caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Arborele a căzut

de (12-4-2008)

A venit furtuna.
Copacul bătrân a căzut obosit,
Cu rădăcinile zmulse.
Îi era chiar jenă bietului pom
Întins pe iarbă gol, printre ceilalţi în picioare.
Priviri amestecate; ca la târgul de vechituri.
Compătimire, nepăsare, veselie, tristeţe,
Jubilare, nemilă, satisfacţie, interes.
„Aşa-i trebuie, soro!
Se întinsese prea mult.
Consuma degeaba atâta soare!”
S-a aplecat ca o cumpănă.
Înfricoşate, păsările ascunse printre frunze au zburat.
Şalele şubrede au început să scârţâie.
Rădăcinile s-au rupt; aţe putrezite.
Nu fuseseră foarte adânci.
Făpturile oarbe ale pământului le şubreziseră.
Le-au supt sevele, le-au ronţăit fibrele.
Au rămas adesea flămânde, rănite.
Acum, la vremuri grele, au cedat.
Dintr-odată s-a făcut lumină.
Oamenii l-au dus undeva departe.
Furnicile, timpul, soarele, ploile,
I-au ascuns amintirea.
Au vopsit locul cu iarbă, cu alte tulpini,
Cu o rodie.
Satisfăcut, răzbunat, câştigat,
Bătrânul sfătos zâmbeşte acum
Dintr-o nouă carte de istorie.

Dan David, Los Angeles, Martie-05-2007.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Vant turbat- colaj cu Luminita Petcu

Te ştiu acolo în strigătul mării cu vântul nepătruns printre coaste sprijinit de pamânt în dreptul inimii curgând ostenit în...

Închide
3.235.180.245