Continuare. Partea 1/2 a analizei episodului „Tracii” v. aici.
Episodul 3: „Tracii” (v. aici)
Revenind la film, autorii afirmă că grecii atacă Troia pentru că voiau să facă comerţ cu interiorul Anatoliei. Iar o mică scăpare: hitiţii nu făceau comerţ direct cu grecii. Cauza atacului asupra Troiei e diferit. Nu comerţul cu Anatolia îi interesa pe greci.
Se spune că nemţii au făcut analize nedistructive pe aurul de la Troia în 1941 şi au ajuns la concluzia că ar fi din Apuseni. Şi? Nu au auzit de comerţ? Şi afirmă că tracii aveau meşteri pricepuţi în domeniu. Poate în minerit… Căci ei nu făceau toreutică, iar monedele lor – bătute după model grecesc – erau jalnice. Ei afirmă că aurul tracic ar fi ajutat civilizaţia greacă să se dezvolte mai târziu! (Idei total neadevărate, care încearcă să inducă publicului ideea că noi am fost exploataţi din vechime; poate că aurul asta l-ar ajută pe Tsipras să rezolve problemele economice, dar grecii antici s-au dezvoltat pe baza bogăţiilor locale şi a meşteşugurilor, negoţului şi navigaţiei. Se ştie că Atena s-a ridicat pe minele de argint pe care le exploata. Sparta era o cetate „eminamente agrară”, militaristă, care dispreţuia aurul). Etc.
Apoi, după o încercare de a defini începutul tracilor – jalnică, dar mai apropiată de adevăr – se sare la necropola de la Varna. Datată 4500 î.e.n. şi aparţinând culturii Gumelniţa. (Bulgarii au botezat-o Karanovo VI. Dar e aceeaşi, în fapt. Naţionalismul îi împiedică să o boteze după cultura din România). Iar avem amestecul cadrelor cu tracii istorici reali şi himerele lor cu tracii din neolitic. Necropola având un bogat inventar de aur, îi atrage pentru a stabili o linie de tradiţii ancestrale, care să dovedească vechimea aurului la traci şi meşteşugul prelucrării lui.
Analizând necropola, uită să spună cărei culturi îi aparţine. Dar în imagine vedem şi o statuie de piatră, plata, tipică populaţiilor de stepă. (Vezi e-book „Pe urmele lui Gingis Han”, unde vorbesc despre statuile astea). Deci deja în necropola de la Varna avem simţite populaţiile indo-europene stepice… Iar autorii vorbesc la nesfârşit, fără să-şi dea seama de ridicolul situaţiei şi neconcordanţă dintre imagine şi text (cel puţin subtitrarea).
De aici se sare la sec. III î.e.n., şi tratează – în fapt – un singur tezaur de aur. Da – oficial – rythonul ca fiind de origine tracă! Curios că o piesă de origine tracă, lucrată de meşteri traci, pentru un rege trac, reproduce zeiţe greceşti: Atena, Hera, Nike. Apare şi Dyonisos, pe care-l scaldă: „uneori considerat de origine tracă”… (Fiind zeul viţei de vie şi al vinului, venite în Grecia din sud, e greu de crezut că Dyonisos e de origine tracă. Adică nordul Greciei).
Apoi, vrând să fie originali, se dau nişte imagini cu cnemide de argint, descoperite în timpul filmărilor, uitând că la Agighiol avem astfel de piese şi mormântul e atribuit unei căpetenii scitice… (soţia scitică a unei căpetenii trace). Apoi multe elemente de decor, mai ales de pe piesele de argint, erau de factură scitică.
Urmează prezentarea unor morminte regeşti (trace) din Bulgaria. Fără minciuni. Trec la ştiinţa de a vindecă răni, dovedită pe oseminte din morminte. În fapt, toate societăţile primitive ştiau (ba chiar şi primitivii de azi ştiu) să vindece răni ale scheletului sau musculaturii scheletice. Ce e aşa extraordinar?
În imagini apare o informaţie reală a unui arheolog bulgar: regii traci nu aveau voie să vândă aurul. Ei doar îl tezaurizau, arătând că legenda regelui Midas are un sâmbure de adevăr în ce priveşte tezaurele de aur cu care se înconjurau regii tracilor. (Midas e trac în Anatolia.) (În felul asta, ideile avansate de mine în articolul „Blestemul brăţărilor de aur „dacice” din ACUM – http://acum.tv/articol/10644/ – sunt susţinute indirect).
