Premierul român priveşte lucrurile ca un tehnocrat şi are obiectivele unui tehnocrat, ceea ce nu înseamnă că nu i s-ar putea deschide apetitul pentru politică.
Există cel puţin două abordări complementare în ceea ce-l priveşte pe noul premier Dacian Cioloş: una dintre ele sugerează că este vorba despre un guvern al preşedintelui Klaus Iohannis care va lucra în favoarea lui, în vreme ce o a doua susţine că actualul şef al guvernului fie îşi va face un partid nou până anul viitor, fie va prelua Partidul Naţional Liberal sau va construi pe scheletul acestuia o formaţiune reformată. Politicieni importanţi alimentează aceste scenarii, nu doar din tabăra celor care s-au declarat de la bun început în opoziţie cu Dacian Cioloş, cum este fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, acum şef al Senatului, ci şi lideri din zona de dreapta, considerată mai aproape de primul ministru.
Copreşedinta PNL Alina Gorghiu, spre exemplu, a dat apă la moara speculaţiilor atunci când a insistat că le va face „invitaţii de a intra în Partidul Naţional Liberal şi de a candida la parlamentare” celor care vor face în guvern „o figură frumoasă”, fiindcă nu are „nicio rezervă” să „împrospăteze” partidul cu „resurse tehnocrate”. Altfel spus ne-am putea aştepta ca şi Dacian Cioloş, dacă va intra în topul sondajelor să primească o astfel de ofertă.
Totuşi premierul a explicat că nu a venit în fruntea guvernului pentru a-şi „crea un partid politic” sau pentru a se „prezenta” la alegerile de anul viitor, ci pentru că preşedintele Iohannis i-a cerut acest lucru şi pentru că a „simţit” că poate face echipă cu şeful statului. Pe de altă parte, Raluca Turcan, vicepreşedintă PNL a precizat că „Partidul Naţional Liberal îşi doreşte profesionişti”, dar că „din păcate o parte a societăţii care nu priveşte foarte în profunzime lucrurile poate să descurajeze oamenii profesionişti să îşi asume misiuni în partidele politice”.
Nu există nicio garanţie că Dacian Cioloş nu va intra în politică dacă guvernul lui va avea succes şi n-ar fi prima dată când s-ar întâmpla acest lucru.
În anul 2000, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a fost detaşat în fruntea guvernului pentru a rezolva, ca şi acum, o situaţie de criză, iar înainte de alegeri s-a înscris în cursa prezidenţială, pe care a pierdut-o în final.
Deocamdată Cioloş este foarte preocupat să pună în aplicare câteva reforme, dar lasă să se înţeleagă că nu poate prelua revendicările semnificative cerute în Stradă: astfel alegerea primarilor dintr-un singur tur rămâne aşa cum au gândit-o social-democraţii, ceea ce înseamnă pe de o parte că în fiefurile acestui partid candidaţii vor câştiga cu uşurinţă, iar în altele în care sunt prea multe oferte, cineva poate ajunge primar cu 20 la sută din voturi sau chiar mai puţin.
Eurodeputata Monica Macovei îl critică pe Cioloş că nu vrea să se implice în astfel de modificări de legi, aducându-i aminte că o reformare a clasei politice nu va avea loc dacă pragul de accedere în parlament nu va coborî de la 5 procente la 3, fiindcă noile formaţiuni nu vor putea obţine acest prag la nivel naţional.
Nici legea votului prin corespondenţă nu rezolvă lucrurile, fiindcă, precizează eurodeputata, românii din afară care vor dori să voteze vor fi nevoiţi să facă cel puţin două drumuri la Consulatul României, ceea ce este un inconvenient serios pentru cineva care locuieşte la câteva sute de kilometri de capitală sau de locul în care se află reprezentanţele statului român.
Cioloş a răspuns că pentru modificarea legilor electorale nu există majoritate parlamentară şi că nu ar fi „onest” ca ele să fie schimbate prin ordonanţe de urgenţă.
Acesta ar putea fi primul semn al unei altfel de guvernări.
Premierul a adăugat apoi că e important ca executivul să păstreze “un contact permanent” şi „periodic” cu principalele grupuri politice din parlament, în absenţa unui partid care să-l susţină necondiţionat.
Ceea ce alarmează însă cel mai mult partidele este declaraţia primului ministru în care spune că vrea să facă în aşa fel încât până la finele lui 2016 „să predea o administraţie eficientă şi depolitizată”.
Cioloş priveşte, deci, lucrurile ca un tehnocrat şi are obiectivele unui tehnocrat, ceea ce nu înseamnă că nu i s-ar putea deschide apetitul pentru politică. Ideea nu ar fi neapărat rea, ci doar incorectă, fiindcă el a venit pentru o perioadă critică şi tranzitorie, nu pentru a intra furând, eventual, startul în fruntea unei liste la alegerile de anul viitor.
Sabina Fati, 23.11.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
> Ideea nu ar fi neapărat rea, ci doar incorectă, fiindcă el (dl. Cioloş – VM) a venit pentru o perioadă critică şi tranzitorie, nu pentru a intra furând, eventual, startul în fruntea unei liste la alegerile de anul viitor.
Într-adevăr, ar fi preferabil ca dl. Cioloş, dacă a făcut o treabă bună, să continue să conducă Guvernul în calitatea lui actuală de independent.
Va fi mai greu să se stabilească însă pe ce bază să fie judecată activitatea dânsului, deoarece Guvernul pe care îl conduce are un program destul de general. Să sperăm că realizările vor fi atăt de convingătoare, încât această evaluare să devină fără obiect.
Nu am înţeles ceea ce urmează:
> Nici legea votului prin corespondenţă nu rezolvă lucrurile, fiindcă, precizează eurodeputata (Monica Macovei – VM), românii din afară care vor dori să voteze vor fi nevoiţi să facă cel puţin două drumuri la Consulatul României, ceea ce este un inconvenient serios pentru cineva care locuieşte la câteva sute de kilometri de capitală sau de locul în care se află reprezentanţele statului român.
Ce fel de vot prin corespondenţă este acela în care votantul trebuie să se deplaseze mai departe decât distanţa până la cutia poştală cea mai apropiată de el?
@Victor
>> românii din afară care vor dori să voteze vor fi nevoiţi să facă cel puţin două drumuri la Consulatul României,
Nu cred că este adevărat, cred că autoarea confundă cu un alt proiect de lege, şi anume unul pentru votul electronic propus chiar de Macovei.
Pentru votul prin corespondenţă, persoana va trebui mai întâi să se înscrie în registrul electoral de la ambasadă/consulat, dar asta poate s-o facă prin poştă. Va trebui să ataşeze o copie a paşaportului – despre care nu se spune că trebuie să fie legalizată. Va trebui să facă o cerere separată pentru a anunţa că vrea să voteze prin corespondenţă – astfel încât să i se trimită buletinele de vot acasă.
Oricum, legea admite vot prin corespondenţă numai la alegerile parlamentare. Pentru cele europarlamentare şi prezidenţiale — se aşteaptă să se vadă cum funcţionează treaba la proximele alegeri parlamentare…
Amănunte şi referinţe la texte : aici
@Victor
Corecţie. Se pare că autoarea totuşi n-a confundat prea tare, pentru că Monica Macovei a spus într-adevăr, acum câteva zile:
„… legea prevede deplasarea alegătorului de trei ori la consulat — pentru preînregistrare, pentru înregistrare și, apoi, pentru a-și lua plicul”
(v. de ex. aici). Deci se pare că M. Macovei este cea care spune lucruri…
>Deci se pare că M. Macovei este cea care spune lucruri…
Nu numai M.M.
D-na Sabina Fati a scris pe 23.11.2015 pe site-ul Europei Libere, într-un articol preluat apoi de ACUM: „Nici legea votului prin corespondență nu rezolvă lucrurile, fiindcă, precizează eurodeputata (Monica Macovei – VM), românii din afară care vor dori să voteze vor fi nevoiți să facă cel puțin două drumuri la Consulatul României, ceea ce este un inconvenient serios pentru cineva care locuiește la câteva sute de kilometri de capitală sau de locul în care se află reprezentanţele statului roman”.
Pe de altă parte aflăm din articolul de mai jos că: „Președintele Klaus Iohannis a promulgat, joi (19.11.2015 – VM), Legea privind votul prin corespondență, la o zi după ce judecătorii CCR au declarat-o constituțională”.
http://www.romaniatv.net/ce-prevede-legea-votului-prin-corespondenta-in-forma-promulgata-cum-veti-putea-vota-la-distanta_258033.html#ixzz3shetWf6E
Proiectul de lege poate fi găsit aici (din care unele parti nu au fost preluate în versiunea finală):
http://psnews.ro/wp-content/uploads/2015/03/Vezi-aici-proiectul-de-lege-privind-votul-prin-corespondenta.pdf
Din el aflăm că cele afirmate de d-na Monica Macovei cu privire la numărul de drumuri pe care ar trebui să-l facă votanţii români din străinătate până la consulate nu se regăseşte în legea propusă. Proiectul nu zicea că este necesar ca votanții să se prezinte personal la consulate, ci că _totul_ se poate rezolva prin poştă. Această parte din proiectul de lege a fost preluată.
Nu stau să caut când a făcut d-na Macovei acele afirmaţii, dar nu văd de ce le-a discutat în articol d-na Fati, deoarece legea a fost promulgată pe 19.11, iar articolul d-nei Fati are data de 23.11. Să aibă dînsa o simpatie deosebită pentru părerile d-nei Macovei, motiv pentru care îi promovează acesteia chiar şi ideile care şi-au pierdut actualitatea?
Pot să înţeleg că nivelul pragului de accedere la parlament poate fi o problemă de supravieţuire politică pentru d-na Macovei, care este lidera unui partid de buzunar numit M10 (”partidul M la puterea 10”!), dar nu văd de ce ar fi dânsa o referinţă de neocolit în materie de vot prin corespondenţă.
