Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Scena si Ecranul



 

Filmul documentar “Monica şi Gabriel”: Interviu cu foarte tânărul regizor Michael Magidson

de (22-7-2016)

 
Zilele trecute i-am luat un interviu lui Mark Magidson despre recentul lui film documentar “Monica şi Gabriel”. Eu fiind plecată din Los Angeles în Europa ne-am întâlnit pe Skype.

image002

Convorbire pe Skype între Ileana Costea (Paris) şi Michael Magidson (Los Angeles)

image003

Fragment din afişul filmului documentar “Monica şi Gabriel” de Michael Magidson

Michael este regizorul, producătorul şi autorul scenariului scurtului documentar “Monica şi Gabriel”, un film emoţionant care creează un spaţiu cinematografic despre povestea a doi fraţi care şi-au petrecut copilăria şi tinereţea în orfelinat. Monica, sora mai mare s-a ocupat cu devotament de fratele ei mai mic, Gabriel, în periplul lor de viaţă în orfelinat. Povestea Monicăi şi a lui Gabriel nu este unică. Se întâmplă că povestea lor, fiind mai specială (prin iubirea care i-a legat pe cei doi fraţi şi care i-a ajutat să facă faţă greutăţilor) a fost aleasă din multe altele propuse de bursieri ai fundaţiei Blue Heron, în vara lui 2013 pentru tema documentarului. Privit mai larg documentarul prezintă o faţetă a situaţiei celor vreo 100 000 de copii care au fost “aruncaţi” în orfelinate în România lui Ceauşescu.

Filmul are o producţie excepţională: unghiurile de filmare sunt iscusit alese, lumina cade frumos şi povestea se derulează într-un crescendo emoţional din spusele celor intervievaţi: cei doi fraţi şi persoanele din jurul lor. Reuşita acestui film este cu atât mai mult de admirat considerând că este primul documentar al unui foarte tânăr regizor şi producător, Michael Magidson, elev în ultima clasă de liceu. Michael este fiul lui Mark şi al Ştefaniei Magidson din Los Angeles. Ştefania este fondatoarea Fundaţiei Blue Heron care se ocupă de copii şi tineri din orfelinate din jurul Sibiului, oraşul de unde se trage dânsa. De mic copil, Michael a fost expus la poveştile din orfelinate datorită activităţilor mamei lui. Michael calcă pe urmele tatălui său, căci Mark este şi el producător şi creator de filme documentare (printre care “Samsara” cu imagini pline de magie). De la 8 ani Michael a fost fascinat de camerele foto şi video. Priceput şi în ale computerului, el este operatorul şi scenograful prezentărilor de diapozitive şi întâlnirilor pe Skype pe care le face fundaţia mamei sale. I-am admirat talentul tehnic şi creativ la diversele Adunări Anuale ale Fundaţiei Blue Heron la care am participat cu regularitate în ultimii ani, eu fiind mentora unei tinere studente bursiere. Această fundaţie are ca trăsătură specială faptul că găseşte tinerilor din orfelinate, capabili şi dornici de a face studii superioare, un mentor în domeniul lor de studiu şi le asigură bursă până la terminarea masteratului. Acesta este şi cazul celor doi protagonişti ai filmului lui Michael “Monica şi Gabriel”.

IC: Ce te-a determinat să faci acest documentar?
MM: În vara lui 2013 eram în căutarea unui proiect de film. Mama mi-a spus ca are nevoie de un video de 5 minute cu o poveste despre orfanii bursieri pentru a-l pune pe site-ul web al Fundaţiei Blue Heron. Am plecat cu mama şi un operator în România. Era a doua oară când mergeam acolo. Mai fusesem odată când aveam numai 3 ani. Mama lansase bursierilor Blue Heron un concurs cu compoziţii despre povestea vieţii lor, din care urma să se aleagă una pentru a fi captată în acel scurt video. S-au primit multe poveşti interesante. Le-am citit pe toate. M-au tulburat mult. Analizându-le am devenit şi mai conştient de soarta grea a acestor orfani şi m-am simţit atât de norocos comparându-mă cu ei. Am ales eseul Monicăi şi al lui Gabriel, pentru că povestea lor de iubire frăţească mi s-a părut cea mai emoţionantă, cea mai aproape de sufletul meu, căci şi eu am un frate, cu trei ani mai mic decât mine.

IC: Şi fratele tău face filme?
MM: Nu, fratele meu e pasionat de chitară, de muzică.

