Nu o să mai obosesc cititorii cu frazeologia despre necesitatea stimulării activităţilor creatoare de valori. În România nu există program politic, credibil sau demagogic, care să nu vizeze şi această temă.
În prezent OSIM-ul (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) trăieşte din taxele grase pe care le încasează din activitatea de brevetare şi cea de înscriere de modele şi mărci comerciale, industriale, desene industriale, etc. Şi se pare ca trăieşte destul de bine, fără nevoia să se grăbească şi sa pună serios «osul la treaba», cum se spune, şi aşa cum se face când există o cointeresare.
Suma totală pe care un deţinător de brevet de invenţie trebuie să o plătească OSIM-ului, începând cu înregistrarea şi până la 20 ani cât este termenul de valabilitate iniţială a unui brevet, este de 32’826 RONi, echivalenţi cu 7’460 Euro.
În total lista de taxe a OSIM-ului cuprinde 39 de tipuri de taxe!
Dacă un proprietar de brevet este în acelaşi timp şi autorul invenţiei, şi este un român mediu, adică un sărăntoc de pensionar, statul vine în întâmpinarea lui şi reduce plăţile către OSIM la «doar» 20%, adică sărăntocul va plăti de-a lungul unui ciclu de viaţă a brevetului «doar» 6’565 RONi sau, echivalent, «doar» 1’492 Euro!
Şi dacă, din voia lui Dumnezeu, pensionarul-inventator nu s-a prea omorât cu munca în perioada sa de potenţă maximă, şi are acum pensia minimă de 350 RONi (cu promisiunea iubitului nostru guvern condus cu multă înţelepciune de domnul Viorel Ponta de a o mări la 400 Roni), dar are o dorinţa nebună de a inventa ceva, el va trebui să plătească doar în fazele de brevetare «normală», fără respingeri şi contestaţii etc., o suma de 1’764 Roni într-o perioada de 39 de luni cât durează la «minimum» obţinerea unui brevet în România. Asta înseamnă să plătească în medie lunar 45 Roni din pensia lui de 350 Roni, pentru plăcerea de a face «ceva»! La ce să renunţe oare? Fiind inventator român, nu poate renunţa la o bere pe zi, aşa că va renunţa la pâinea cea de toate zilele… Eu sunt o excepţie, nu beau deloc alcool, şi am o pensie acceptabilă.
Dacă nu mă credeţi, parcurgeţi lista de taxe a OSIM-ului , anexa 1, valabilă de la 1 ianuarie 2015. Remarcabil este şi faptul că după reducerile de taxe acordate sărăntocilor prin OG nr. 41/1998, publicat în Monitorul Oficial nr.959 din 29 noiembrie 2006, au fost din nou majorate cu 20% de la data de 1 ianuarie 2015, pentru că, cică, s-a scumpit euro-ul.
Un alt aspect, deloc de neglijat, este timpul necesar pentru obţinerea unui brevet. De ce este nevoie de minimum 39 de luni de la momentul «creaţiei» până la dreptul de a publica şi valorifica un brevet?
Cui îi foloseşte o asemenea tergiversare? Mai mult ca sigur că doar funcţionarii şi specialiştii din OSIM pot dormi liniştit timp de 39 de luni, pe principiul deja bine cunoscut din epoca de «glorie şi muncă socialistă» : «Timpul trece, noi muncim cu drag, salariul este asigurat!»
Deci partea care beneficiază de acest sistem de taxe şi de timpul atât de lung până la obţinerea unui brevet, este deocamdată – sigur – OSIM-ul.
Cine este perdantul? Pe principiul conservării şi echilibrului dialectic că «dacă unii câştigă, alţii pierd», rezultă că în pierdere vor fi în primul rând statul, naţiunea şi societatea în ansamblul său, care nu poate beneficia la timp de roadele creativităţii, care, slavă Domnului, nu lipseşte deloc românilor, cei care câştigă – doar prin elevii săi talentaţi – medalii de aur şi diplome la nivel mondial, şi nu în ultimul rând inventatorii care, lipsiţi de stimulente (dar obligaţi să plătească taxe!), renunţă până la urmă să mai
«descopere» ceva, şi se întorc înapoi, spre rutina zilnică (inclusiv cârciuma!).
