Încerc să trec peste liniile zgâriate între noi;
Şotron parşiv.
Garduri din sârmă ghimpată,
Lacăte încuiate, chei pierdute
Ori aruncate peste umăr.
Graniţele tale impenetrabile.
Nici măcar cu zâmbete, cu priviri arse,
Nu le pot trece.
Încerc să le rup, să le şterg.
În zadar.
Televizorul ne aruncă tentaţii.
Ne urmăreşte viclean cu ochi strălucind în culori.
Nicio tresărire, niciun zâmbet, nicio lacrimă
Pe faţa ta;
Sloi rupt din gheţar.
De undeva din plafon,
Incapabilă să înţeleagă ce se petrece,
Lampa muribundă râde de noi.
Dan David, Los Angeles, Martie-07-2007.