IC: Filmarea ai făcut-o tu sau operatorul?
MM: Operatorul a fost cel care a filmat în timpul interviurilor, dar eu am luat toate imaginile şi secvenţele video în exterior când nu eram ocupat cu intervievarea.

S-a filmat mult. Apucându-mă de lucru la videoul pentru website mi-am dat seama că fragmentele filmate sunt atât de complexe încât potenţialul lor nu se poate realiza pe deplin decât făcând din ele un documentar de 25 de minute.

IC: Plănuieşti să studiezi arta cinematografiei? Dacă da, ce intenţii ai: să continui cu documentare sau să faci filme de lung metraj?

MM: Acum termin liceul şi la toamnă încep să studiez la New York University. Aplicaţia la programul de Film şi TV cere să trimeţi un video de 10 minute cu cele mai bune proiecte pe care le-ai făcut. Am inclus câteva scene din documentarul “Monica şi Gabriel”. Deci documentarul mi-a folosit şi la acceptarea mea în acest program de studii superioare de film, de mare renume. Sunt foarte emoţionat la ideea că voi putea să fac studii în domeniul care mă pasionează într-un oraş atât de fascinant ca New Yorkul. Am în minte diverse idei atât pentru filme documentare cât şi de lung metraj, dar pentru moment mă axez pe documentare.

IC: Cum ai comunicat cu interpreţii din filmul tău, căci bănuiesc că nu ştii limba română? A fost cineva care să traducă simultan pentru voi? Ai conceput întrebările dinainte şi apoi cei pe care i-ai intervievat ţi-au răspuns “într-un dialog pe viu” la ele?
MM: Da, am conceput întrebările cu mare grijă înainte de a începe filmarea propriu-zisă. M-a ajutat şi mama care îi cunoştea de ani de zile pe cei doi fraţi despre care am făcut filmul. Atât Monica cât şi Gabriel ştiu bine limba engleza. Dar când cineva trebuie să vorbească despre momente atât de dificile din viaţă, este bine să se simtă cât mai confortabil; aşadar, cei doi protagonişti au decis să vorbească în limba lor maternă. Mama a trebuit să-mi traducă răspunsurile lor în timpul interviurilor. Tot mama m-a ajutat şi la subtitrare.

IC: Ştiu că şi tatăl tău a făcut câteva filme. Ai colaborat cu el pe timpul cât ai lucrat la acest documentar? Ce sfaturi şi sugestii ţi-a dat el?
MM: M-am consultat cu tata în multe privinţe în timpul proiectului. Unul dintre lucrurile cele mai anevoioase a fost faza editării documentarului, când a trebuit să decid ordinea în care să plasez diversele fragmente filmate căci nu există o ordine cronologică în care le-aş fi putut pune. Acesta a fost probabil lucrul la care tata m-a ajutat cel mai mult. Tot el a fost acela care m-a introdus în lumea festivalurilor de filme, ajutându-mă să-aplic pentru participare, aranjând interviuri pentru mine sau facilitându-mi întâlniri cu reprezentanţi ai lumii cinematografiei. Fără tata, cu siguranţă, nu aş fi învăţat atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt în procesul creaţiei acestui documentar.

Pot spune că tata m-a influenţat foarte mult. Pentru complexul proiect “Monica şi Gabriel” n-aş fi fost drept cu mine dacă nu i-aş fi cerut sfaturi. Admir creaţiile lui cinematografice foarte mult şi ii datorez faptul că el a fost acela care mi-a pus aparatul foto în mână pentru prima data. Am început să fac poze cu jucăriile mele, în genere LOGO, şi apoi le-am pus în secvenţe de diapozitive încercând sa le animez. Acesta a fost prima mea tentativă de creativitate în această direcţie.

IC: Ce îţi place cel mai mult la documentarul făcut de tine?
MM: După mine, lucrul cel mai pregnant al documentarului este călătoria emoţională pe care o creează spectatorului. Documentarul acoperă un spectru emoţional foarte larg, de la momente de mare tristeţe sau chiar disperare, la momente de fericire şi speranţă neţărmurită. Povestea Monicăi şi a lui Gabriel fiind una reală, atât de dramatică, prin ea însăşi dă miez documentarului.

IC: Ce ai face diferit dacă ar fi să începi proiectul de la capăt?
MM: Drept să spun, cred că aş face totul exact la fel. Asta nu înseamnă să consider proiectul meu perfect. Personal privesc acest documentar ca un proces în evoluţia mea ca creator de film. Am făcut numai ce am crezut că este bine să fac. Fiind primul meu proiect mare, am învăţat mult din propriile greşeli şi acest lucru este pentru mine mai valoros decât orice şi m-a ajutat să evoluez în înţelegerea mea despre film.