1. Dacian Cioloș NU este un tehnocrat. Un om care a stat alături de José Manuel Barroso într-o funcție așa de înaltă ca cea de comisar pt agricultură NU este un tehnocrat, ci un adevărat politician. Dl. Dâncu, de asemenea, nu este un tehnocrat, este un fost și actual politician. Faptul că și-ar fi dat demisia din PSD nu schimbă cu nimic situația.
2. Autoarea confundă, ca mulți alții, termenul „tehncrat” cu „bine pregătit”, pornind de la premisa că un politician este, inevitabil, un tâmpit, iar acum – în sfârșit – avem de-a face cu un competent.
3. Dacă folosim termenul „tehnocrat, tehnocrație” în sensul contemporan, descris de DEX, atunci, cert, actualul guvern nu este un guvern tehnocrat, iar acest lucru se vede dacă luăam pe fiecare ministru în parte.
4. Guvernul Cioloș nu este guvern tehnocrat și dacă pornim de la definițiile din dicționarele de limbă engleză, de ex. „the government or control of society or industry by an elite of technical experts.” Am putea admite, la rigoare, că în acest guvern, conform acestei definiții, ar fi maxim doi tehnocrați, dar asta numai dacă admitem că nu ar fi, de fapt, politicieni, dl Cioloș și dl Dâncu. Adică politicieni mai bine pregătiți decât alți politicieni, care ne-au obișnuit cu ideea că a fi politician este sinonim cu a fi incompetent și neapărat corupt, altfel nu e politician.
5. Iau, aleator, o afirmație, de ex. cea a dnei Macovei cu scăderea pragului electoral. Evident, domnia sa se referă la partidul său de buzunar și având speranța că, poate doar-doar, ar putea intra în parlament dacă pragul ar coborî la 3 % (a fost un asemena prag în anii ’90). Am putea chiar avansa ipoteza să nu fie niciun prag electoral. Vom avea un parlament populat, la o extremă nu chiar așa de greu de atins, de vreo 30 de partide + minoritățile naționale (bineînțeles, în afară de cea maghiară, care va avea un 7 % și, posibil, cu cei mai mulți parlamentari în procente relative).
6. Votul românilor din diaspora a consumat multă energie. Există țări care au așa ceva, altele care nu au. Voturile diasporei sunt o frumoasă massă de manevră, așa cum a fost la prezidențialele din 2009, unde au decis câștigătorul, și din 2014 (unde, aparent, nu l-au decis, dar iau dat vreo 2 procente ori ceva mai puțin, am uitat). Este corect ca voturile unor emigranți să fie admise? Nu știu, habar nu am dacă e bine sau rău, nu am la dispoziție niciun studiu sociologic serios și comparativ, ca atare ceea ce spune dna Macovei ori dna autoare nu au, pt mine, nicio valoare sociologică cât de cât de luat în seamnă. Păreri, opinii, diletantism… Nu ducem lipsă de așa ceva.
7. „Nu există nicio garanţie că Dacian Cioloş nu va intra în politică dacă guvernul lui va avea succes şi n-ar fi prima dată când s-ar întâmpla acest lucru. ” Afirmație eronată, dl Cioloș este intrat de mult în politică, dacă nu mă credeți pe mine, întrebați-l pe dl Barroso.
8. Autoarea ne propune un studiu ușurel, neinformat, fără referințe serioase. Nu invocă nicio situație credibilă din țări unde se practică asemenea vot al emigrației. Ar fi fost efectiv interesant. Autoarea poate însă reveni cu un supliment informativ, unde să citim lucruri mai serioase decât bâlbâielile dnei Macovei, neinteresante pentru nimeni care vrea o analiză serioasă. (Evident, pornesc de la premisa că mai sunt oameni pe aici care doresc și analize serioase).
Stimată doamnă Fati, nu mi-o luați în nume de rău, dar dacă scrieți, acceptați și critică, nu? Sau nu acceptați? Vă supărați și-l vituperați pe critic?
Dl. Johnny Walsh a scris:
>8. Autoarea ne propune un studiu ușurel, neinformat, fără referințe serioase.
Un fel de „de toate pentru toţi”.
>Stimată doamnă Fati, nu mi-o luați în nume de rău, dar dacă scrieți, acceptați și critică, nu? Sau nu acceptați? Vă supărați și-l vituperați pe critic?
Nu aveţi motive să prezumaţi orice ar fi cu privire la interacţiunea dv. personală cu d-na Fati.
Este specificat că articolul d-nei Fati a fost preluat de ACUM de pe site-ul Europei Libere. Dacă doriţi să vă citească, îmi imaginez că ar putea fi mai eficient să postaţi şi acolo.
http://www.europalibera.org/content/article/27382604.html
@Victor Manta
Vă mulțumesc pentru sfaturi dar, în mintea mea, de vreme ce ACUM.tv a preluat articolul și l-a republicat aici, este de presupus că un redactor poate face minimalul gest de a-i trimite d-nei Fati comentariile mele. Asta dacă interesează comentariile, evident.
În general, dacă există o rubrică de comentarii, ar fi normal ca pe autori să-i intereseze. De vreme ce am comentat aici, nu mă simt obligat să fac copy-paste și dincolo, pe celălalt site. Nu cred că nivelul analizei și nici al comentariului meu ar justifica o reluare cu sau fără aplauzele publicului.
(În calitate de redactor)
@Johnny Walsh
> În general, dacă există o rubrică de comentarii, ar fi normal ca pe autori să-i intereseze.
Da, dacă autorul ar scrie special pentru ACUM, ar fi normal ca acesta să participe şi la discuţii; noi chiar cerem autorilor care scriu special pentru ACUM să o şi facă ori de câte ori este posibil.
Nu este cazul d-nei Sabina Fati – dânsa nu scrie pentru ACUM şi probabil nici nu bănuieşte existenţa noastră. Noi am obţinut dreptul să preluăm orice articole de pe siturile RFE/RL şi sub acest titlu am preluat şi cel al d-nei Fati. Date fiind aceste circumstanţe, nu putem solicita d-nei Fati să participe la discuţiile de pe ACUM legate de articolele domniei sale pe care le preluăm de pe siturile RFE/RL.
(Din punct de vedere tehnic n-ar fi nicio problemă să activăm funcţia de înştiinţare a autoarei când apare un comentariu la articolul dânsei – o facem în mod automat când este vorba de autorii noştri proprii).
Din păcate nu rămâne decât soluţia sugerată de Victor – un comentariu pe situl articolului unde a apărut iniţial.
P.S.: Încercând să găsesc adresa electronică a dânsei, constat acuma că d-na Sabina Fati este şi redactor-şef adjunct la România Liberă.
@Al. Leibovici.
Așadar, după cum singur constatați, lucrurile sunt mult mai simple decât par. Autoarea, dacă simte nevoie să discute cu noi, nu neapărat cu mine, poate discuta. Dacă nu, fie nu o interesează, fie consideră comentariul meu banal ori aiurea și, ca atare, nu răspunde/nu comentează. Dacă așa crede, procedează ca atare.
Faptul că i se publică ceva fără ca dânsa să știe nu mi se pare deloc în regulă și cred că acest lucru ar trebui rezolvat, evident, nu de mine.
@ Cititorilor în general
Nu aș vrea să se creadă că l-aș subaprecia pe dl Cioloș, în ciuda numelui său predispus la ironii (ciol, în dialectul ardelenesc, înseamnă „mincinos”, este un cuvânt cu sens peiorativ împrumutat din maghiară). Dl. Cioloș ne propune un premier cu totul altfel decât ne-am obișnuit din 2000 încoace, mai aproape de modelul Văcăroiu (îl mai țineți minte?), cu totul altfel decât politicianul fentos, șmecher, cu comentarii golănești, așa cum au fost, le ninvel înalt, Adrian Năstase, Băsescu ori Ponta, la nivel de primari Radu Mazăre ori Sorin Oprescu, iar la nivel local sute de alți șmecheri, fentoși, golani de cartier care, culmea, au fost votați de cetățeni, unii cu 2-3-4 mandate și ar mai fi avut, dacă nu i-ar fi oprit DNA. Iată lucrul grav: DNA reglează cumva golănia din poltică, în mod normal acest lucru ar fi trebuit să fie reglat de cetățeni, la vot.
Toate trebuie să aibă un final. Cu câteva zile înainte să-și dea demisia, Ponta a scos pe gură ultimul său golănism în funcția de premier: dl Iohannis s-a dus la Bruxells ca surda la horă. A vrut să fie spiritual, și-a arătat, de fapt, nivelul maxim de golănism, de primitivism politic. Din păcate, ca Ponta au fost și încă sunt mulți, foarte mulți.
Erranda: ciol înseamnă „minciună”, cioloș înseamnă „mincinos”.
@Johnny Walsh
> Autoarea, dacă simte nevoie să discute cu noi, nu neapărat cu mine, poate discuta. Dacă nu, fie nu o interesează, fie consideră comentariul meu banal ori aiurea și, ca atare, nu răspunde/nu comentează.
Insistaţi cu îndărătnicie în ideea dv. greşită, bănuită de mine şi confirmată de redactor, că d-na Fati ar citi, sau ar trebui să citească, comentariile de pe ACUM la articolele scrise de dânsa. Cum dânsa nu publică aici, şi nici nu există obligaţia să fie anunţată când se reproduce aici ceva, nu văd despre ce mai vorbiţi.
> Faptul că i se publică ceva fără ca dânsa să știe nu mi se pare deloc în regulă și cred că acest lucru ar trebui rezolvat, evident, nu de mine.
Faceţi parte din categoria celor care scriu, propun, acuză, dar nu citesc ce li se răspunde. Iată ce v-a scris clar redactorul: „Noi am obţinut dreptul să preluăm orice articole de pe siturile RFE/RL şi sub acest titlu am preluat şi cel al d-nei Fati”. Nu există altceva de rezolvat, d-le Walsh, în afară de problema reală a atenţiei cu care citiţi ceea ce vi se răspunde!
