri, copiii cresc, benzina s-a scumpit, şi alimentele, mai am rate la casă, mi-am schimbat frigiderul, nu am timp de distracţii, sunt obosit. Pace încă nu s-a făcut.
– Dar la voi care e situaţia? i-a întrebat Iancu pe vecinul Moise, pe Eliahu Iliescu, cel cu mulţi copii, pe Marcu de la Supermarket, pe Spitz care e funcţionar public, pe dentistul Kleinergrois, pe Biton care are o tarabă în piaţă şi pe ceilalţi.
– Bună, cum să fie? au răspuns pe rând cei întrebaţi. Câştigăm mai mult sau mai puţin, copiii cresc, mai avem rate la casă, benzina s-a scumpit, la fel şi alimentele, nu avem timp de distracţii, cui îi trebuie distracţii, şi sigur suntem cam obosiţi. Pace încă nu s-a făcut, ce să-i faci, aşa e viaţă, ne-am obişnuit.
– Înţeleg, a şoptit Iancu şi i-a cerut soţiei să deschidă televizorul la canalul de ştiri.
A privit câteva minute în tăcere, a sorbit dintr-un pahar cu apă (precizez: apă!) şi a adormit.

Noi ne-am retras discret şi am promis să revenim după ce omul o să se mai întremeze. Numai că, vedeţi, a trecut de atunci o jumătate de an, noi telefonăm din când în când, dar soţia lui ne răspunde invariabil că Iancu mai doarme… Aşa că… Dacă vor fi noutăţi, o să ne anunţe…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Boris M. Marian: (23-12-2016 la 14:46)

    Nostim

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Nicolae Muşat: (14-1-2017 la 20:58)

    Excelent

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.92.175.204