IC: La ce alte proiecte de film ai mai lucrat in trecut?
MM: Am mai lucrat la câteva proiecte de film, însă mult mai scurte, de doar 5-10 minute lungime. Unul dintre ele a fost despre doi prieteni pasionaţi de jocuri video şi care jucau împreună cu orele. Erau amândoi elevi de liceu şi trebuiau sa aloce şi timp pentru învăţătură. Şcoala punea multă presiune pe ei. Unul dintre ei a abandonat jocurile video concentrându-se spre a lua note bune, iar celalalt a renunţat la şcoală şi s-a îndreptat spre a participa la jocuri video competitive, pe bani. Două căi complet diferite. Alt proiect a fost de genul “Mission Impossible” cu urmăriri, împuşcături. Am început sa mă interesez de filmat de la 8 ani.

image005

Tânărul regizor Mark Magidson la festivalul de film “FIRSTGLANCE” în Los Angeles. (Sursa: Pagina Facebook “Monica & Gabriel”

IC: La ce festivaluri de film ai participat cu documentarul tău?
MM: Până acum documentarul meu a participat la mai multe festivaluri. Primul a fost “Festivalul Internaţional de Film de la Saint-Louis”, care a avut loc în oraşul Saint-Louis, Missouri, în noiembrie 2015. Apoi la festivalul de film “FIRSTGLANCE” (“LA PRIMA VEDERE”) din down-town Los Angeles în aprilie 2016.

Al treilea, şi cel pe care îl consider cel mai semnificativ pentru mine, a fost “Festivalul Filmului din Sud Estul Europei” (SEEfest) care s-a ţinut în Beverly Hills, California, în mai 2016.

Documentarul meu se numără printre filmele alese oficial pentru a fi prezentate la Festivalul Internaţional de Film din Louisville, Kentucky, şi va fi proiectat pe 13, 14, şi 15 octombrie 2016.

image006

La SEEfest m-am simţit cel mai bine pentru că acolo a fost foarte multă lume în sală la vizionarea documentarului meu şi mi s-a luat un interviu în faţa a cam 100 de persoane cu întrebări asemănătoare cu cele pe care mi le-ai pus dumneavoastră. La SEEfest au fost multe documentare înaintea filmului meu şi după el; am putut sa observ diverse realizări una mai reuşită ca alta; am avut prilejul să cunosc numeroase persoane din domeniul cinematografiei; a fost pentru mine o experienţă extraordinară.

image009

O sală plină la SEEfest pentru vizionarea documentarului “Monica şi Gabriel” şi la interviul luat regizorului Mark Magidson. (Sursa: Pagina Facebook “Monica & Gabriel”)

image011

Mark Magidson răspunzând întrebărilor Verei Mijojlic la SEEfest 2016. (Sursa: Site-ul oficial Facebook al documentarului “Monica & Gabriel”)

image013

Fraţii Monica şi Gabriel – scenă din film

image015

Monica – scenă din film

Monica şi Gabriel” … este o creaţie impresionantă a unui regizor debutant, foarte, foarte tânăr. Aparatul de filmat este folosit în aşa fel încât pare să rămână mereu total neobservat de cei intervievaţi, şi interviul este condus cu o subtilitate remarcabilă. Acest tânăr cineast lasă impactul emoţional al poveştii să se desfăşoare într-un ritm firesc, dovedind siguranţa unui creator experimentat de filme documentare care te face în mod iscusit să uiţi că urmăreşti un interviu, creând o legătură intimă puternică între spectator şi protagonişti. Cei doi tineri aleşi spre a-şi spune povestea sunt “de aur”, în mod special Monica, a cărui faţă foarte expresivă este frumos folosită de camera de filmat care adesea o arată în prim plan. Michael, care a fost recent acceptat la renumita şcoală de artă Tisch a universităţii NYU, este un creator promiţător, parcursul său meritând a fi urmărit cu atenţie…
Vera Mijojlic
Director şi Fondator al Festivalului de Filme din Sud Estul Europei (SEEfest), Los Angeles, California.
(Sursa: Site-ul official Facebook al documentarului “Monica & Gabriel”)

IC: Îmi poţi spune ceva despre competiţia cu celelalte filme documentare prezentate la festivalurile la care ai participat?
MM: Mi s-au părut reuşite toate filmele documentare prezentate la festivalurile la care am participat. Toate au prezentat în profunzime şi cu creativitate povestea pe care intenţionau să o spună şi au avut personaje şi situaţii care mi-au lăsat o amprentă puternică. Am considerat ca o onoare şi un privilegiu să fiu invitat să fac parte din grupul unor astfel de proiecte impresionante.