> Nu aș vrea să se creadă că l-aș subaprecia pe dl Cioloș, în ciuda numelui său predispus la ironii …
A scris cineva ceva care să aibă vreo legătură cu numele de Cioloş, sau despre părerea dv. asupra numelui Cioloş? Nici una, nici alta. Care este relevanţa în raport cu subiectele în discuţie? Nici una. La ce serveşte această informaţie? La nimic.
@Victor Manta
Nu insist pe absolut nimic, cu atât mai puțin „cu îndărătnicie”. Nu știu ce bănuiește dl redactor, eu comentez fapte clare, nu bănuieli. Sunteți tragi-comic când scrieți „Cum dânsa nu publică aici, şi nici nu există obligaţia să fie anunţată când se reproduce aici ceva, nu văd despre ce mai vorbiţi.” Ba dânsa publică aici, iar fdaptul că nu e obligată, da, corect, cine a spus că ar fi obligată? Am sugerat că ar fi civilizat și corect să răspunsă, dacă nu răspunde, din orice motiv (că e prea slab comentariul, al meu adică, ori că, pur și simplu, nu se coboară la nivelul din ACUM.tv etc.) este problema autoarei.
„Faceţi parte din categoria celor care scriu, propun, acuză, dar nu citesc ce li se răspunde”. Serios? Adică autoarea nu e obligată să răspundă la un comentariu, dar eu aș fi obligat?! De ce? Există norme ale site-ului acum.tv? ACUM.tv este un site de anchete penale? al poliției? (răspunde, bă, că te dobor etc.).
Dle Manta, aveți ceva cu mine, altfel nu-mi explic reacția. Eu nu am nimic cu dv. și chiar nu mă interesează comentariile dv. submediocre și suburbane. De fapt, ce doriți de la mine? să o laud pa autoare? Nu pot. altceva? Să nu scriu aici? De acord. Alteceva?
„A scris cineva ceva care să aibă vreo legătură cu numele de Cioloş, sau despre părerea dv. asupra numelui Cioloş” Consultați DEX, inclusiv dexonline.ro, e simplu, foarte simplu. Ar fi trebuit să faceți asta înainte să vă ambalați în comentarii submediocre.
Și da, există comentarii ironice la adresa numelui Cioloș, nici nu văd de ce nu ar fi, de vreme ce ciol apare în DEX. V-aș sugera, în context, dle Manta, să vă informați la nivel elementar înainte să porniți o discuție, în general, și cu mine, în particular. Eu nu am pornit nicio discuție, polemică sau nu, cu dv. Dacă aveți ceva consistent de spus, spuenți-o, dacă nu, vorba ceea, dacă tăceai, filosof rămâneai.
@Victor Manta
De fapt, esența discuției, stimate domn, nu este ce scriu eu și ce cred eu, așadar veninul dv. intens acumulat contra mea (de ce?) nu este esența chestiunii, nici dacă eu răspund sau nu submediocrelor dv. analize. Esența este:
1. Guvernul Cioloș, indiferent de semnificația numelui de familie al distinului domn care, repet, mie îmi este cât se poate de simpatic. Este într-adevăr un „guvern tehnocrat”? Eu cred că nu, deși, eventual, dl Cioloș ar putea fi catalogat drept „tehnocrat” (deși este un politician cât se poate de politic, să spun așa).
2. Este acest guvern adecvat momentului? Eu cred că da, deși componența sa, mai ales în forma inițială, cu acea colosală doamnă Guseth este cel puțin discutabilă.
3. Va putea acest guvern rezolva marile probleme ale României? Aici sunt foarte sceptic, nu pentru că aș fi pesimist ori cusurgiu, ci fiindcă nu cred în soluții miraculoase la nivel de guvern. România este o țară cu mari probleme la nivel mental, social, educațional… Nu cred că un guvern X sau Y este neapărat soluția. O țară cu probleme grave la nivel social, local, administrativ… nu este vindecată prin guverne, indiferent că e Cioloș sau Moloș sau Gogu Pintenogu. Eu așa cred. Dv. ce credeți? Că vă văd activ și pus pe luptă.
4. Eu am criticat, cu argumentele accesibile mie, abordarea autoarei. Nu am acest drept? Nu sunteți de acord? Nu am voie să comentez? Care e, de fapt, tema dv. de discuție? Că autoarea e o zeiță a scrisului? că nu poate fi criticată? că scrie adevărul absolut?
Eu cred că tema discuției este cu totul alta decât sugerați dv. Dacă aveți venin contra mea este treaba dv. Nu v-am dat niciun motiv, dar sunt oameni care trăiesc din venin, dacă vă simțiți bine astfel, este problema dv. Ce vă aduce acest venin? Bucurie? Putere? Triumf asupra prostimii?
Elaborați, vă rog, coerent și, pe cât posibil, concret.
@Johnny Walsh
În calitate de moderator
> dacă tăceai, filosof rămâneai.
> submediocre[le] dv. analize
> sunt oameni care trăiesc din venin…
> Sunteți tragi-comic…
> comentariile dv. submediocre și suburbane
Din nou vă rog insistent să evitaţi asemenea comentarii.
Nu, nu doresc să le înlocuiţi cu laude, ci doar să le evitaţi pe cele de acest gen.
@Johnny Walsh
În calitate de redactor
Domnule Walsh, dacă ştiţi deja că autoarea nici nu ştie că i s-a preluat articolul pe care l-a scris pentru Europa Liberă, că nu urmăreşte comentariile (şi că probabil nici nu ştie de ACUM), de ce mai presupuneţi că motivul ar putea fi altul? De exemplu că
– n-o interesează să disute cu noi
– consideră comentariul meu banal ori aiurea
– e prea slab
– nu acceptă critica
– că dacă este criticată, îl vituperează pe critic
Ipotezele astea, pe lângă faptul că sunt arbitrare, adică fără vreo bază în fapte (şi deci ar trebui evitate), mai sunt şi apriori perfect inaplicabile în situaţia în care dânsa habar n-are de existenţa acestor comentarii.
Din ce motiv nu vi se pare în regulă? Am explicat că am obţinut de la administraţia RFE/RL licenţa generală de a prelua orice material de pe siturile organizaţiei. Vi se pare că RFE/RL nu ar fi trebuit să ne acorde acest drept? De ce?
@Johnny Walsh
>Am sugerat că ar fi civilizat și corect să răspunsă, dacă nu răspunde, din orice motiv (că e prea slab comentariul, al meu adică, ori că, pur și simplu, nu se coboară la nivelul din ACUM.tv etc.) este problema autoarei
V-a răspuns redactorul că greşiţi şi că autoarea nu ştie nimic despre publicarea acestui articol pe ACUM. Problema este deci a dv.
>Adică autoarea nu e obligată să răspundă la un comentariu, dar eu aș fi obligat?!
Nimeni nu este obligat să comenteze pe ACUM, deci nici dv.
>ACUM.tv este un site de anchete penale? al poliției?
Nu este.
>Dle Manta, aveți ceva cu mine, altfel nu-mi explic reacția.
Nu am nimic personal cu dv. Am uneori cu ceea ce scrieţi.
>Eu nu am nimic cu dv. și chiar nu mă interesează comentariile dv. submediocre și suburbane.
Ignoraţi-le, este atât de simplu!
>Consultați DEX, inclusiv dexonline.ro, e simplu, foarte simplu (cu privire le numele de Cioloş). Ar fi trebuit să faceți asta înainte să vă ambalați în comentarii submediocre.
Nu mă interesează originea acestui nume, deoarece nu aduce nimic discuţiei, ceea ce v-am scris. A adus ceva? Absolut nimic!
>Eu nu am pornit nicio discuție, polemică sau nu, cu dv. Dacă aveți ceva consistent de spus, spuenți-o, dacă nu, vorba ceea, dacă tăceai, filosof rămâneai.
Îmi rezerv în continuare dreptul să scriu când cred, ceea ce cred. Mă exprim cu politeţe, ceea ce nu este cazul dv. Răspund concret la întrebările care îmi sunt adresate, ca de exemplu mai jos.
1. Suntem în mare de acord. 2. Sper. 3. Suntem de acord. 4. Aveţi dreptul să criticaţi. Nu aţi fost singurul, de altfel.
>Dacă aveți venin contra mea este treaba dv.
Repet că am câteodată obiecţii şi le exprim. Treaba cu “venin”-ul este una inventată de dv. şi vă aparţine.
>Ce vă aduce acest venin? Bucurie? Putere? Triumf asupra prostimii?
Am răspuns mai sus.
@Johnny Walsh
Mă refer la acest comentariu al dv. din 30 nov.
[Precedentele 2 paragrafe îmi scăpaseră la copiere. Scuze./A.L., 6 dec.]
Punctele 1-4 — dacă se poate spune că guvernul Cioloş este un „guvern tehnocrat”
Pentru a găsi ce înseamnă un „guvern tehnocrat”, dv. porniţi de la sensul termenului „tehnocrat, tehnocrație”, mai întâi în DEX, apoi în dicţionare de lb. engleză, unde căutaţi tot „tehnocraţie” şi unde găsiţi „the government or control of society or industry by an elite of technical experts” (această formulare concretă îşi are originea în Oxford Dictionary of English).
Or se vede uşor că această definiţie nu se referă la situaţia noastră. Într-adevăr, aici „government” este verb şi atunci definiţia din acel dicţionar este „tehnocraţie este conducerea sau controlul societăţii sau industriei de către o elită de experţi tehnici”. Deci ar fi vorba de „conducerea”, „controlul” societăţii sau industriei etc., deci de o formă de organizare a societăţii.
Or în cazul nostru este vorba nu de o formă de organizare a societăţii (sau a industriei), ci de ceva mult mai modest : un biet cabinet de miniştri, unul provizoriu, de tranziţie, până la următoarele alegeri parlamentare. Aceste alegeri sunt la cel mult un an distanţă, deci peste un an acel cabinet de miniştri nu va mai exista.
