* Ai şanse mici pentru o funcţie mare, dar şanse mari pentru o funcţie mică.
* Vedem viaţa în roz, uneori cu picăţele.
* Răul e şi el relativ. Şi când e foarte relativ, e relativ bine…
* Mulţi critică, dar puţini încearcă să schimbe ceva.
* Înaintea venirii noastre, lumii nu-i lipsea nimic. După plecarea noastră, nu-i va lipsi nimic (Omar Khayam).
* Apreciem disciplina şi constiiciozitatea (mai ales) când le constatăm la alţii.
* Adevărul se află la mijloc, între minciuna din stânga şi cea din dreapta.
* De obicei, alegem din ce ni se oferă.
* Banii sunt, în ultima instanţa, politici.
* Timpul e un învăţător perfect, dar din păcate el îşi omoară elevii (Hector Berlioz).
* Din ouă clocite nu ies pui aromaţi.
* Prostului nu-i ajunge o viaţă să-şi demonstreze toată prostia.
* E foarte greu să găseşti o pisica neagră într-o camera întunecată. Mai ales dacă în camera nu e nici o pisica.
* Şi lipsa de inteligenţă poate fi sclipitoare.
* Fericirea înseamnă o sănătate bună şi o memorie proastă (Albert Schweitzer).
* Mai bine mai devreme decât niciodată…
* Extremele de stânga şi de dreapte sunt cele mai faultate. Că aşa e în fotbal…
* Ridicolul nu te omoară dar nici nu-ţi prelungeşte zilele.
* Dragostea şi tusea nu se pot ascunde (Ovidiu în „Heroides”).
* N-ar fi rău dacă am scrie mai puţin şi am citi mai mult!
N-ar fi rau daca am aplica mai mult din ceea ce propovaduim. E un asaaaaa fariseism pe pamant…E o asa vorbarie pe net, incat nu ma mir ca pamantul pare a nu-l mai rabda pe om.
Randunicile sunt cele mai pacifiste creaturi. Nu stiu sa scrie si nici sa citeasca. Isi cresc puii frumos, ca toate animalele. Devin razboinice doar atunci cand puii le sunt in pericol. Omul a devenit aidoma ciorilor ce croncane, croncane. Croncanim despre istorie, arta, razboi, pace, gargauni, proverbe…
Cum lucrurile in jurul nostru par a se schimba in rau, direct proportional cu numarul vorbelor presarate pe tot intrnetul, in ziare si reviste si la Tv, inseamna ca pierdem timpul. De unde-l pierdem? Din viitorul urmasilor nostri, vaduviti de dreptul lor la o viata frumoasa, traita in pace. Pacea nu se constrieste niciodata cu arma in maini.
Cohorte de nebuni, de toate religiile si confesiunile se inarmeaza pana-n dinti, pretinzand ca-si apara tarile, copiii, religia, gargaunii bazaitori ai mintilor croncanitoare. Pe copii i-a intrebat cineva ce doresc? Asta inainte ca parintii sa fi apucat a le spala creierul in detergentul numit „noi suntm mai presus decat ei, pentru ca suntem popor ales, ori crestini, ori musulmani”.
Dumnezeu nu incape intr-o religie. Nici in templu, sinagoga, biserica, moschee. In mintea omului nici atat. Nebuni cei ce incearca sa-l tina pe Dumnezeu in colivie, pretinzand ca El este doar cu ei!