IC: S-a publicat ceva material despre documentarul tău?
MM: S-au publicat câteva lucruri online cu ocazia festivalurilor. Directoarea Festivalului SEEfest, Vera Mijojlic, a scris cuvinte laudative despre filmul meu pe pagina oficială Facebook a documentarului “Monica & Gabriel”.

image017

Mark Magidson, Michael Magidson, Vera Mijojlic, Ştefania Magidson în faţa cinematografului unde s-au prezentat filmele SEEfest in primăvara lui 2016.

IC: Ce răsunet a avut documentarul tău? Poţi să-mi dai câteva exemple?
MM: Majoritatea celor care l-au văzut au spus că le-a plăcut şi că au fost mişcaţi şi inspiraţi de povestea din film şi cu adevărat impresionaţi de prezenţa puternică a Monicăi. În ce priveşte remarcile “critice”, unii spectatori au considerat că ar fi vrut să vadă şi scene de acţiune şi nu numai persoane intervievate care vorbesc. Acest lucru a fost foarte greu de realizat, căci cei doi fraţi, a căror poveste este prezentată în documentar, nu au poze sau video-uri de când erau mici. Cred însă că prin intercalarea unor imagini pertinente între interviuri, când am făcut editarea, am reuşit sa compensez lipsa de imagini şi de scene reale.

IC: Care este următorul tău proiect de film?
MM: Am câteva idei de proiecte noi dar sunt încă prins în mreaja documentarului “Monica şi Gabriel” şi al festivalurilor la care voi mai participa cu el. Apoi sunt pe punctul de a începe un nou capitol în cariera mea cinematografică la NYU, la renumita şcoală de artă Tisch, una dintre cele 3 cele mai apreciate şcoli de cinema din SUA. Anticipez cu bucurie toate cunoştinţele pe care le voi acumula în timpul studiilor mele acolo.

Pentru vara aceasta plănuiam să lucrez la un alt documentar despre trei fraţi care toţi joacă în echipa de baschet a liceului la care învaţă ei. Ei au fost toţi trei acceptaţi ca studenţi la UCLA (University of California at Los Angeles) unde vor juca tot împreună baschet în aceeaşi echipă, a universităţii de data aceasta. Povestea lor mă atrage în special pentru că este similară întru-câtva cu cea a Monicăi şi lui Gabriel, prin faptul că este tot despre fraţi. Nu sunt de loc sigur însă că timpul îmi va permite. Este vorba de un proiect de mare anvergură, şi eu trebuie sa mă pregătesc pentru plecarea şi instalarea mea la New York.

IC: Mai ţii legătura cu protagoniştii din documentarul “Monica şi Gabriel”?
MM: Da, am legat o prietenie frumoasă cu ei. Comunicăm regulat pe Facebook.

image019

Gabriel, Monica şi Mark au devenit buni prieteni. (Sursa: Site-ul oficial Facebook al documentarului “Monica & Gabriel”)

IC: Doreşti să mai adaugi ceva?
MM: Ţin să spun cât de binecuvântat mă consider că am o familie ocrotitoare şi care mi-a oferit o copilărie fericită. Dar şi cât o admir pe mama care le oferă o şansă de reuşită în viaţă unor copii şi tineri care nu au avut norocul meu.

Referinţe:

Pagina oficială Facebook a documentarului “Monica & Gabriel” (în engleză)

SEEfest – pagina oficială a Festivalului de Filme din Sud Estul Europei, Los Angeles, California
Note: Contains a set of pictures from the movie. (în engleză)

FIRSTGLAnce Film Festival – pagina oficială (în engleză)

Fundaţia Blue Heron – pagina oficială (în engleză)

Marina Nicolaev, Interviu, “ŞTEFANIA MAGIDSON ŞI BLUE HERON FONDATION: O INIMĂ PENTRU COPIII DIN ROMÂNIA (în română)

Samsara (2011_film) pe Wikipedia (în engleză)

Samsara & Baraka Filmmakers Ron Fricke and Mark Magidson’s Film Meditation; Video – Interviu cu Mark Magidson şi Ron Fricke (în engleză)

Ileana Costea, 18 iulie 2016
© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.210.42