Pentru a înţelege ce ar înseamna un „guvern (cabinet) tehnocrat”, eu nu am pornit etimologic de la cuvântul „tehnocraţie”, ştiind că deducerea pe cale etimologică poate fi înşelătoare. (De altfel, cred că într-o discuţie tot cu dv. am constatat concret şi clar eşecul căii etimologice; era vorba de cuvântul „antisemitism”).
Eu am căutat direct „cabinet tehnocratic”, şi anume usage-ul curent şi am prezentat rezultatul într-un comentariu pe ACUM – acesta. Citez acolo un articol în care autorul explică ce se înţelege prin „cabinet tehnocratic” examinând două exemple reale din acel moment : cabinetul provizoriu Mario Monti (un an şi jumătate, începând cu nov. 2011) şi cabinetul Lucas Papademos (6 luni, începând tot cu nov. 2011).
Autorul articolului conchide că un guvern tehnocratic este unul în care:
– membrii nu sunt politicieni de carieră, în sensul că nu au candidat la posturi elective (dar pot să fie afliaţi politic),
– însă se presupune că sunt experţi în domeniile legate de ministerele respective.
Autorul mai spune că şeful unui guvern tehnocratic poate să fie sau să nu fie un politician de carieră.
Această definiţie diferă de a dv.; ea nu porneşte de la etimologie ci de la realitate, şi este de aceea mult mai utilă în discuţia despre caracterul cabinetului Cioloş.
Mai adăugam eu că după cunoştinţele mele, Dacian Cioloş nu este afiliat politic (adică membru al unui partid) şi nu este politician de carieră – în sensul definit mai sus. Dar, dată fiind observaţia precedentă, nici nu mai are importanţă dacă Gioloş poate fi sau nu numit „tehnocrat” el personal. De altfel, Mario Monti a fost considerat personal „tehnocrat”, deşi avusese o carieră foarte asemănătoare cu cea a lui Cioloş: comisar european (cu politica financiară, concurenţa, unificarea pieţii comerciale).
Cât priveşte calitatea de „tehnocraţi” a membrilor guvernului Cioloş, nu am studiat problema, dar dacă aş face-o, aş utiliza criteriile de mai sus: specialişti în domeniile legate de ministerele respective?; politicieni de carieră?
Privitor la celelalte puncte din comentariul dv., punctele 5-8, poate voi reveni – în funcţie şi de ecoul la cele de mai sus.
@Al. Leibovici
„Or se vede uşor că această definiţie nu se referă la situaţia noastră”.
Definiția se ia totdeauna din dicționare și/sau din lucrări de referință. Faptul că dv. nu vă convine nu este un argument. Istoria tehnocrației este mai complexă și, în politică, doar de scurtă durată, în perioada de tranziție. Tehnocrații ar fi niște înțelepți care ne conduc ceea ce, pe alocuri, este adevărat.
De fapt, dacă înțeleg bine, dv. susțineți că guvernul Cioloș este un guvern tehncorat, format din experți unu și unu. Doamna Guseth lipsea și tinerelul ăla pozat în chiloți. Curat tehnocrat.
Aștept alte comentarii ale dv., mai consistente, dacă se poate. Aveți speranța în guvernul Cioloș? Și eu. Vă place dl Cioloș? Și mie. Credeți că un guvern, Cioloș sau Moloș, poate schimba radical România? Ei bine, aici ne despărțim radical, deoarece bolile României și, mai ales, ale românilor nu se vindecă prin și de guverne.
@Johnny Walsh
Aţi scris: „Ei bine, aici ne despărțim radical, deoarece bolile României și, mai ales, ale românilor nu se vindecă prin și de guverne”, precum şi: „Elaborați, vă rog, coerent și, pe cât posibil, concret”.
Aţi putea să ne precizaţi care sunt bolile de care vorbiţi şi să ne faceţi cunoscut cum trebuiesc ele tratate? Răspunsul dv., fără îndoială „coerent şi … concret”, le-ar putea servi apoi tuturor pentru identificarea şi soluţionarea problemelor „românilor”. TIA.
@Johnny Walsh
„tinerelul ăla pozat în chiloți”
Cu tot respectul, acest aspect personal nu e relevant pentru capacitatile lui profesionale.
Am destule exemple din Suedia, un (fost) ministru de finante, Borg, cu cercel si coada de cal (cel mai bun din ultimele decenii, care i-a imbogatit pe suedezi si a ferit Suedia de criza), Gudrun Schymman, politiciana comunista (competenta si cu popularitate) care a aparut in stare de ebrietate si a urinat in holul unui cinematograf, etc.
Nu le-a scazut popularitatea.
@George Petrineanu
>Cu tot respectul, acest aspect personal (pozarea în chiloţi – vm) nu e relevant pentru capacitatile lui profesionale.
Perfect adevărat. Ce este relevant a fost că Andrei Baciu a terminat facultatea de medicină în 2011, a lucrat doi ani la un spital din Franţa, iar din 2014 a facut stagii la spitale din România. Total experienţă profesională: 4 ani.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20593321-cine-este-andrei-baciu-ministrul-sanatatii-guvernul-ciolos.htm
Halal de o astfel de propunere pentru funcţia cheie de ministru (tehnocrat) al sănătăţii din Romania!
>Am destule exemple din Suedia … Gudrun Schymman, politiciana comunista (competenta si cu popularitate) care a aparut in stare de ebrietate si a urinat in holul unui cinematograf.
Nu a ştiut Andrei Baciu care este cheia succesului…
N-am găsit mai nimic care să confirme alte competenţe, în afară de cele enumerate mai sus, ale acestei politiciene comuniste suedeze. Pentru România viaţa ei personală ar fi fost una cât se poate de potrivită ca politician, deoarece: „… later found guilty of misleading the tax authorities by attempting to take illicit tax deductions”.
https://en.wikipedia.org/wiki/Gudrun_Schyman
@Johnny Walsh
Mă refer din nou la acest comentariu al dv. din 30 nov. şi continui analiza lui; primele 4 puncte le-am analizat într-un comentariu anterior.
La punctul 5 notaţi faptul că autoarea Sabina Fati pomeneşte de insistenţele Monicăi Macovei de a scădea pragul electoral de la 5% la 3%. Comentaţi insistenţele lui Macovei scoţând în evidenţă interesul ei personal şi de partid, partidul ei fiind sub pragul de 5%. Apoi încercaţi să demolaţi ideea cu 3% printr-o clasică metodă retorică (a pantei glisante) arătând ce s-ar întâmpla dacă pragul ar fi la … 0%. Numai că M.M. a vorbit de 3 la sută!
Da, M. Macovei are un interes personal, dar asta nu descalifică din start ideea scăderii pragului. În plus, argumentul (să nu ignorăm argumentul!!) pe care îl dă M. Macovei şi care este reprodus de Sabina Fati este departe de a fi absurd. Ea spune, în esenţă, că necesara primenire a clasei politice nu poate veni decât de la partide noi, că acestea vor fi la început prea mici pentru a intra în parlament (la pragul de 5%), vor rămâne necunoscute şi atunci vor dispare în neant.
Deci dacă este de atacat ceva la Macovei (sau Fati), atunci este acest argument.
(Amintiţi faptul că minorităţile mici au deputaţi în parlament fără să fie aleşi. Profit de ocazie să spun că eu personal sunt contra acestei prevederi constituţionale, deoarece parlamentul este o reprezentare politică şi nu etnică. Minorităţile etnice nu au în mod legitim drepturi mai puţine sau mai multe decât toţi ceilalţi. Este suficient ca statul să respecte drepturile individuale legitime ale fiecăruia, iar atunci nu este nevoie de protecţii speciale.)
Punctul 6 – votul românilor din străinătate. Folosiţi acest subiect pentru a o dojeni din nou pentru diletantism pe autoare (dar şi pe M. Macovei). Pentru aceasta afirmaţi că însuşi subiectul oportunităţii votului diasporei este deschis şi pentru a o decide este nevoie de „un studiu sociologic serios și comparativ”. Implicaţia este că, dat fiind că cele două doamne nu dispun de un asemenea studiu, ele vorbesc vorbe.
Ori… nu-i nevoie de niciun studiu (ce ar putea dovedi un studiu în acest caz?) ci de common sense. Spre deosebire de dv., eu am habar dacă e bine sau rău ca românii din diasporă să voteze. Eu pornesc de la observaţia simplă că atunci când votantul nu simte pe pielea lui rezultatul – pozitiv sau negativ – al votului său, va continua să voteze şi pe nişte oameni care fac contrarul a ceea ce ar dori el dacă ar fi în ţară.
Din această observaţie simplă rezultă şi care români din străinătate ar trebui şi care n-ar trebui să aibă dreptul să voteze. Şi anume, nu trebuia să aibă acest drept cetăţenii români care sunt stabiliţi definitiv (au „reşedinţa”) în străinătate.
Aceasta este practica de ex. în Danemarca. Dar în RO ar trebui pentru asta modificată Constituţia. Iar pentru a modifica Constituţia în acest sens ar trebui ca publicul, şi clasa politică, să ia mult mai în serios dreptul la vot, să-l considere mai mult decât o lozincă.
Afirmaţia că „voturile diasporei sunt o frumoasă massă de manevră” v-o las pe răspunderea dv.
Punctul 7. Aici afirmaţi din nou că „Cioloş este de mult intrat în politică”. „Intrat în politică” este vag, dar dacă prin asta vreţi să spuneţi că este politician de carieră, în sensul că a candidat la posturi elective, atunci vă înşelaţi. Cioloş nu este nici măcar membru al vreunui partid din ţară, darămite să fi candidat la alegerile din RO din partea vreunui partid.
„Să intre în politică” ar însemna să se înscrie într-un partid şi să candideze pe posturi elective. Autoarea articolului se teme, nu ştiu de ce, că dacă guvernul lui Cioloş va avea succes, Cioloş va „intra în politică”. Dar dacă asta se va întâmpla după dizolvarea guvernului său provizoriu, nu văd nicio problemă.
