„Să nu ucizi!”
I-am spus poetului.
„Dar nu am săbii, părinte.
N-am gloanţe.
Adun cuvinte doar,
Să împodobesc gândurile
În straie nemaipomenite.
Le împletesc apoi în ghirlande
Pentru altarul sufletelor voastre.”
Undeva într-o noapte
Un suflet singur s-a sfârşit
Rătăcit printre ghirlandele
Împletite din gânduri.
Erau împodobite
În cuvinte atât de frumoase!
Nu s-au găsit urme de cuţit.
Nici urme de gloanţe.
Rămas singur,
Sufletul s-a sfârşit de tristeţe.
Se otrăvise, laş,
Dintr-o supradoză
Cu amarul insuportabil
Din cuvintele
Unui poet ucigaş.
Dan David, Los Angeles, mai-21-2006.