Apoi filmul sare la Deceneu şi ştiri din Jordanes şi Strabo şi decretează că muntele sfânt Kogaion se află la Sarmizegetusa (Regia, nu Ulpia Traiana Sarmizegetusa…).
Trecându-se la legendele greceşti influenţate de traci, sunt aproape corecţi. O singură remarcă: Apollo nu e trac ci de la nord de traci. Probabil aparţine culturii câmpurilor cu urne funerare.
Acum se reia informaţia că tracii apar la războiul troian. Cred că am lămurit cititorul ce e cu această ştire.
Filmul sare la tumulii din România şi arată că autorităţile române nu sunt interesate în săparea lor. Autorii uită că tumulii au aparţinut – iniţial – altor culturi. Indoeuropenii ce au distrus eneoliticul. De la ei moda s-a răspândit. Dar în anii ’60, arheologia URSS considera că toate intruziunile stepice în România – şi nu numai – sunt expresie a manifestărilor slave(?!!!). Pentru a încheia situaţia asta ambiguă, românii au interzis săparea de tumuli (Ion Nestor). Deşi este o pierdere pentru istorie, situaţia s-a perpetuat. Apoi, nu ştii peste ce dai în tumul. Poate fi un rege trac, dar poate fi şi un rege indoeuropean şi nu găseşti decât oase şi ocru… Costă mult excavarea unui tumul şi mulţi au dispărut, deja. S-au aplatizat datorită lucrărilor agricole. Sigur, e de dorit excavarea acestora pentru a lămuri situaţia. (Sunt cunoscuţi tumuli din Bulgaria, săpaţi de Panaiotov, care au adus la lumina artefacte autohtone, nu nord pontice. Tumulii regali la fel…).
Pe analiză materialelor greceşti/scitice din tumulii săpaţi s-a ajuns la concluzia că tracii de nord şi de sud sunt identici.(?!!!)
Un arheolog bulgar arată că Europa de est a fost colonizată de agricultori din Anatolia, începând cu 6500 î.e.n., grosso modo. Corect. Dar autorii nu recunosc asta în primul film, dedicat preistoriei… Deci? Adică cucutenienii lor sunt veniţi din Anatolia? Că alte culturi neolitice nu ştiu… şi Cucuteni ar fi prima şi singură…
O declaraţie corectă, dar ameţită la montaj şi în coloana sonoră a filmului.
Urmează un alt interviu, cu Porojanov. Cu care am stat de vorba prin ’94. Un om modest şi tenace, care se ocupă de restaurarea imaginii navelor preistorice. A adunat multe ancore şi încearcă mici reconstituiri acolo unde se poate. Este nostim că deşi ancorele preistorice sunt doar simple pietroaie – uneori perforate pentru a trece sfoară -, se filmează nişte ancore metalice, mari, de epoca greco-romană. Sau cam aşa ceva. Nu, alea nu sunt ancore preistorice.
Deci iar suntem aruncaţi în preistorie, după ce vorbiseră de aurul tracic din sec. III î.e.n…
Afirmaţia autorilor că navele trace erau la fel de performanţe cu ale aheilor pot fi corecte, dacă ne raportăm la faptul că în epoca bronzului navele erau nişte bărci ceva mai mari ce puteau fi trase pe uscat noaptea sau pe furtună. Nu cunosc cazuri de nave puntate. Sigur, poate că nu ştiu eu suficient, totuşi majoritatea navelor din epocă erau extrem de rudimentare. Navigaţia pe distanţe mari nu se făcea prin largul apelor ci furişându-se pe lângă ţărmuri şi trăgând repede la mal în caz de pericol. În asemenea condiţii, pentru a face curse lungi necesită o foarte bună cunoaştere a ţărmurilor şi suficiente produse pentru a plăti vama regilor locali. Dar nu ştiu de ce s-ar fi dus tracii (fie purtătorii epocii bronzului botezaţi traci, fie tracii oficiali, din sec. VIII î.e.n. – II e.n.) tocmai în Mediterană să aducă bare de cupru sau bulgări de minereu, când Tracia era plină de aşa ceva: Altan Tepe, Baia de Aramă, Banat, Apuseni, Maramureş, etc. .. În plus, noii veniţi nord pontici aduceau şi aramă din Caucaz şi bronzuri gata făcute. (Aramă amestecată cu arsenic între 1-5%. Pentru că pe la noi bronzurile sunt mai degrabă arsenicale decât cu staniu.) Elementul strategic în epocă era staniul! Dacă, până la urmă, se duceau să aducă şi cupru din Mediterană, nu o făceau în Creta ci în Cipru. Numele insulei vine de la anticul „Kupros” – cupru. Dar comerţul în epocă se făcea de la oraş la oraş, prin intermediul „regatelor vecine”, nu prin expediţii directe, cu rezultat incert.