Punctul 8
> Autoarea ne propune un studiu ușurel, neinformat, fără referințe serioase…
La obiecţiile concrete pe care le-aţi formulat am răspuns mai sus şi constat că diagnosticul dv. nu se confirmă.
@Alexandru
>Eu pornesc de la observaţia simplă că atunci când votantul nu simte pe pielea lui rezultatul – pozitiv sau negativ – al votului său, va continua să voteze şi pe nişte oameni care fac contrarul a ceea ce ar dori el dacă ar fi în ţară.
Din această observaţie simplă rezultă şi care români din străinătate ar trebui şi care n-ar trebui să aibă dreptul să voteze. Şi anume, nu trebuia să aibă acest drept cetăţenii români care sunt stabiliţi definitiv (au „reşedinţa”) în străinătate.
Rămâne de stabilit cum se defineşte şi cum se constată dacă „votantul nu simte pe pielea lui rezultatul … votului său”. Poate că, deoarece acesta nu este un lucru evident, diverse ţări au diverse legislaţii cu privire la votul cetăţenilor lor din străinătate.
Situaţii care îmi trec prin cap, în care cetăţeni români stabiliţi în străinatate ar putea simţi „pe piela lor” rezultatele votului, ar fi cele în care votanţii au în România copii minori, soţi/soţii, părinţi pe care îi întreţin parţial, sau business-uri.
Discuţia mi se pare însă în bună măsură academică, şi nu numai din motivul că, pentru a interzice dreptul de vot al rezidenţilor români din străinătate, ar trebui modificată Constituţia, ci deoarece ponderea voturilor din străinătate în compoziţia Parlamentului este foarte mică. Conform noii Legi privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, promulgate de Preşedinte, Parlamentul va avea 466 parlamentari (nu 300, cât a fost votat în referendulul din 2009), dintre care 6 parlamentari ai diasporei.
http://www.dcnews.ro/legea-alegerilor-parlamentare-promulgata-de-klaus-iohannis-ca-i-parlamentari-vom-avea_480475.html
Acest procent de 1,3% de parlamentari care reprezintă diaspora nu va putea avea, de regulă, decât o foarte mică influenţă asupra lucrurilor simţite pe propria piele de sutele de mii de cetăţeni români cu drept de vot din diasporă.
@Victor Manta
Va dau dreptate, cu mentiunea ca eu am facut comentariul referindu-ma la faptul ca exista societati (cea suedeza) care trateaza cu mult mai multa discretie, indiferenta, indulgenta etc. greselile din viata privata ale persoanelor publice, atita vreme cit ele nu sint delicte sau nu contravin moralei (ca sa previn observatia, a urina in public nu e un gest imoral, chiar daca nu e nici dorit nici recomandat).
Nu sint un fan al lui Gudrun, dar stiu ca are foarte multi simpatizanti si ca in politica a fost mult mai coerenta decit s-ar crede. Cu sensul acesta am folosit cuvintul „competenta”.
Nici obsesia studiilor la politicieni sau ministri nu exista in Suedia. Multi dintre ei au numai liceul, altii facultati fara examen de stat.
@George Petrineanu
Cu o mână îmi daţi dreptate, pe care o luaţi apoi înapoi cu amândouă.
Nu este deloc evident că a urina în public este un act care nu contravine moralei, aşa cum susţineţi.
Spuneţi că ştiţi că Gudrun „… a fost mult mai coerenta decit s-ar crede” şi repetaţi că a fost „competentă”, dar nu justificaţi în nici un fel aceste afirmaţii, pe care eu le-am pus sub semnul îndoielii. Faptul că are mulţi simpatizanţi nu este o justificare, existând atâtea exemple de lideri cu un număr impresionant de simpatizanţi care numai exemple de urmat nu au fost.
>Nici obsesia studiilor la politicieni sau ministri nu exista in Suedia. Multi dintre ei au numai liceul, altii facultati fara examen de stat.
Îmi pare rău, dar aţi ieşit din contextul discuţiei, care era cel al calităţilor cerute de la membrii unui guvern care se declară tehnocrat. De altfel mă îndoiesc că ar exista în România o „obsesie” a studiilor care ar fi cerute de la „politicieni sau miniştri”. Pentru aceasta este suficient să-i asculţi vorbind, de exemplu pe Marian Vanghelie sau pe Elena Băsescu.
@Victor
Astea sunt cazuri speciale şi pot fi tratate ca atare în cadrul principiului pe care l-am enunţat. Ele nu invalidează principiul însuşi şi raţionalitatea acestuia.
@Alexandru
>Astea sunt cazuri speciale şi pot fi tratate ca atare în cadrul principiului pe care l-am enunţat. Ele nu invalidează principiul însuşi şi raţionalitatea acestuia.
Să vedem la ce ajungem în final. Plec de la ideea că ai acceptat drept cazuri „speciale” pe cele enumerate de mine: votanţii care au în România copii minori, soţi/soţii, părinţi pe care îi întreţin parţial, sau business-uri. Dă-mi voie să adaug la listă alte categorii: pe cei care au proprietăţi în România sau vor moşteni unele, pe cei care doresc ca la un moment dat (ei şi/sau copiii lor) să locuiască permanent în România şi pe cei care îşi petrec o parte din timp în România (dar nu neapărat în perioadele scurte ale alegerilor).
Oare câţi cetăţeni români, rezidenţi sau cu dublă naţionalitate din străinătate, se încadrează în ele? Să fie oare doar o întâmplare că mai toţi cei pe care îi cunosc intră în această categorie a cazurilor speciale? Nu cumva cazurile speciale sunt, dimpotrivă, ale acelora care nu se încadrează în cazurile deja enumerate (lista nefiind, de altfel, completă)? Dacă este aşa, atunci tocmai principiul pe care l-ai enunţat (să simtă „pe pielea lor”) ar duce la ideea simplificatoare a votului universal al tuturor cetăţenilor români din străinătate.
Am ignorat în mod voit caracterul academic al acestei discuţii, cel puţin atunci când este vorba despre alegerile parlamentare, caracter pe care l-am justificat cu cifre înainte.
Văd că la partea a doua a comentariului meu nu aţi reacţionat. Cum este veche de aproape 2 săptămâni, bănuiesc că nici nu prevedeţi vreo reacţie, şi atunci răspund la ce există (datat 6-12-2015).
Era vorba dacă guvernul Cioloş este într-adevăr, aşa cum se pretinde, un „guvern tehnocrat”. Pentru asta trebuia să vedem mai întâi ce se înţelege prin această sintagmă. În comentariul dv. din 30-11-2015, dv., cum am spus deja, porniţi de la sensul termenului „tehnocrat, tehnocrație”, mai întâi în DEX, apoi din Oxford Dictionary of English, unde găsiţi „the government or control of society or industry by an elite of technical experts”.
Dv scrieţi acuma:
> Definiția se ia totdeauna din dicționare și/sau din lucrări de referință. Faptul că dv. nu vă convine nu este un argument.
Nu, dv. încercaţi să vă debarasaţi de argumentul pe care l-am dat de fapt, spunând că nu accept definiţia pe care o aduceţi dv. doar pentru că „nu-mi convine”. Ori eu am respins definiţia dv. pentru că ea nu se referă la situaţia noastră, care este a unui guvern provizoriu, cu durată de viaţă de circa un an, compus din oameni care nu sunt politicieni de profesie.
Definiţia pe care aţi invocat-o se referă la cu totul altceva : o formă de organizare a societăţii – deci una pe termen lung – în care controlul şi puterea de decizie în societate o are o elită intelectuală, în particular tehnico-ştiinţifică. Ideea este foarte veche: aşa ceva a preconizat încă Platon – „filozoful rege” – ca formă ideală de organizare a societăţii. Chiar dv. confirmaţi această interpretare, scriind: „Istoria tehnocrației este mai complexă… Tehnocrații ar fi niște înțelepți care ne conduc”.
Eu am venit cu definiţia relevantă pentru situaţia noastră, a unui „cabinet technocrat” ca fiind acela în care:
– membrii nu sunt politicieni de carieră, în sensul că nu au candidat la posturi elective (dar pot să fie afliaţi politic),
– însă se presupune că sunt experţi în domeniile legate de ministerele respective.
Iar în ce-l priveşte pe şeful acestui cabinet, acesta poate să fie sau să nu fie un politician de carieră.
Repet: am spus că criteriul care trebuie aplicat cabinetului Cioloş este acesta din urmă (şi nu cel al dv.). Apoi m-am declarat incompetent de a judeca dacă cabunetul Cioloş intră sau nu în definiţia de mai sus: „Cât priveşte calitatea de „tehnocraţi” a membrilor guvernului Cioloş, nu am studiat problema…”
Mai departe:
> De fapt, dacă înțeleg bine, dv. susțineți că guvernul Cioloș este un guvern tehncorat, format din experți unu și unu.
Nu, cum se poate vedea cu ochiul liber, eu nu susţin aşa ceva: unicul subiect al demersului meu era să văd care definiţie a unui „cabinet tehnocrat” este relevantă.
> Aștept alte comentarii ale dv., mai consistente, dacă se poate. Aveți speranța în guvernul Cioloș? Și eu.
> Vă place dl Cioloș? Și mie. Credeți că un guvern, Cioloș sau Moloș, poate schimba radical România?
Nu am studiat problema şi deci nu am nici cea mai mică idee.
