Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Umor



 

Dulce-i răzbunarea!

de (19-1-2016)

 
Eli Iliescu stă în faţa mea şi se laudă:

– De când nu ne-am mai văzut, zice el, am realizat o mulţime de lucruri. Avem un apartament frumos cu patru camere, ne-am schimbat maşina cu una mai elegantă… Am un serviciu foarte bun, sunt apreciat de şefi, mi se plătesc prime, telefon, literatură, deplasări, ore suplimentare, nu pot să mă plâng…

– Bravo! îi spun politicos.

Dar sunt convins că ascunde şi o nemulţumire pentru că arată palid, a încărunţit pe ici pe colo, deşi e un bărbat tânăr. Îl întreb:

– Ce face soţia? Lucrează şi ea?

– Ferească sfântul! Ea se ocupă de casă şi de copii. Serviciul meu e grozav, ne descurcăm excelent.

– Nu cumva tu lucrezi prea mult? tatonez eu. Orele suplimentare…

– Da de unde… Dacă vrei să ştii, cât timp mă aflu la serviciu e o plăcere. Am aer condiţionat, colegi cumsecade, şeful mă apreciază, ţi-am spus. Aproape că nu-mi vine să plec de acolo…

Mi se pare că am înţeles:

– Înseamnă că te deranjează copiii. Patru copii în cinci ani sunt o performanţă. E adevărat că nu ne vedem decât atunci când soţia ta naşte, dar nu ne putem plânge pentru că o dată pe an vă vizităm…Şi copiii mici cam deranjează!

– În nici un caz, mă asigură Eli. Copiii plâng, e adevărat, dar dacă sunt ai tăi, ţi se pare că-i muzică. Să-ţi spun de vecinii de palier.. Patru zile se ceartă la cuţite, apoi nu-şi vorbesc două ore şi gata, se împacă. Dar nu ei mă supără, ce naiba, oameni suntem. Pe mine mă deranjează vecinul de dedesubt, are o motocicletă care urlă ca un reactor, zbârnăie ca o turbină. O ambalează cu o jumătate de oră înainte de pornire. Şi porneşte la şase dimineaţa… Apoi, vecinii de sus nu se culcă până nu se termină emisiunea la televizor. E adevărat că sunt oameni mai în vârstă şi nu aud prea bine, sau suferă de insomnie, cine mai ştie…

– Atunci odihneşte-te o oră după masă. Am citit undeva că e foarte sănătos. Somn de compensaţie.

– Ce ai citit e probabil adevărat, dar am alături un violonist. Cu un sunet gros cred că m-aş obişnui, seamănă cu motocicleta. Dar cu scârţâiala e imposibil, parcă mi s-ar plimba pe coloana vertebrală o meduză… Bârrr! Numai când îmi amintesc…

– Ascultă, afirm eu categoric. Ziua lucrezi, noaptea nu te odihneşti, după amiaza nici atât… Trebuie să discuţi cu ei, să spui că munceşti…

– Am încercat, nu ţine. Şi ei sunt oameni ai muncii. Nu locuieşte în bloc nici un exploatator…

– Atunci fă ceva şi tu, răzbună-te. Eu în locul tău, aşa aş face, m-aş răzbuna!

– Păi, eu ce fac? Doar nu-ţi închipui că nevastă-mea naşte un plod în fiecare an numai pentru alocaţia de la asigurările sociale. Mă răzbun cât pot !

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.107.247