Apoi se sare la episodul mesei legendare dintre Dromichetes şi Lisimah. Şi se afirmă că masa grecilor a fost umplută cu vase de aur trace, uitându-se faptul că grecii aveau masa plină cu propriile vase de aur, capturate de geţi. Iar spusele lui Dromichetes au fost edificatoare: ce căutaţi la sărăcia noastră, când voi aveţi asemenea bogaţii?
Apoi se afirmă că cetatea Helis e localizată la Piscul Crăsani. Posibil. Dar nu s-a descoperit nici un tezaur… Dar mormântul lui Dromichetes ar fi fost localizat în Bulgaria (Sveshtari) în 1982. Aici se găseşte – cioplit în piatră – un simbol comun în epoca: coarne de animal. Dar se face afirmaţia că şi la mormântul princiar tracic, descoperit la Cucuteni – diferit de staţiunea preistorică – găsim acest motiv. Şi se face legătura cu stema Moldovei medievale, capul de bour!
Apare apoi Iscru, profesorul meu de ev mediu românesc. Dar ce caută în epoca antică? Oricum, vorbeşte de Burebista, nu se bagă în preistorie.
Apoi autorii filmului consideră că ruşii au plecat de pe undeva din nordul Rusiei de azi! De cultura Unetice (Aunjetitz) au auzit? În Cehia…
În încheiere, autorii fac analiza „limbii” trace. Am vrut să mă retrag, căci nu am cunoştinţe suficient de solide de lingvistică. Dar… surpriză! Ei nu fac nicio analiză pe temă. Afirmă că Tit Liviu a scris în lucrarea sa („Ab urbe condita libri”) că Enea a fundat Roma după ce a fugit din Troia devastată, deci romanii sunt traci! Etruscii sunt traci, veneţii sunt traci. Rezultă că toată peninsula italică e tracă şi că latinii ar vorbi o limba tracă. Uită că povestea cu Enea e o legendă. Şi mai uită că Enea nu putea să fondeze un oraş la o distanţă aşa mare în timp – Troia cade la 1180 î.e.n., Roma se întemeiază la 754 î.e.n. A hălăduit cam mult Enea ăsta. Etruscii nu sunt traci! Noile descoperiri încep să lămurească acest lucru.
Dar asta e analiza lingvistică a autorilor filmului…
Se afirmă că imperiile rusesc, otoman şi habsburgic au ocupat România mai mult de 1000 de ani. Şi românii nu şi-au pierdut limba. De ce ar fi pierdut-o sub scurtă stăpânire romană? Pentru că dacii au pierdut-o, nu romanii; românii au rezistat. Totuşi, Basarabia a căzut supt ruşi la 1812. Nu sunt 1000 de ani. Turcii au transformat ţările române în ţinuturi aflate sub suzeranitatea lor. Nu ne-au stăpânit: turcii nu aveau voie să ridice moschei în România, să cumpere pământ, să ridice case… şi astea durează de pe la 1500 până la 1877, cam 400 de ani. Habsburgii au stăpânit Transilvania de la 1699 la 1918. Iar Ungurii au creat voievodatul Transilvaniei, pe la 1200, cu voievod, parlament şi armată proprie până la 1526, când turcii cuceresc regatul, Transilvania trecând sub suzeranitate otomană – 1541 – până la 1699. Unde sunt cei 1000 de ani ce cuceriri?
Dar cireşica de pe tort o reprezintă imaginile finale, când se arată că tot estul european (în fond ţările membre ale Tratatului de la Varşovia) a fost tracic sau a împrumutat costumele populare de la traci, căci ei nu aveau aşa ceva… Inclusiv ruşii…
Următorul articol din seria „Tracomanii invadează Internetul” – v. aici.