> Ei bine, aici ne despărțim radical,
Şi această concluzie o trageţi chiar înainte de a vă fi răspuns la întrebări?! Dar nu mă miră: dv. aţi „ştiut” că resping definiţia dv. numai pentru că nu-mi convine…
Duminica trecută, emisiunea Foc încrucișat de la TVR 1, cu o moderatoare, ca de obicei, fadă și lălâie, dar cu trei analiști excelenți (Cristian Pîrvulescu, Alin Teodorescu și Cornel Nistorescu) a analizat din toate unghirule posibile, într-o emisiune lungă toate aspectele discutate aici și încă multe altele. Vă recomand cu căldură emisiunea dacă o găsiți pe net, eu am urmărit-o în direct și nu are rost să o mai caut, deoarece mi-a confirmat ceea ce am scris și eu aici. Dintre multiplele observații din emisiune: 1. guvernul Cioloș este un guvern nedemocratic, bazat pe o majoritate ad-hoc preziențială; 2. după un an de mandat, președintele Iohannis nu se poate mândri cu prea multe realizări; 3. România are un regim dictatorial, nedemocratic, bazat pe un interimat „tehnocratic” (evident, între ghilimele).
@ Al Leibovici.
Am multe alte probleme decât să tot comentez erorile dv.
Definiția unui termen, în context, tehnocrat și tehnocrație, nu se face contextual. Definiția e definiție, punct. Este, într-adevăr, posibil ca un anume dicționar să conțină o definiție eronată, caz în care definiția este confruntată cu alte definiții din alte dicionare sau din lucrări de referință.
„am spus că criteriul care trebuie aplicat cabinetului Cioloş este acesta din urmă (şi nu cel al dv.).”
Dv. puteți aplica ce criteriu doriți, fără a avea însă pretenția de valabilitate în afara cercului dv. de prieteni și de aplaudaci. Vă recomand călduros să găsiți pe net emisiunea cu pricina, analiza a fost așa de bună, așa de profundă, încât puteți de acum încolo conversa, dacă aveți argumente serioase, cu cei trei menționați mai sus.
Din lungul dv. text nu rezultă nimic obiectiv și analizabil. Sigur, insistența cu care, la nivel oficial și preluat ad litteram pe acum.tv, guvernul Cioloș trebuie etichetat drept tehnocrat este evidentă: pentru a nu purta eticheta corectă, de guvern nedemocratic bazat pe o dictatură prezidențială. Cum să spui așa ceva oficial? Nu merge… Dar, repet, urmăriți emisiunea cu pricina și veți afla și alte răspunsuri la multe alte întrebări. Evident, dacă doriți răspunsuri, nu știu de ce am senzația că vă place doar să puneți întrebări.
Am uitat să spun că, strict referitor la guvernul Cioloș, aceeași idee a expus-o și Dragoș Pătraru în emisiunea lui de marți 15 dec. (+/- o zi): guvern de dictatură militară (ascunsă, evident.)
După bugetul pe anul 2016, așa ar fi. Aș simplifica eliminând epitetul: dictatură, punct. Un amic mi-a șoptit că, inițial, ideea a fost să fie ceva precum Tsipras în Grecia, doar că la noi nu a mers. Nici vorbă, nicio legătură cu Syriza și cu Tsipras. Acolo, demagogie sau nu, de stânga extremă sau nu, Tsipras s-a comportat poarte enervant, poate agasant, dar democratic, cu referendum-uri repetate. Deci: guvernul Cioloș nu are absolut nicio legătură cu Tsipras și cu stilul grec.
Aș mai îndrăzni o recomandare: românii care s-au stabilit de ani mulți peste hotare și care nu mai simt pulsul țării să-i mai asculte și pe cei care stau aici, că n-om fi toți proști și inculți. Eu sunt, pe rând și simultan, mâhnit, stupefiat, revoltat și întristat de modul ușurel cu care mulți români plecați de mult din țară, mulți stabiliți în țări cu democrație consolidată, deci care știu cum se face democrația, pot susține ipoteza că actualul guvern ar fi tehnocrat.
Râd și curcile, doamnelor și domnilor, deja. Și tare mi-e teamă că dl Iohannis nu își trage seva politică din actuala clasă politică germană, ci din modul medieval de a face politică, ceva gen „L’État c’est moi”.
@Al. Leibovici
> „De altfel, cred că într-o discuţie tot cu dv. am constatat concret şi clar eşecul căii etimologice; era vorba de cuvântul „antisemitism””
Nu pricep, ce legătură are antisemitismul cu ceea ce discutăm noi aici? Și despre ce eșec vorbiți? O analiză, etimologică ori politică ori economică poate fi eronată, evident, dar tot nu pricep la ce vă referiți.
Am recitit o parte din discuțiile anterioare și am dat peste acest fragment, care îmi scăpase inițial.
@Johnny Walsh
>Aș mai îndrăzni o recomandare: românii care s-au stabilit de ani mulți peste hotare și care nu mai simt pulsul țării să-i mai asculte și pe cei care stau aici, că n-om fi toți proști și inculți.
Nu înţeleg de ce să presupuneţi că cei din străinatate ar crede asemenea lucruri despre cei rămaşi în ţară, sau învers.
Îmi permit să vă atrag atenţia că mulţi dintre cei din străinătate folosesc aceleaşi mijloace de informare ca şi cei aflaţi în ţară: mass-media româneşti, plus rudele, prietenii, cunoştinţele, colegii de diverse feluri aflaţi în ţară. Vizitele periodice în România permit şi ele o luare rapidă a pulsului ţării.
>Eu sunt, pe rând și simultan, mâhnit, stupefiat, revoltat și întristat de modul ușurel cu care mulți români plecați de mult din țară, mulți stabiliți în țări cu democrație consolidată, deci care știu cum se face democrația, pot susține ipoteza că actualul guvern ar fi tehnocrat.
Este trist pentru dv. că nutriţi asemenea sentimente. Părerile oamenilor diferă foarte mult, iar acest lucru nu depinde neapărat de locul unde se află ei.
Spre exemplificare, în urmă cu câteva zile un amic de-al meu mi-a explicat la telefon că şi-a părăsit doctorul său dentist, unul bun ca doctor, deoarece profesionistul respectiv îi împuia capul cu ideile politico-filosofice proprii, atunci când amicul trebuia să stea cu gura deschisă, drept care nu putea să-i răspundă. Lucrurile se întâmplau la Bucureşti, Bucureşti, tu mă-nveseleşti. 🙂
@Victor Manta
„Nu înţeleg de ce să presupuneţi că cei din străinatate ar crede asemenea lucruri despre cei rămaşi în ţară, sau învers.”
Ar trebui să înțelegeți dacă citiți cu atenție ce am scris.
„Îmi permit să vă atrag atenţia că mulţi dintre cei din străinătate folosesc aceleaşi mijloace de informare ca şi cei aflaţi în ţară: mass-media româneşti, plus rudele, prietenii, cunoştinţele, colegii de diverse feluri aflaţi în ţară. Vizitele periodice în România permit şi ele o luare rapidă a pulsului ţării.”
Hm… Cei din țară nu folosesc prea mult mass media, cel puțin nu oamenii cu o anume educație, chiar și cei fără. simt pulsul țării, simt manipulările, minciuna. Nu cred că astea se „se simt” chiar așa de ușor pe net ori prin telefon.
Mie laudele la adrese guvernului Cioloș mi se par „fabricate” și preluate ca atare de propaganda guvernamentală, reflectată și pe acest site. Evident, mă pot înșela, dar abordările mi se par clare.
Ca să nu divaghez prea mult: mi-am adus aminte ce am gândit înainte ca guvernul Cioloș să fie validat de Parlament, atunci când, pe primul draft de program, a propus ca alegerile din 2016 să fie simultane pentru locale și pt parlament, cu motivația că se fac economii la buget. Cine propune așa ceva și cine invocă asemenea argumente este clar de unde vine, din sfera nedemocratică, a colportorilor de fecale sociale și politice. Păi dacă ăsta e argumentul, că alegerile costă, de ce să le mai facem? Dăm o lege că nu se mai fac algeri cât timp trăiește Iohannis și gata. Totul va fi OK, economii și bunăstare. Sigur, Cioloș bácsi s-a corectat imediat și a eliminat punctul, dar deja presa „transpirase”.
Gura păcătosului adevăr grăiește, domnule Manta. Nu e nevoie să știi prea multe dedesubturi, lucrurile ies imediat la iveală.
@Johnny Walsh
>Ar trebui să înțelegeți dacă citiți cu atenție ce am scris.
Ce anume mi-a scăpat din ceea ce aţi scris?
>Cei din țară nu folosesc prea mult mass media, cel puțin nu oamenii cu o anume educație, chiar și cei fără. simt pulsul țării, simt manipulările, minciuna.
Şi ţin toate aceste lucruri doar pentru ei? M-aş mira să nu povestească ceea ce simt măcar celor apropiaţi sufleteşte, oriunde s-ar afla cei din urmă. Ba unii mai ies şi în stradă, în semn de protest, de exemplu recent oierii, ceea ce află imediat şi cei din străinătate.
>Nu cred că astea se „se simt” chiar așa de ușor pe net ori prin telefon.
Aici vă înşelaţi. După 5 – 10 minute de relatări despre lucrurile legate de familie şi prieteni, discuţiile alunecă foarte des spre necazurile oamenilor, adică la ceea ce se întâmplă în România.
>Mie laudele la adrese guvernului Cioloș mi se par „fabricate” și preluate ca atare de propaganda guvernamentală, reflectată și pe acest site.
Este într-adevăr mult prea devreme pentru a ne exprima cu privire la rezultatele acestui guvern. Nu am avut impresia că pe acest site s-ar fi exagerat, dar poate că nu am citit totul. Ar fi mai eficient dacă nu aţi generaliza, ci aţi da exemple concrete, de tipul că în articolul cutare, autorul cutărică a spus „asta si asta”, ceea ce nu este corect din motivele cutare şi cutare.
>… mi-am adus aminte ce am gândit înainte ca guvernul Cioloș să fie validat de Parlament, atunci când, pe primul draft de program, a propus ca alegerile din 2016 să fie simultane pentru locale și pt parlament, cu motivația că se fac economii la buget.
Nu este prima dată când citesc despre asemenea idei, şi nu numai pentru România.
>Cine propune așa ceva și cine invocă asemenea argumente este clar de unde vine, din sfera nedemocratică, a colportorilor de fecale sociale și politice.