Dacă statul nu manifestă un interes real pentru creativitate, ar rămâne posibilitatea ca de acest lucru să se ocupe nişte agenţii capitaliste, cu băieţi «deştepţi», care, mirosind o sursă de venit sigură, ar compensa din plin realul dezinteres al statului în acest domeniu. Cunoaşte cineva vreo agenţie de promovare a invenţiilor care să fie dispusă să plătească taxele şi să promoveze la scară industrială, socială, educaţională, ideile bune?
Eu nu cunosc decât o agenţie de marketing numită Kuantero (www.kuantero.com.), care se ocupă de consiliere, de promovare de mărci şi modele comerciale, dar numai dacă li se plăteşte lor serviciul efectuat, fără să-şi asume riscul de a investi în inventică. În rest… Sahara!
Totuşi, trebuie apreciată pozitiv activitatea în ansamblu a acestei instituţii – OSIM, care (chiar dacă cu încetinitorul şi foarte scump pentru clienţii săi) până la urmă îşi îndeplineşte măcar o bună parte din scopul pentru care a fost creată.
Contradicţia flagrantă este între declaraţiile politice privind stimularea creativităţii şi realitatea diurnă.
Cum ar trebui să fie
Toată procedura de brevetare ar trebui să nu coste nimic. Ar trebui ca OSIM-ul să trăiască şi să prospere pe baza veniturilor din promovarea şi introducerea în viaţa cea de toate zilele a invenţiilor româneşti. Ar trebui ca statul să garanteze doar 50% din salariile personalului OSIM, iar veniturile acestor salariaţi să fie completate cu o cotă de salarii şi premii dintr-un procent, să zicem de 8% (am luat 8% pentru că în medie cota de creaţie – ca de ex. munca de proiectare – este de 8% din preţul unui produs), procent repartizabil pe oamenii din acest sistem în funcţie de o contribuţie reală la obţinerea de rezultate palpabile exprimate în Roni sau Euro. Oricare beneficiar de brevet productiv ar fi de acord sa cedeze aceşti 8%. Cointeresarea, bat-o vina, este motorul în toate activităţile umane, şi ar fi timpul ca şi în România să se folosească această pârghie economică puternică, în cadrul unui capitalism real, şi nu a unui capitalism de faţada, dar cu rădăcini adânci în corupţie şi hoţie.
Şi, aşa cum se obişnuieşte în inventica, o descriere de invenţie este urmată şi de câteva exemple de aplicarea unei idei noi (presupus noi!).
Am inventat cu peste 5 ani în urmă o armă antiteroristă extrem de eficientă (să-l văd şi eu pe inventatorul care nu-şi laudă copilul-creaţie!). Şi, precum zice patriotismul românesc, trebuie să o valorifici pentru ţara ta. Aşa că am prezentat-o cu lux de amănunte intr-o descriere amănunţită, şi însoţită chiar cu desene de execuţie, deşi nu se cere la o brevetare decât o schiţa cu date suficiente ca un executant să poată întocmi el, independent de autor, un proiect de execuţie.
Cum era şi normal, am trimis pachetul cu documente la Ministerul Apărării, care Minister, sau un funcţionar plătit de stat din acest Minister, a fost destul de prompt şi mi-a răspuns că ei au organ specializat pentru aşa ceva, şi mi-a indicat ca alt destinatar, Unitatea Militară 02325. Drept pentru care, la data de 3.03.2009 (!) le-am expediat documentaţia prin poştă. Dumneavoastră aţi primit vreun răspuns? Eu – nu!
Acum (inclusiv la revista noastră!) tema luptei cu terorismul a revenit în actualitate stringentă, şi cel puţin Ucraina ar avea mare nevoie de arme corespunzătoare. Iar întrebarea pentru mine, fără răspuns deocamdată, este dacă să trimit ministrului apărării din Ucraina această documentaţie. Mă reţine însă faptul că aş putea fi acuzat de trădare a intereselor naţionale chiar eu, iar nu funcţionarii din MAPN-ul din România…
Soarta invenţiilor româneşti este deocamdată în mâna unor birocraţi complet nepăsători faţă de importanţa creaţiei în general şi a inventicii în special, atâta timp cât ei au un loc de muncă călduţ unde nu vor sa fie deranjaţi de strategia de dezvoltare (inexistentă!) a României.
Nu boala lungă ci nepăsarea este moarte sigură!