Nu este câtuşi de puţin evident ceea ce spuneţi. Oricum ar fi, cuvântul „fecale” nu este recomandat în discuţii civilizate.
> Păi dacă ăsta e argumentul, că alegerile costă, de ce să le mai facem? Dăm o lege că nu se mai fac algeri cât timp trăiește Iohannis și gata.
Nimeni, în afară de dv., nu a spus că alegerile nu trebuie să aibă loc. Pentru comasarea alegerilor există argumente pro şi contra, care pot fi discutate şi cântărite, dar nu folosind „fecale” drept contra-greutăţi, deoarece totul se mânjeşte şi apoi pute.
>Gura păcătosului adevăr grăiește, domnule Manta. Nu e nevoie să știi prea multe dedesubturi, lucrurile ies imediat la iveală.
Nu ştiu cine este păcătosul care împrăştie doar adevăruri. De vreme ce lucrurile „ies imediat la iveală”, românii din străinătate află şi ei imediat despre ele.
Lucrurile care put puternic acolo unde se produc, put până hăt departe. Un exemplu clar a fost schimbarea atitudinii faţă de România după mineriade. Mulţi tineri (de toate vârstele) din România au părăsit-o, dezgustaţi, iar mulţi dintre occidentali şi-au pus batistele la nas.
@Johnny Walsh
(dacă vi se pare prea lung, nu citiţi!)
Da, pentru ca s-o mai vedeţi încă o data n-are rost s-o căutaţi , dar ar fi avut rost s-o căutaţi pentru ca să daţi, aici, linkul. Aşa, din politeţe… Eu am avut însă politeţea de a căuta emisiunea, deoarece aţi recomandat-o cu atâta căldură. Iat-o aici
a. Nu am reuşit să găsesc unde aţi scris dv. cele de mai sus: că guvernul Cioloş ar fi un „guvern nedemocratic”, „dictatorial”. Şi nici comentatorii n-au spus. Din contră (min. 19:20).
b. Să vedem ce au spus comentatorii despre regimul „nedemocratic”, „dictatorial”.
Nistorescu: 13:15 – „Pisica blândă zgârie rău (bis). … Nici n-am observat când a trecut legea Big-Brother prin parlament… Partidele politice au tăcut chitic şi au fost încălecate în a susţine şi aproba un demers periculos, la care societatea n-a participat. K.I. vine şi ne spune că el consultă, etc. Ce consultă? Pur şi simplu a dictat această trecere a legii Big Brother. K.I. dictează în din ce în ce mai multe domenii. Dacă ne uităm atent, vom observa acest lucru…”
Atâta timp cât „excelentul” Nistorescu nu spune prin ce operaţiuni de forţă a reuşit Iohannis să „dicteze” Parlamentului şi partidelor, comentariul lui este de nivel intelectual de cârciumă.
Mai departe. Interlocutorii n-au amintit niciun lucru pe care Iohannis a promis să-l facă şi nu l-a făcut, deşi ar fi avut dreptul constituţional să-l facă. Singura persoană care a pus problema (de vreo trei ori) dacă preşedintele chiar are dreptul, conform Constituţiei, să facă ceea ce comentatorii, şi publicul, se aşteptau ca el să facă, a fost tocmai moderatoarea „fadă și lălâie”, Roxana Zamfirescu. Iată un exemplu:
Nistorescu: 16:20 – despre implicarea SRI în justiţie – K.I. n-a făcut nimic
Roxana Zamfirescu: 17:27 — „Şi ce ar fi putut să facă K.I., fără să iasă din litera atribuţiilor pe care le are”
Desigur că n-a primit niciun răspuns de la „excelenţii analişti”. Fie invitaţii nu cunosc subiectul atribuţiilor prezidenţiale, fie întrebarea a fost, pentru ei, încuietoare. Ies foarte prost în ambele cazuri.
De aici nu rezultă că K.I. şi-a făcut de fapt datoria; rezultă numai că elor trei „excelenţi” le lipseşte argumentarea. Atenţie, nu spun că argumentarea n-ar fi convingătoare, ci spun că lipseşte cu desăvârşire! Dar poate că unii considră că repetarea până la saţietate a aceloraşi afirmaţii constitituie argument…
Invitaţii a vorbit despre multe, dar nu am comentat decât punctele pe care le-aţi atins dv., d-le Walsh.
Mi-am impus cu greu să ascult până la sfârşit convorbirea. „Fadă şi lălâie” ar fi o descriere potrivită, cel puţin primele două treimi. În legătură cu subiectul anunţat, „Bilanţul preşedintelui Iohannis la un an de mandat”, am auzit destul de puţine. Dacă însă dv. credeţi că au spus şi lucruri valoroase (şi argumentate), citaţi-le, şi atunci eu le comentez cu plăcere. Inclusiv afirmaţia dintr-o emisiune anterioară a lui Dragoş Pătraru că guvernul Cioloş este „guvern de dictatură militară”.
Mi-a făcut o impresie proastă că compoziţia platoului este unilaterală – numai adversari ai actualului preşedinte şi guvern. Ar fi admisibil pentru o televiziune privată, dar TVR este una publică, finanţată forţat de toţi contribuabili, indiferent de opiniile lor politice.
PS.: Pîrvulescu îmi pare ceva mai serios.
Voi reveni şi cu alte comentarii
Scrie dl. Walsh:
Să vedem despre ce este vorba. Este emisiunea cotidiană „Starea naţiei”, ediţia 15 decembrie. Poate fi vizionată aici. Subiectul cu „dictatura militară” începe la min. 18:22.
Ce aflăm? Că numitul Dragoș Pătraru nu este nici de departe un fin cunoscător al catacombelor (ascunse, evident!) ale puterilor de la Bucureşti, ci mai degrabă un comentator la diapazonul comic/umoristic/sarcastic al scandalurilor politice.
„Dovada” pe care o aduce comicul în sprijinul afirmaţiei sale – comice – cum că guvernul actual ar fi de „dictatură militară” este că… bugetul Armatei creşte substanţial în 2016. Probabil că trebuie să ne imaginăm că o Huntă a Generalilor a suspendat Parlamentul şi şi-a alocat singură un budget – fără motiv, fără context, fără comparaţie cu alte ţări din NATO!
Daaa, dl. Walsh nu dispreţuieşte niciun fel de surse, atâta timp cât furnizează „aceleaşi idei” valoroase…
@Johnny Walsh
>Am multe alte probleme decât să tot comentez erorile dv.
Problemele dv. sunt ale dv. Până acum nu s-a întâmplat să comentaţi dv. erori de-ale mele; invers – da.
> Definiţia unui termen, în context, tehnocrat și tehnocrație, nu se face contextual. Definiția e definiție, punct.
Remarcabilă afirmaţie!! Am luat primul cuvânt care mi-a trecut prin cap – „casă” – şi văd în DEX (https://dexonline.ro/definitie/cas%C4%83) că are vreo duzină de sensuri, depinzând de context: element imobiliar (locuinţă, odaie), instituţie (casă de economii, de copii, etc.), recipient pentru bani, ş.a.m.d. Precum şi la figurat, în numeroase expresii. Iar noi vorbeam de cabinet tehnocrat, nu de tehnocraţie ca formă de organizare a societăţii, iar pentru aceasta am oferit definiţia specifică, care nici nu este a mea, dar dv. aţi preferat să vă debarasaţi de ea prin această grosolănie :
> Dv. puteți aplica ce criteriu doriți, fără a avea însă pretenția de valabilitate în afara cercului dv. de prieteni și de aplaudaci.
>Vă recomand călduros să găsiți pe net emisiunea cu pricina, analiza a fost așa de bună, așa de profundă, încât puteți de acum încolo conversa, dacă aveți argumente serioase, cu cei trei menționați mai sus.
Adică mă trimiteţi la plimbare, deoarece dv. aţi preluat concluziile lor, dar nu sunteţi în stare să le argumentaţi serios.
>Din lungul dv. text nu rezultă nimic obiectiv și analizabil.
În traducere asta înseamnă: „eu nu sunt capabil să analizez obiectiv şi argumentat acel text.”
>insistența cu care, la nivel oficial și preluat ad litteram pe acum.tv, guvernul Cioloș trebuie etichetat drept tehnocrat este evidentă
Da, am mai auzit asta: ACUM este în solda unor anumite forţe…
>Dar, repet, urmăriți emisiunea cu pricina și veți afla și alte răspunsuri la multe alte întrebări
Cum am scris mai sus: veniţi cu un citat din emisiune unde se exprimă o idee care vi se pare valoroasă şi atunci eu o comentez cu plăcere.
>o recomandare: românii care s-au stabilit de ani mulți peste hotare și care nu mai simt pulsul țării să-i mai asculte și pe cei care stau aici, că n-om fi toți proști și inculți.
Refrenul acesta l-am auzit de zeci de ori, pe o grămadă de forumuri de discuţie. Pe ACUM pot să vă amintesc pe dv. (vorbind de situaţia din România), pe dl. Lucian Herşcovici (vorbind de Israel), o anume „olivia” – referindu-se la SUA, şi alţii. Este simptom de delicvescenţă intelectuală, substituind argumentelor pretenţia unei cunoaşteri „superioare”, extra-raţionale.
Lucrurile astea nu merg cu „ascultă-mă pe mine pentru că sunt mai competent”, ci aducând argumente veritabile.
>Eu sunt … mâhnit, stupefiat… de modul ușurel cu care mulți români … stabiliți în țări cu democrație consolidată… pot susține ipoteza că actualul guvern ar fi tehnocrat. Râd și curcile…
Cine sunt acei români care au susţinut asta aici, pe ACUM? Eu? Nu, eu m-am declarat agnostic în problemă. Victor Manta? Nu, dânsul a susţinut contrariul. George Petrineanu? Nu. Atunci cine? Deci aveţi dreptate: „râd şi curcile”, dar nu de cine spuneţi dv…
>mi-e teamă că dl Iohannis nu își trage seva politică din actuala clasă politică germană
A pretins el asta? Oricum, „seva politică” nu se transmite prin sângele din vine.
>>AL: De altfel, cred că într-o discuţie tot cu dv. am constatat concret şi clar eşecul căii etimologice; era vorba de cuvântul „antisemitism””
>JW: Nu pricep, ce legătură are antisemitismul cu ceea ce discutăm noi aici? Și despre ce eșec vorbiți?
Credeam că e clar: cu antisemitismul (ura contra evreilor) n-are nicio legătură, dar cu cuvântul „antisemitism” are. Despre acest cuvânt a fost aici o discuţie care a pornit de la acest comentariu. Era vorba că uzul cuvântului diferă de sensul rădăcinii („antisemitism” – „semit”), un fenomen asemănător cu „cabinet tehnocrat” vs. „tehnocraţie”.
Dar într-adevăr acea discuţie nu era cu dv., am făcut o confuzie pentru care vă cer scuze.
„Autoritatea Electorala Permanenta (AEP) a adresat, vineri, tuturor alegatorilor romani care traiesc peste hotare o scrisoare deschisa prin intermediul careia acestia sunt informati in legatura cu modalitatile prin care vor putea vota la alegerile pentru Senat si Camera Deputatilor, organizate in aceasta toamna.”
V. aici — http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/scrisoare-deschisa-pentru-alegatorii-romani-din-diaspora-suntem-pregatiti-sa-puteti-vota-1404461
@Al Leibovici
Termenul casă are multe sensuri, evident, deoarece face parte din altă categorie lexicală. „Tehnocrație”, ca și „filosofie” ori „incompetență” sunt alte sfere semnantice.
„Adică mă trimiteţi la plimbare”. Nu, doamne ferește, v-am recomandat o emisiune foarte bună, dacă nu doriți să o vedeți, vă duceți la plimbare singur. Limbajul dv. este suburban și jonglați cu termenii de Ferentari fără niciun criteriu. Oricum, nu îmi permiteam să vă trimit la plimbare, nu am nici puterea, nici dreptul să fac acest lucru. Dar dacă simțiți că a vă plimba e mai bine decât să comentați multe teme da, este o soluție.
Cu antisemitismul văd că, în sfârșit, ne-am înțeles.
Cât despre tehnocrație, tot mai susțineți că în România este un guvern tehnocrat, nu tontocrat? Faptul că ați deviat de la discuția „tehnică” despre tehnocrație cu referințe irelevante la casă și la alți termeni ai limbajului comun nu este o soluție.
Cât privește tradiția politică a lui Iohannis, avem două tradiții germane contemporane: Walter Ulbricht – Erich Honecker – Egon Krenz sau, radical diferită, tradiția Konrad Adenauer – Ludwig Erhard – Helmut Schmidt – Helmut Kohl – Angela Merkel. Dv. pe ce tradiție credeți că merge Iohannis al nostru? Eu zic că pe aia prima, Ulbricht – Honecker + Krenz, comnbinată cu Băsescu. Dv. ce credeți?
@Johnny Walsh
J.W.: Vă recomand călduros să găsiți pe net emisiunea cu pricina, …
A.L.: Adică mă trimiteţi la plimbare, …
J.W.: Adică mă trimiteţi la plimbare”. Limbajul dv. este suburban și jonglați cu termenii de Ferentari fără niciun criteriu.
Ceea ce a dorit să spună Alexandru este evident şi nu este jignitor. Dv., pentru a vă argumenta spusele, îi cereţi celui cu care vă conversaţi să caute el pe net o emisiune, în loc să citaţi dv. din ea.
Răspunsul lui A.L. „Adică mă trimiteţi la plimbare” înseamnă în acest context: adică mă trimiteţi pe mine să caut ceea ce trebuia să căutaţi dv. şi să citaţi pe ACUM.
Exprimarea lui A.L. nu are nimic suburban şi/sau de Ferentari, aşa cum pretindeţi. De altfel A.L. a avut, aşa cum ne-a făcut cunoscut „… politeţea de a căuta emisiunea, deoarece aţi recomandat-o cu atâta căldură”. Găsesc că A.L. a fost prea amabil cu dv., deoarece acum încercaţi să răstălmăciţi lucrurile.
> Cât privește tradiția politică a lui Iohannis, avem două tradiții germane contemporane: …
Preşedintele României Klaus Iohannis (KI)este născut în România, a trăit toată viaţa în această ţară şi s-a dezvoltat ca om politic în ea. De aceea nu văd nici un motiv raţional pentru care să legaţi tradiţia sa politică de orice tradiţii (politice – se vede din enumerarea dv.) germane ar fi ele.
> Dv. pe ce tradiție credeți că merge Iohannis al nostru? Eu zic că pe aia prima …
Faceţi o presupunere greşită şi imediat puneţi întrebări bazată pe presupunerea respectivă. Ba mai daţi şi răspunsuri, care, având în vedere „calitatea” ipotezei de la care au plecat, nu prezintă nici un interes.
@Victor Manta
Nu pricep de ce vă faceți apărătorul altcuiva. Eu am citat din emisiune, dar nu o pot reda toată. Nu știu dacă emisiunea se găsește pe net, dar mie mi s-a părut cel puțin interesantă, cel puțin deoarece erau acolo 3 analiști, diferiți ca abordare ideologică și politică, dat toți convergeau spre aceeași concluzie. Dv. ce pretindeți de la mine? Să fi făcut rezumatul unei ore de discuții? Chiar nu pricep intervenția dv.
Cît despre tradiția lui Iohannis nu am ce comenta, aștept fapte, nu vorbe, căci discursurile au fost OK, din punctul meu de vedere.
Eu am senzația că așteptările mele, ca și ale majorității ceilor care l-au votat, au fost mult mai mari și mai sus decât ne poate oferi dl Iohannis. Am consolarea că mai bine nu puteam vota, nu am avut o alternativă mai bună, pe cine să fi votat? Pe Ponta? Pe Udrea? Pe tanti ailaltă, am și uitat cum o cheamă? Ptiu, drace…
Vreiți să spuneți, domnule Manta, că mă înșel, că totul este OK… O, ce bine ar fi, ce bine ar fi să mă înșel, ce bine ar fi ca lucrurile să fie așa cum le speram și cum le mai sper. Cu siguranță, nu trăiți în România după felul cum scrieți, nu simțiți pulsul țării, al străzii, al respirației noastre. Mă înșel?
@Johnny Walsh
>Nu pricep de ce vă faceți apărătorul altcuiva.
Vă explic pe loc. Motivul este că nu îmi plac răstălmăcirile. Aşa cum v-am explicat deja, aţi scris la adresa uneia dintre persoanele cele mai politicoase şi mai reţinute de pe ACUM, şi anume Alexandru: „Limbajul dv. este suburban și jonglați cu termenii de Ferentari fără niciun criteriu”.
Aţi putea să-i cereţi scuze.
>Dv. ce pretindeți de la mine? … Chiar nu pricep intervenția dv.
Ceea ce am scris. Acum pricepeţi?
>Cît despre tradiția lui Iohannis nu am ce comenta, …
Este vorba despre o pretinsă (de dv.) tradiţie politică germană (cum n-a trăit în niciuna dintre Germanii, bănuiesc că tradiţia i s-ar fi transmis prin sânge…) a Preşedintelui K. Iohannis care, tot după dv., ar continua pe linia „Walter Ulbricht – Erich Honecker – Egon Krenz”, adică a unor conducători comunişti detestabili din fosta RDG.
Înseamnă oare aceasta că nu aţi avut „ce comenta”, sau că aţi aruncat nişte vorbe răutăcioase şi fără temei la adresa d-lui Iohannis, care îl întrece de departe pe predecesorul său pe postul de preşedinte al României?
>Vreiți să spuneți, domnule Manta, că mă înșel, că totul este OK…
Nu numai că vreau, dar şi spun, că ceea ce aţi afirmat în citatele de mai sus nu este OK.
>Cu siguranță, nu trăiți în România după felul cum scrieți, nu simțiți pulsul țării, al străzii, al respirației noastre. Mă înșel?
Viaţa mea personală nu este un subiect de discuţie pe ACUM, aşa cum nu este nici a dv. Desigur că despre ce simţiţi dv. sunteţi liber să scrieţi ce doriţi.
@Johnny Walsh
Asta se presupune a fi un argument inteligibil? Cum am spus, „cabinet tehnocrat” (un cabinet ministerial provizoriu ne-politic) n-are nimic de-a face cu „tehnocraţia” ( formă de organizare a societăţii)
„Adică mă trimiteţi la plimbare” se referea la faptul că aţi scris
Adică mă trimiteţi să conversez cu ei despre afirmaţia dumneavoastră că în România avem un guvern nedemocrat şi chiar dictatură; deşi (spuneţi că) aţi preluat-o de la ei, ar fi fost normal s-o argmentaţi dv.
V-am spus deja că am văzut-o (a trebuit s-o caut eu, deşi mi-aţi recomandat-o dv., chiar „cu căldură”) şi am şi dicutat-o. Dar dv. nu vă uitaţi suficient de atent să vedeţi când vi se răspunde, şi nici nu doriţi să anclanşaţi notificarea automată…
Poate nici acest comentariu nu l-aţi citit.
Dacă expresia „a trimite la plimbare” indică nivelul actual al limbajului din Ferentari, atunci constat cu bucurie că acesta a făcut progrese uriaşe în ultimii 30-40 de ani…
Poate, nu ştiu, nu daţi amănunte despre ce anume „ne-am înţeles”. În orice caz, remarc că a trebuit să repet de vreo trei ori acelaşi lucru înainte să ajungeţi la concluzia asta.
Nu-i grav, m-am obişnuit de multă vreme că faceţi greşeli peste greşeli pe care trebuie să le corectez. V-am spus deja de trei ori că n-am nicio părere. Iată:
În sfârşit,
Eram perfect în temă, dar dv. n-aţi (vrut să?) sesizaţi.